Sunteți pe pagina 1din 19

CARACTERISTICA CLINICA

GENERALĂ ŞI LOCALĂ A
FLEGMONULUI HEMIFACIAL.
FLEGMOBUL ANAEROB.
Student: Tofan Catalin
Profesor:Slabari Eugeniu
Definiţia de „supuraţie difuză”.Factorii
principali ce duc la supuraţiile difuze.

 Termenul de supuraţii difuze sau flegmoane se înţeleg acele


supuraţii ale părţilor moi din jurul maxilarelor şi ale lojilor feţei
care prezintă următoarele caractere:
 Caractere anatomo-patologice. Ţesuturile în totalitatea lor –
muşchi, vase, glande, ţesut grăsos, suferă un proces de liză
tisulară şi de necroză, astfel încât se sfacelizează. Ţesuturile sunt
infiltrate în masă cu o serozitate sanguino-purulentă, murdară,
foarte fetidă şi adesea conţinând gaze.
 Infiltraţia şi alteraţia ţesuturilor este difuză, nu se limitează la o
singură lojă, ci prezintă o tendinţă manifestă să invadeze şi lojile
învecinate.
 Nu se găsesc colecţii purulente, localizate: atunci când există totuşi
puroi, acestea se prezintă sub formă de cuiburi purulente
diseminate difuz, în masa ţesuturilor infiltrate şi necrotice.
 Caractere microbiologice. Flegmoanele sunt date de o floră
multimicrobiană, cu agenţi patogeni foarte virulenţi, fără să existe
o specificitate bacteriană. Alături de germenii aerobi obişnuiţi
tuturor supuraţiilor (streptococ hemolitic, streptococ viridans, mai
rar stafilococ, enterococ, pneumococ etc.) se constată prezenţa
germenilor anaerobi (vibrionul septic, bacilul perfringens, bacilul
histoliticus, fuzospirili etc.). Aerobii şi anaerobii trăiesc în asociaţie
şi prin aceasta puterea lor toxiinfecţioasă este mult crescută.
 Creşterea virulenţei este pusă în legătură cu marea putere de
multiplicare a acestor germeni, la care se adaugă interacţiunea
multiplelor specii şi producerea de toxine foarte puternice:
neurolizine, miotoxine, neurotoxine etc.
 Caracterele florei din supuraţiile difuze explică gravitatea
fenomenelor septice şi toxice pe care le produc.
 Caractere clinice. Din punct de vedere clinic,
flegmoanele se caracterizează prin gravitatea
fenomenelor generale infecţioase şi mai ales
toxice şi prin evoluţia continuu progresivă.
Sfârşitul letal poate surveni fie prin
progresiunea rapidă a stării septicemice, fie
brusc, prin acuitatea manifestărilor toxice
(asfixie acută, sincopă toxică bulbară etc.).
 Etiopatogenia supuraţiilor difuze recunoaşte
aceleaşi cauze şi acelaşi mecanism de
producere ca şi celelalte supuraţii perimaxilare.
Ele au ca origine leziuni dentale sau
parodontale precum şi leziuni osoase, leziuni
mucoase, litiaza salivară, corpi străini etc., de la
care se infectează spaţiile bogate în ţesut
conjunctivo-grăsos, ţesut în care germenii
patogeni aerobi şi anaerobi găsesc condiţii
optime de dezvoltare.  
Flegmonul hemifacial: lojele
afectate,etiopatogenie, simptoame clinice
generale și locale,date de
laborator,diagnostic,tratament.
 Flegmonul hemifacial sau cel ce presupune
jumatate de fata topografic se compune din
totalitatea lojelor si spatiilor din zona
hemifaciala superficiale si profunde: loja
submandibulara, jugullara, temporata,
infratemporala, pterigoidiana, infraorbitala, etc.
Etiopatogenie
 Etiopatogenetic se explica prin agentii
traditional ca la alte tipuri de inflamatie
purulenta din zona facaiala. Prin tesuturile laxe
si grase are loc difuzia usoara printre loje ca in
curind sa se extinda pe jumatate de cap.
Prezinta un risc crescut de difuzare a infactiei
in mediastin, riscul de afectiuni hepato-renale,
septicemii, septicopiemii, trombioflebite,
meningite purulente, etc.
Simptoame clinice generale și
locale
 Clinic: Se incepe de la inflamatia purulenta a unei loje din cauze
odontogene (inf periapicala, af odontoparodontale, etc.), lipseste
fluctuenta initial, rapid sunt afeectate alte zone a capului si a fetei,
are loc extinderea hemifaciala. Vizual pacientul are jumatate de fata
edemata cu inceputul submandibular inclluzind pina la urma zona
temporala si chiar orbita, relieful natural al fetei este sters, santurile
(ex: geniolabial, etc.) si ascensiunile (ex: ungh. Mandibula, etc) se
sterg/omogenizeaza din cauza edemului pronuntat. Buzele si nasul
la fel sunt edemate pe jumatatea afectata. La palpare este dura zona,
nu se distinge limita dintre zonele normale si cele afectate, pielea
capata o culoare cianotica din cauza diferitor dereglari locale de
circulatie, dar in general e rosietica_cianotica, intrabucal se observa o
mucoasa edemata in pozitia zonei afectate cu imprimarea dintilor pe
dinsa – este puhava, miros fetid, creste viscozitatea salivei, e prezent
un trismus pronuntat.
Simptoame clinice generale și
locale
 General pacientul prezinta o simptomatica de
intoxicare pronuntata.
 Febra 40 C,
 Cresterea VSH,
 cresterea numarului de neutrofile
Tratament
 Tratamentul: se fac incizii pentru curatarea lojelor
afectate de puroi si drenare: Submandibular pentru loja
submandibulara, submaseteriana si infratemporala,
suprazigomatic pentru infratemporala si temporala,
temporale conform topografiei nervului facial si vaselor
pentru drenarea zonei temporale, endobucal se
realizeaza incizii la undul sacului vestibula, in regiunea
tuberozitatii pentru deschiderea spatiilor profunde. In
fiecare zona incizata se aplica cite doua tuburi de drenaj
si spalaturi cu ser antigangrenos, enzime preoteolitice,
antibiotice. Se asigura un tratament sistemic cu
antibiotice, bacteriostatice, dezintoxicante, etc.
Pregătirea bolnavului către intervenţia
chirurgicală (pregătirea psihologică,
medicamentoasă, pregătirii generale şi
locale).
 Pregatirea pentru interventii cuprinde totalitatea masurilor de psihica, fizica si
medicameantoasa.
 Explicarea bolnavului necesitatea si scopul interventiei, sa cistigam incredere si
colaborare la examinare , investigatzii, anestezie si operatie.
 Asezarea bolnavului in fotoliu intr-o pozitie corecta si comoda,cu capul bine
fixat, cu hainele desfacute la git.
 Prelucrarea antiseptica a cavitatii bucale.
 Pregatirea instrumentariului pentru examinare si interventiile
chirurgicale(tavitele sa fie acoperite)
 Prelucrarea cimpului operator cu antiseptice(apa oxigenata, eter, alcool, iod,
solutie Liugol.)
 Pregatirea fizica a bolnavului.
 Scopul principal al pregatirii preoperatorie a bolnavului(reducerea riscului
anesteziei si interventiei chirurgicale.)
 Curatirea sistemului nervos al bolnavului de supraexcitatii.
 Pregatirea medicamentoasa a pacientului(generala si locala).
 Pregatirea psihica a pacientului consta în explicarea
bolnavului necesitatea și scopul intervenției, să cîștigam
incredere și colaborare la examinare, investigații
anestezice și operație. Se îndepărteaza teama, starea de
excitație, asigurîndu-l de o buna anestezie, i se cistiga
increderea și colaborarea. Bolnavilor li se creeaza un
regim de protecție: liniște, buna îngrijire, somn regulat.
 Pregatirea fizica constă în așezarea bolnavului în poziție
corecta și comodă, cu capul bine fixat, cu hainele
desfăcute la gît, cu obiectele care i-ar jena respirația
îndepartate, cu o pregătire corespunzătoare a gurii, cu
protezele mobile scoase. Bolnavul va fi nemincat de
cîteva ore, cel puțin 5-6 ore pentru anestezia generală.
 Pregatirea medicamentoasă(premedicația) face parte
integrantă din anestezia moderna, atît locoregională cit
și generală.
 Prin premedicație se reduce excitabilitatea SNC, îndeosebi a scoar ței, diminuînd
anxietatea, teama de intervenție, se deprima activitatea reflexa vagala diminuînd
secreția salivară și bronșica, se scade metabolismul și deci necesarul de oxigen și
substanțe anestezice, se ridica pragul de percepție dureroasă la pacienții care
urmează a fi supuși unei intervenții dureroase sau se determina analgezia la pacien ții
cu dureri, se reduc unele efecte nefavorabile ale substan țelor anestezice, poten țînd
acțiunile lor favorabile și ușurînd anestezia.
 Premedicația este obligatorie: la copii, la pacienții anxioși
 la bolnavii cu reflexe exagerate, hipersaliva ție, mi șcari dezordonate ale limbii.
 Medicamente folosite pentru premedicație:
 Sedative și neuroleptice- barbiturice cu acțiune medie și lungă Barbital, cu actiune
scurta pentobarbital. Sunt sedative hipnotice și anticonvulsivante fenotiazine,
benzodiazepine, dintre care cel mai utilizat este Diazepamul, sedativ, anxiolitic,
miorelaxant, anticonvulsivant, creaza amnezie tranzitorie.
 Vagolitice: atropina sau scopolamina, diminuă reflexele vagale, inhiba secre țiile
salivare, bronșice, previne spasmul bronșic și laringian.
 Analgezice, rezervate pacienților cu dureri: Morfina, cu ac țiune maximă la o oră după
injectare subcutanată. Hidromorfon, Pethidina, Meperidina etc.
Selecţia anestezicilor şi metodelor de anestezie.

 Selectia anestezicelor depinde de unii factori:


 Efectul anestezic puternic , care sa asigure o anestezie

completa
 Inductie suficient de scurta

 Durata adecvata a anesteziei

 Toxicitatea sistemica redusa

 Sa nu produca iritatii locale

 Raport bun eficienta/toxicitate

 Incidenta scazuta a efectelor adverse

(articaina , lidocaina , benzocaina )-cele mai intrebuintate


Metode utilizate : anestezia tronculara periferica
Principiile de bază în efectuarea inciziilor
(estetice, regionale, mărimea şi profunzimea
inciziilor în dependenţă de topografia nervilor
şi vaselor sangvine etc.).
 Incizia se practica in zine declive pentru a
permite drenajul gravitational
 Incizia se practica in zonele centrale ale
tumefactiei slab vascularizate
 Incizia trebuie sa faciliteze abordarea spatiilor
fasciale afectate , dar si a spatiilor fasciale
vecine ce ar putea fi afectate de extensia
supuratiei
Particularitățile evoluției clinice flegmonului
anaerob. Etiopatogenie, diagnosticul,
tratamentul local și general.

 Spre deosebire de flegmoanele banale ale


planseului bucal,flegmonul putrid-necrotic
(anaerob) sau angina Ludvig , se caracterizeaza
prin necroza tesuturilor , mai ales a tesutului
muscular si lipsa maselor purulente,lichid
lihoros,aparitia bulelor gazoase si miros
puternic fetid
 Factorul predispozant in A.Ludvig este
micsorarea brusca a rezistentei organismului
Etiopatogenie:
Flegmonul difuz hemifacial are punct de plecare
leziuni dento-parodontale, traumatisme cranio-
faciale,precum si stafilococii cutanate faciale.
Tabloul clinic:
 Respiratie ingreunata ,superficiala,tahipnee ,

de aceea gura este permanent intredeschisa.


 Tesuturile moi ale fetei pale,cu aspect cianotic,

din cavitatea bucala miros putrific


Simptoame clinice locale si generale

 Debutul mimeaza o supuratie a spatiului bucal sau mai rar a


spatiului submandibular. Tumefactia are insa o tendinta
extensiva , cuprinzand progresiv regiunea parotideomaseterina,
temporala, palpebrala si cervicala.
 Tumefactia este dura la palpare, fara zone de fluctuenta,
prezentand in stadii avansate crepitatii gazoase
 La periferie apare un edem de insotire localizat palpebral, la
nivelul piramidei nazale si buzelor, ducand la disparitia reliefului
zonei afectate
 Tegumentele sunt cianotice si in tensiunea fara o delimitare neta
fata de tesuturile sanatoase.
 La inspectie se obseva o mucoasa jugala tumefiata cu amprente
dentare si acoperite de “false membrane”,intreaga regiune fiind
inextensibila
 Dereglari de deschidere a cavitatii bucale
 Pacientul prezinta trismus si halena fetida.
Starea toxico-septica, discordanta pulsului ,
temperatura si modificarile probelor biologice
sunte , de asemenea , caracteristice
 Ganglionii limfatici mariti in dimensiuni sau
inaccesibili din cauza tumefactiei
Tratament complex intensiv(antibacterial,
desensibilizant, dezintoxicativ, perfuzii de
sange si derivatii lui, plasma sanguina, etc.)
In mod obligator se administreaza ser
antigangrenos, antistafilococic)