Sunteți pe pagina 1din 6

Reactivii imunochimici sunt produse biologice (Ac, Ag, C, hematii), ce se utilizează

pentru determinări calitative sau/și cantitative de Ag sau Ac.


Pentru a furniza informațiile corecte, reactivii imunochimici trebuie folosiți
conform instrucțiunilor de utilizare. Persoanele care execută tehnici imunochimice
trebuie să verifice în permanență instrucțiunile de utlizare a produselor, încât
permanenta optimizare a acestora se reflectă și în modificarea instrucțiunilor
respective.
Manipularea reactivilor imunochimici trebuie făcută ținând cont de toate
normele de protecție a muncii în vigoare.
Reacția de precipitare

În cazul reacției de precipitare, Ag este o macromoleculă solubilă.


Reacția de precipitare poate avea loc în mediul solid (difuzi în gel) sau în mediul
lichid.
Formarea precipitatului depinde de: cantitatea și concentrația Ag,
calitatea și concentrația Ac, temperatura, molaritatea, pH-ul, volumul de reacție,
conținutul în lipide al antiserului, etc.
Compoziția precipitatului imun, proporția de combinare a Ag cu Ac sunt
variabile în funcție de zona în care a avut loc precipitarea: exces de Ag,
echivalență sau exces de Ac.
Reacția de precipitare în mediul solid
1. Difuzia în gel

Se utilizează fel de agar sau agaroză în concentrație de 0,8 – 1,6 g% (conţinutul


mare de apă permite moleculelor de Ag şi Ac să migreze liber în gel). Difuzia
poate fi accelerată de aplicarea unui câmp electric (contraimunoelecroforeză).

În cazul dublei difuzii, are loc difuzia ambilor reactanţi. În acazul difuziei simple
are loc difuzia unuia către celălalt reactant înglobat în faza solidă. Într-o zonă
relativ îngustă se creează datorită gradientului de concentraţie condiţii optime
pentru imunoprecipitare. În gelul transparent apar linii sau zone opace. Liniile se
pot deplasa până când se ajunge la echilibrul sistemului ag-Ac. Nivelul liniilor
corespunde numărului minim de sisteme Ag-Ac.
2. Imunodifuzia radială simplă

Imunodifuzia radială simplă sau imunodifuzia simplă bidimensională a fost


imaginată de Mancini, Carbonara şi Heremans în 1965.
Această metodă presupune difuzia unui reactant (în faza lichidă) într-un gel
în care este înglobat celălalt reactant. În această tehnică Ac trebuie să fie în stare
pură.
Dimensiunea haloului de precipitare este direct proporţională cu
concentraţia Ag ce difuzează şi invers proporţională cu concentraţia şi înălţimea de
gel în care sunt înglobaţi.
Existenţa unei proporţionalităţi directe între concentraţia Ag şi diametrul zonei de
precipitare pentru difuzia completă Mancini permite trasarea curbei etalon prin
măsurarea diametrelor de precipitare a cel puţin trei concentraţii ale unui Ag de
referinţă.
Pentru obţinerea unei dimensiuni convenabile a zonei de precipiatre şi un contur
bine delimitat, concentraţia Ac înglobat în gel trebuie aleasă în funcţie de titrul
antiserului şi concentraţia Ag testat.
2. Imunodifuzia radială simplă

Cantitatea de Ag introdusă în godeuri nu trebuie să depăşească


capaciatea de legare a Ac înglobat.
Timpul necesar difuziei complete este în funcţie de temperatura la care
are loc reacţia (370C), de greutatea moleculară şi concentraţia Ag.
Imunodifuzia radială simplă efectuată în condiţii optime prezintă
coeficientul de variaţie sub 10%, iar sensibilitatea este de 2 g/ml.
Concentraţia Ag (proteinei) se stabileşte în funcţie de curba etalon
trasată cu trei diluţii ale serului dereferinţă. Rezultatele metodei se exprimă în
mg/dl.
Aplicaţii posibile sunt determinările cantitative pentru: imunoglobuline
(IgG, IgA, IgM), complement (C3), alfa-1 antitripsină, siderofilină, proteina C-
reactivă (CRP), etc.
3. Dubla difuzie Ouchterlony

Dubla difuzie a fost imaginată de Ouchterlony şi Elek în 1948.


Tehnica se poate efectua în mai multe variate. În laboratorul clinic se
foloseşte tehnica cu 4-6 godeuri rotunde dispuse în jurul unui godeu central.
Liniile de precipitare se formează la distanţe constante pentru fiecare
sistem Ag-Ac.
Se descriu trei tipuri de reacţii:
- reacţia de identitate completă în care cele două Ag sunt complet
identice: antiserul conţine Ac specifici faţă de Ag; liniile de precipitare deviază şi
fuzionează complet în zona centrală
- reacţia de neidentitate, absenţa deviaţiei liniilor. Antiserul conţine Ac
diferiţi faţă de cele două Ag neînrudite, liniile de precipiatre se intersectează
- reacţia de identitate parţială (fuziune parţială a liniilor). Cele două Ag
prezintă un număr de grupări determinante comune, dar conţin şi unele distincte;
antiserul are Ac faţă de cele două grupări Ag; linia de precipitare este curbată ca
urmare a fuziunii parţiale a celor două linii şi prezintă un mic pinten.
Aplicaţii posibile sunt determinările calitative pentru: proteinele Bence-
Jones tip kappa şi lambda, crioglobuline.