GRUPA : 641 CC • Fibra de carbon este un material ce consta in fibre extrem de subtiri de diametru intre 0.005-0.010 mm si compuse in mare parte din atomi de carbon. Atomii de carbon sunt legati intre ei formand cristale microscopice, asezate mai mult sau mai putin paralel cu axa longitudinala a fibrei. Aliniamentul cristalelor face fibra foarte rezistenta raportat la marimea sa. Cateva mii de fibre de carbon sunt rasucite laolalta pentru a forma un fir, care poate fi folosit ca atare sau tesut intr-o tesatura. • Fibra de carbon are multe modele de tesatura diferite si poate fi folosita impreuna cu o rasina plastica si asezat ori matritat pentru a forma materiale compozite, cum ar fi plasticul armat cu fibre de carbon (cunoscut ca "fibra de carbon") in scopul de a oferi un material cu un bun raport • Densitatea fibrei de carbon este de asemenea semnificativ mai mica decat densitatea otelului, facand-o ideala pentru aplicatii in care este necesara o greutate redusa. • Proprietatile fibrei de carbon, cum ar fi elasticitatea mare, greutatea redusa si coeficientul mic de dilatatie/contractie, o fac foarte des utilizata in aeronautica, inginerie militara/civila si sporturi cu motor, pe langa alte sporturi. Este totusi relativ costisitoare in comparatie cu materiale similare, de exemplu fibra de sticla ori plasticul. • Fibra de carbon este foarte rezistenta la alungire si indoire, dar fragila cand este expusa comprimarii ori socurilor puternice (de exemplu, o bara din fibra de carbon este greu de indoit, dar se va rupe cu usurinta la lovirea cu un ciocan). Pentru obținerea fibrei de carbon, se folosesc o varietate mare de materiale, numite precursoare. Acestea sunt filate în filamente subțiri care sunt apoi convertite în fibră de carbon în 4 etape: Stabilizare Carbonizare Grafitizare Tratamentul suprafeței Fibrele continue sunt apoi bobinate și comercializate pentru țesere sau pentru alte procedee de obținere a structurilor din fibră de carbon. Astăzi, materialul precursor predominant în fabricarea fibrelor de carbon este poliacrilonitrilul (PAN). Fibra de carbon astfel obținută are un diametru de 5 - 10 microni. SCURT ISRTORIC • In 1958, Roger Bacon a creat fibre de carbon de inalta performanta la Centrul Tehnic Union Carbide Parma din Ohio. Aceste fibre au fost obtinute prin incalzirea pana la carbonizare a suvitelor de celofibra. Procesul s-a dovedit ineficient, fibrele obtinute continand numai 20% carbon si avand reduse proprietati de rezistenta si rigiditate. • Rezistenta deosebita a fibrei de carbon s-a obtinut in 1963 intr-un procedeu ce a fost omologat (autorizat) de Ministerul Apararii din Regatul Unit, apoi s-a acordat licenta catre trei companii britanice. • In anii '70, experimentele pentru gasirea materialelor brute alternative au condus la introducerea fibrelor de carbon facute din smoala de petrol obtinuta din procesarea petrolului. Aceste fibre contineau aproximativ 85% carbon si aveau o flexibilitate excelenta. CLASIFICARE
În funcție de proprietățile mecanice ale fibrelor de carbon,
acestea pot fi clasificate în: • Fibre de Carbon High Modulus (HM sau Tipul I) – fibre cu modul de elasticitate mare • Fibre de Carbon High Strength (HS sau Tipul II) – fibre cu rezistență la tracțiune ridicată • Fibre de Carbon Intermediate Modulus (IM sau tipul III ) METODE DE FABRICARE • O metoda obisnuita de fabricatie implica incalzirea filamentelor rasucite de poliacrilonitril la aproximativ 300 grade Celsius in aer, ceea ce distruge o parte din formatiunile de hidrogen si oxideaza materialul. Poliacrilonitrilul este apoi asezat intr-un cuptor avand o atmosfera inerta dintr-un gaz precum argonul, este incalzit la aproximativ 2000 grade Celsius, ceea ce induce o grafitizare a materialului, schimbandu-i structura moleculara. Prin incalzire in conditii optime, aceste lanturi se leaga unul de celalalt (polimeri-"scara"), formand straturi care ulterior se unesc si formeaza un singur filament in forma de coloana. Rezultatul este de obicei carbon 93-95%. Fibra de calitate mai slaba poate fi obtinuta folosind pacura ori viscoza ca precursor in locul poliacrilonitrilului. Carbonul poate fi imbunatatit ulterior prin tratamente termice. Carbonul incalzit la 1500-2000 grade Celsius (carbonizare) prezinta cea mai mare rezistenta elastica, in timp ce fibra de carbon incalzita la 2500-3000 grade Celsius prezinta un modul al elasticitatii mai ridicat. STRUCTURA SI PROPRIETATI • Fiecare manunchi de fibre de carbon este un pachet ce contine mii de filamente. Un singur astfel de filament este un tub subtire cu diametrul de 5-8 microni si consta aproape in totalitate din carbon. Primele generatii de fibre de carbon (i.e., T300 si AS4) aveau diametrul de 7-8 microni. Generatiile urmatoare au ajuns la diametrul de aproximativ 5 microni. Structura atomica a fibrei de carbon este similara cu cea a grafitului, constand in straturi de atomi de carbon dispuse in forma de hexagon regulat. Diferenta consta in modul in care aceste straturi se unesc. Grafitul este un material cristalin in care straturile sunt asezate in paralel in mod normal. • Fortele intermoleculare dintre straturi sunt forte Van der Waals relativ slabe, conferindu-i grafitului proprietatile sale de a fi moale si fragil. Depinzand de precursorii folositi in fabricarea fibrei, fibra de carbon poate fi turbostratica sau grafitica ori poate avea o structura hibrid cu ambele tipuri de asezare a straturilor. In fibra de carbon turbostratica, straturile de atomi de carbon sunt cutate haotic sau incretite laolalta. • Fibrele de carbon derivate din poliacrilonitril sunt turbostratice, pe cand fibrele derivate din pacura sunt grafitice dupa tratament termic la temperaturi ce depasesc 2200 grade Celsius. • Fibrele de carbon turbostratice tind sa aiba elasticitate superioara, in timp ce fibrele derivate din pacura, tratate termic, au "modulul lui Young" ridicat si o conductivitate termica sporita APLICATII Fibra de carbon este cel mai des folosita pentru a intari materiale compozite, in special clasa de materiale cunoscuta ca "fibra de carbon" Si materialele non-polimer pot fi folosite ca tipar pentru fibra de carbon. Datorita formarii de carbid metalic si din motive de coroziune, carbonul nu a avut succes in combinatie cu tipare de metal. Astăzi, fibra de carbon este fibra cu cea mai mare răspândire în industria aerospațială. În ultimele două decenii, proprietățile fibrelor de carbon au crescut spectaculos ca rezultat al cererii de materiale cât mai rezistente și cât mai ușoare. Ca și raport rezistență/greutate, fibra de carbon reprezintă cel mai bun material ce poate fi produs la scară industrială în acest moment. BIBLIOGRAFIE • 1. Alan Backer, Stuard Dutton, Donald Kelly – Composite Materials for Aircraft Structures, AIAA Education Series, 2004, Technology and Engineering, 599p, Second edition; • 2. LUPESCU, Mihai Bogdan – Fibre de Armare pentru Materialele Compozite,București, Ed."Tehnica" 2004, 255p, ISBN 973-31-2212-2 • 3. http://en.wikipedia.org/wiki/Carbon_fiber si Google.