UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

ASPECTE ORALE ÎN DISENDOCRINII

CURSUL VIII

Șef. lucr. Dr. Berari Adelina

Arad
2020
Hipofuncţia hipofizară

Insuficienta hipofizara
Insuficienta hipofizara se manifesta prin deficitul partial sau total
a unui sau a mai multi hormoni hipofizar. De obicei se manifesta lent
si insidios, in functie de cauza si tabloul clinic este dat de functia
deficitara a glandelor endocrine periferice care nu sunt stimulate
suficient de la nivel hipofizar. Poate fi primara (afectarea hipofizei)
sau secundara (prin afectarea hipotalamusului, cara nu mai poate
stimula glanda hipofiza).
Cauzele sunt date de „cei 9 i-uri“, care in mare pot cauza atat
insuficienta hipotalamica cat si insuficienta hipofizara.
Hipofuncţia hipofizară
Invazia hipotalamica sau/si hipofizara
Formatiunile tumorale care ocupa hipotalamusul sau hipofiza pot fi
adenoamele hipofizare, craniofaringeom, tumori pe creier (meningiom,
gliom), metastaze craniene, malformatii anatomice (anevrisme).
Infarctarea tesutului normal
Ischemia (afectarea circulatiei sanguine) a acestor structuri poate
surveni dupa nasterea unui copil si rezulta prin absenta lactatiei si absenta
ciclurilor (necroza hipofizara in sindromul Sheehan)
Infarctarea spontana hemoragica (apoplexia hipofizara) poate aparea la
pacientii cu diabet zaharat, dupa chirurgie cardiaca, dupa radioterapie; este
fulminanta, cu cefalee, tulburari vizuale, alterarea starii de constienta, coma
si chiar moarte
Apoplexia hipofizara muta poate aparea in adenoamele (tumorile)
hipofizare si duc la diminuarea secretiei hormonale patologice
Infiltrarea tesutului hipotalamic, hipofizar
Bolile infiltrative de genul sarcoidoza, histiocitoza, heomcromatoza,
limfom, leucemii duc la deficite hormonale si astfel la diabet insipid (sindrom
poliuro-polidipsic prin cresterea secretiei urinare si a setei) si la alte
insuficiente endocrine
Traumatisme craniene
Insuficienta hipofizara se instaleaza de obicei la 1 an de la traumatism

Cauze imunologice (autoimune)

Hipofizita limfocitara este o boala autoimuna a glandei hipofize care
afecteaza mai ales femei in timpul sarcinii sau in perioada de dupa nastere;
poate mima un adenom hipofizar pe RMN; cel mai des apare absenta
lactatiei, ciclurile menstruale se pastreaza si apare insuficienta adrenala
Cauze iatrogene (interventii medicale)

Radioterapia si interventia chirurgicala pentru tumora hipofizara,

radioterapia tumorilor pe creier si a metastazelor
Infectiile
Infectiile (tuberculoza, sifilis, micoze, bacteriene) sunt cauze rare
Insuficienta hipofizara idiopatica (fara cauza evidenta)
Poate afecta un hormon sau mai multi; poate avea forma familiala
(mostenita genetic); se poate asocia sindroamelor genetice (sindromul
Prader-Willi etc.)

Deficitul izolat al unui hormon

Are cauza genetica (mutatie genetica) , se refera la un hormon;
tabloul clinic este dat de deficitul hormonal
Tabloul clinic
In cazul unei leziuni hipofizare instalarea deficitelor hormonale respecta o
anumita ordine: insuficienta hormonului de crestere (GH) -> insuficienta
gonadotropa (FSH, LH – disfunctia ovarelor si testiculelor) -> insuficienta
tirotropa (TSH – disfunctia glandei tiroide) -> insuficienta corticotropa (ACTH –
insuficienta glandelor suprarenale) -> insuficienta lactotropa (prolactina –
PRL).
Semnele si simptomele bolii de baza
1.Deficitul hormonului de crestere (GH)
1. La copii – nanismul hipofizar
1.afecteaza procesul de crestere liniara, copii au o rata de crestere
constanta, dar intarziata fata de normal, puseele de crestere sunt
absente, aspectul este armonic (lungimea bratelor intinse nu este
aproape egala cu inaltimea), talia finala ar fi in jur de 1.10-1.20 m
fara tratament
2.cartilajele de crestere nu se inchid (pe radiografia de pumn)
3.fata este de copil, in forma de triunghi, cu ochi mici, riduri fine, cu
muscatura inversa, vicii de implantare dentara
4.mainile si picioarele sunt mici, masa musculara este slab
dezvoltata
5.copii sunt mai dolofani
6.inteligenta este normala
• La adulti deficitul de GH este oculta, produce scaderea calitatii vietii,
diminuarea masei musculare cu astenie, slabiciune musculara,
cresterea masei adipoase (a grasimii), ostepopenie, osteoporoza,
predispozitia la crize de hipoglicemie (foame, tremuraturi, transpiratii)
•Deficitul gonadotropilor (FSH, LH) Produce semnele si simptomele
hipogonadismului central (isnuficienta ovariana respectiv testiculara)
•La sexul feminin
• Tulburari de ciclu menstrual pana la absenta ciclurilor, infertilitate
• Diminuarea libidoului
• Dispareunie (disconfort in timpul actului sexual din cauza lipsei de
lubrifiere)
• Atrofia glandelor mamare (reducerea in dimensiuni a sanurilor),
rarirea parului la nivel axilar si pubian
• Riduri in jurul ochilor si a gurii
• Osteopenie, osteoporoza
•La sexul masculin Scaderea libidoului
•Tulburari de dinamica sexuala (disfunctie erectila, impotenta), infertilitate
•Involutia caracterelor sexuale prin rarirea pilozitatii ( a parului) pe fata,
pe abdomen, pubiene, scaderea in volum a testiculelor, care devin si de
consistenta mai moale, diminuarea masei musculare, cresterea tesutului
adipos (grasime), riduri fine
•Ginecomastie (aparitia sanilor)
•Osteopenie, osteoporoza
Deficitul hormonului tirotrop (TSH)

Produce tabloul clinic a hipotiroidismului central (insuficienta tiroidei)

Intoleranta la frig, piele uscata, somnolenta diurna, tulburari de
memorie, bradicardie (scaderea pulsului cardiac), constipatie,
raguseala, edeme palpebrale, in jurul ochiului
Deficitul hormonului corticotrop (ACTH)
Produce insuficienta adrenocorticala centrala (insuficienta glandelor
suprarenale)
Astenie vesperala (slabiciune, lipsa de energie spre seara), scadere
in greutate, tulburari digestive (lipsa poftei de mancare, greata, varsaturi),
subfebrilitate, febra, hipotensiune ortostatica (tensiune arteriala scazuta
care scade si mai mult la ridicarea in picioare cauzand tulburari de
echilibru, vertij, ameteala), hipoglicemie (glicemie scazuta care determina
foame, tremuraturi, transpiratii, tulburari de vedere, ameteala)
Depigmentarea pielii, diminuarea parului
Deficitul de ACTH predispune la criza adrenala, care poate aparea in
contextul unei infectii, unei boli febrile, unei boli cu varsaturi si duce la
hipotensiune, soc si colaps cardiovascular necesitand interventie de
urgenta cu glucocorticoizi
Deficitul hormonului lactotrop, de prolactina (PRL)

Singurul simptom este absenta lactatiei la femei dupa nastere

Deficitul hormonului antidiuretic/vazopresinei (ADH/VP)

Produce tabloul clinic al diabetului insipid (vezi acolo) caracterizat

de un sindrom poliuro-polidipsic, adica cresterea cantitatii urinii si setei
Diagnosticul insuficientelor hormonale
Analize de laborator

• hormonii hipofizari si hormonii periferici (secretati de glandele

periferice care sunt stimulati de hormonii hipofizari):, Estradiol,
Progesteron, Testosteron; TSH, ACTH, Cortizol bazal, DHEAS; PRL
• teste dinamice de stimulare (se administreaza diferite substante
pentru a stimula secretia hormonala, care este deficitara in caz de
insuficienta hipofizara) (se folosesc rar) hemoleucograma, glicemie
bazala, colesterol, trigliceride, ionograma serica
Alte investigatii

 RMN hipofizar (cu substanta de contrast)

 Osteodensitometrie DXA
 EKG
 Ecografie abdominala

RMN hipofizar
Tratamentul insuficientelor hipofizare

Se substituie hormonii deficitari.

Se incepe cu substitutia glucocorticoida (cu hidrocortizon); doza de

glucocorticoizi trebuie crescuta de 2-3 ori in boli acute febrile, stres major,
interventie chirurgicala.

Hipotiroidismul central se trateaza cu hormoni tiroidieni sintetici, T4,

levotiroxina cu doze variabile intre 50-150 micrograme/zi. Substitutia
tiroidiana intotdeauna se introduce dupa substitutia cu glucocorticoizi
pentru a evita o criza adrenala!

Hipogonadismul central se substituie cu preparate estroprogestative

(femei) , respectiv preparate de testosteron (barbati). Exista mai multe
modalitati, se decide impreuna cu medicul endocrinolog si pacient in
functie de contraindicatii si dorinta pacientului.
 Infertilitatea in cadrul hipogonadismului se poate trata prin inductia
de ovulatie cu clomifen citrat, injectii periodice cu hMG si hCG sau
pompa pulsatila de GnRH. Ultimele 3 se foloses si la stimularea
spermatogenezei la barbati.
Tratamentul deficitului hormonului de crestere este obligatorie la
copii pentru a atinge o inaltime finala corespunzatoare. Se
administreaza hormoni de crestere pe baza aprobarii dosarului depus de
o comisie centrala.
La adulti, cu toate ca ar avea beneficii, tratamentul cu hormon de
crestere nu este de o importanta majora si nu se aplica fiind foarte
scumpa.
 HIPOFUNCŢIA HIPOFIZARĂ POATE PRODUCE
PITICISMUL HIPOFIZAR ŞI BOALA LUI SIMMOND.
Nanismul hipofizar
Nanismul hipofizar mai este cunoscut si sub denumirea de piticism.
Nanismul afecteaza cresterea si dezvoltarea individului printr-o secretie
insuficienta de hormon somatotrop hipofizar, numit si hormon de crestere
sau growth hormone ( GH ). Acest deficit hormonal se face simtit inca din
copilarie, devenind evident in perioada pubertatii. Cresterea indivizilor
afectati de aceasta problema este foarte lenta si determina intarzieri in
dezvoltare. Functia glandei hipofizare sau pituitare scade in perioada
copilariei, inainte de incheierea osificarii cartilajelor de crestere.
Functionalitatea hipofizei este afectata de afectiuni diverse la acest nivel.
Hipofiza este o glanda de marimea unei boabe de mazare, situata la baza
creierului in formatiunea osoasa numita saua turceasca. Glanda este
compartimentata intr-un lob anterior numit adenohipofiza, un lob
intermediar si un lob posterior denumit neurohipofiza.
 Cresterea este asigurata de procesele desfasurate la nivelul
hipotalamusului. Acesta exercita un rol dublu in controlarea secretiei
hormonilor hipofizari si in controlarea activitatii sistemului nervos vegetativ.
Hipotalamusul este cel care secreta hormonul eliberator de hormon de
crestere, numit si Gn-RH. Acest hormon initiaza niste stimuli asupra
adenohipofizei pentru a o determina sa secrete hormonul de crestere
( GH ). Atunci cand hormonul de crestere este eliberat in torentul sanguin,
este declansata si secretia hormonului numit factor de crestere insulin - like
1 ( insulin - like growth factor - 1 , IGF - 1 ) de la nivelul ficatului. IGF - 1 are
actiune directa asupra dezvoltarii sistemului osos si muscular. Acesta
contribuie la cresterea lungimii oaselor si la cresterea sintezei de proteine
la nivel muscular. Cresterea poate fi insa incetinita sau stopata de anomalii
care pot aparea in orice etapa de desfasurare a acestui proces.
Exista doua tipuri de nanism hipofizar:

Panhipopituitarismul. Nanismul de origine hipofizara se manifesta ca

urmare a productiei scazute de hormoni secretati de adenohipofiza.
Panhipopituarismul consta in manifestarea insuficientei hipofizare pe
toate liniile. Acest fenomen se produce atunci cand nici unul din hormonii
secretati de adenohipofiza nu este secretat in conditii normale. Astfel,
cresterea si dezvoltarea corporala se desfasoara lent, iar indivizii nu
prezinta semnele pubertatii.
Nanismul hipofizar produs de o deficienta izolata de hormon de
crestere. In acest caz, persoanele afectate se dezvolta proportional,
ajung la maturitate sexuala si se pot reproduce.
Nanismul hipofizar poate avea urmatorii factori cauzali:

Mutatiile genetice. La momentul actual se desfasoara investigatii

menite sa identifice mutatiile genetice specifice ce pot fi responsabile de
manifestarea nanismului hipofizar.
Traumatismele care intereseaza glanda pituitara, inclusiv cele
produse in cursul interventiilor chirurgicale.
Formatiunile tumorale, traumatismele sau radioterapia la nivelul
sistemului nervos central.
Leucemia.
De cele mai multe ori, nanismul hipofizar este desemnat ca fiind de
natura idiopatica, termen folosit pentru a exprima necunoasterea cauzelor
declansatoare.
DIAGNOSTIC:
Nanismul hipofizar poate fi diagnosticat tardiv din cauza faptului ca
principalul sau simptom, si anume stagnarea inaltimii la copii in perioada
de crestere, se observa abia in perioada copilariei. Nivelul scazut al
hormonului de crestere este prezent din momentul nasterii, insa
diagnosticul se stabileste in urma studierii graficelor de crestere.

Diagnosticul poate fi stabilit si in urma efectuarii radiografiei mainii,

mai exact a pumnului, care permite determinarea varstei sistemului osos
al copilului si realizarea unei comparatii intre rezultatul obtinut si rezultatul
asteptat. Rezultatul obtinut in acest caz releva, de obicei, o varsta osoasa
corespondenta unei varste cronologice mai mici cu doi sau mai multi ani
decat cea a pacientului. Astfel, oasele unui copil cu nanism hipofizar in
varsta de 10 ani arata ca oasele unui copil sanatos de 8 ani.
 Radiografia efectuata la nivelul "seii turcesti" sau alte tehnici
imagistice avansate, precum imagistica prin rezonanta magnetica
(IRM) sau tomografia computerizata (CT) sunt recomandate pentru
evidentierea prezentei unor formatiuni de natura tumorala la nivelul
glandei pituitare.
TRATAMENT:
Pentru ameliorarea limitarilor intalnite in procesul de crestere al
copiilor afectati de nanism hipofizar, se recomanda completarea nivelului
de hormon de crestere pe cale artificiala. Aceasta terapie este eficienta in
conditiile in care este initiata pe perioada cresterii. Administrarea se
realizeaza zilnic, pe cale injectabila subcutanata, pana cand cel mic atinge
o inaltime corespunzatoare. Acest tratament se instituie doar in urma
efectuarii de determinari paraclinice repetate. In situatiile in care cantitatea
de hormon de crestere secretata este normala, insa pacientii sufera de
nanism se poate suspecta:
Sindromul Turner. Aceasta boala de natura genetica afecteaza numai
persoanele de sex feminin. Afectiunea este determinata de lipsa partiala
sau completa a unui cromozom sexual ce predispune la probleme in ceea
ce priveste cresterea in inaltime sau procesul reproductiv.
 Copiii care sufera de insuficienta renala cu evolutie cronica, diabet
zaharat, afectiuni de ordin digestiv, tulburari cardiace sau infectii cu
caracter cronic.
Sindromul Prader Willi. Aceasta anomalie cromozomiala este urmare
a deletiei de gene de la nivelul bratului scurt al cromozomului 15 a carui
origine este paterna sau a disomiei de origine materna a cromozomului
15. Sindromul se manifesta prin activitate fetala redusa, obezitate,
hipotonie, retard mental, statura mica, hipogonadism, strabism, maini si
picioarele cu dimensiuni reduse.
Tratamentul administrat acestora poate oferi rezultatele scontate.
Accelerarea ratei de crestere se produce prin adaugarea a 4 pana 7 cm
pe an, ceea ce indica raspunsul pozitiv la administrarea hormonului de
crestere.
 In cazul in care nanismul este asociat cu infantilismul sexual,
tratamentul principal se asociaza cu terapia pe baza de hormoni sexuali
si anume estrogen si progesteron la fete si testosteron la baieti.
Hormonul testosteron si derivatii acestuia au proprietatea de a stimula
anabolismul proteic care contribuie la dezvoltarea musculaturii si a
staturii. Administrarea acestor hormoni trebuie supravegheata de un
specialist, iar administrarea se face cu prudenta la varste fragede
deoarece au efecte virilizante.
 Medicamentele care determina cresterea secretiei de hormon de
crestere sunt clonidina, arginina, dopamina si propanololul.
Substantele cu efect anabolizant precum fluoxinesteronul,
metandienolul, nandrolonul si oxandrolonu, au capacitatea de a stimula
sinteza proteica generala, de a creste rata mitotica la nivelul cartilajelor
de crestere si grabesc cresterea osoasa si sudura cartilajelor de
crestere.
 Piticismul hipofizar se manifestă prin pierderea precoce a
dinţilor, erupţia incompletă şi întârziată a acestora, coroane de
dimensiuni mici, malocluzie şi suferinţe parodontale. !!!
BOALA LUI SIMMOND
Sindromul Simmonds este o entitate rara, care afecteaza mai ales
femeile de varsta medie si care asociaza insuficienta hipofizara cu
casexia (scadere in greutate, atrofie musculara, apetit abolit, slabiciune
si oboseala generalizata).
 Afectarea regiunii hipotalamo-hipofizare poate fi determinata de
dezvoltarea unor tumori la acest nivel, infectii (meningite, encefalite,
sinuzite etc), traumatisme cranio-cerebrale, hemoragii, radioterapia sau
chirurgia zonei hipotalamo-hipofizare. Insuficienta hormonilor hipofizari
va determina deteriorarea functionalitatii glandelor periferice, cu
instalarea mixedemului, a insuficientei corticosuprarenale secundare si
ovariene (cu amenoree, atrofia vaginului, a uterului si a glandelor
mamare), epuizare si splahnomicrie (prin deficit de hormon de
crestere).
 Manifestarile casexiei hipofizare sunt reprezentate de:
- scaderea apetitului, cu scaderea progresiva in greutate;
- oboseala generalizata, apatie, adinamie;
- somnolenta accentuata;
- la examenul clinic se observa emacierea, atrofia musculara si imbatranirea
precoce (progeria);
- tegumentele sunt ridate, atrofiate, fara elasticitate, palid-teroase;
- parul capilar, facial, axilar si al regiunii genitale se rarefiaza, pana la
disparitie;
- inhibarea secretiei gastrice si incetinirea tonusului intestinal determina
greturi, varsaturi si anorexie;
- pulsul este accentuat si tensiune arteriala este scazuta, in stadiul avansat
al bolii, pana la colaps;
- insuficienta glandei tiroide se manifesta prin intoleranta la frig, piele
uscata, bradicardie, constipatie, tulburari de concentrare;
- insuficienta corticosuprarenaliana se manifesta prin astenie, adinamie,
hipotensiune arteriala, tendinta la hipoglicemie si tulburari depresive;
- hipofunctia glandelor sexuale se manifesta prin amenoree, atrofia
uterului, a vaginului si a glandelor mamare (la femei) si atrofia
testiculelor, a penisului si a prostatei (la barbati);
- in cazul existentei unei formatiunii tumorale la nivelul regiunii
hipotalamo-hipofizare, se poate asocia cefaleea, tulburarile de vedere si
varsaturile neprecedate de greata (de cauza centrala).
Tratamentul sindromului Simmonds consta in:

- interventie chirurgicala in cazul existentei unei formatiuni tumorale

intracraniene;
- tratament cu antiinflamatoare sau antibiotice in cazul existentei unui
proces inflamator sau infectios;
- tratament substitutiv hormonal in toate cazurile.
Boala lui Simmond se recunoaşte printr-o expresie
împietrită a feţei (faţă imobilă) şi buze subţiri. !!!
 Hiperfuncţia hipofizară este manifestă prin acromegalie, buze
groase, limba crescută în volum cu indentaţii şi incongruenţe dento-
alveolare cu spaţiere.
Hipotiroidismul

Prin definitie hipotiroidismul inseamna insuficienta glandei tiroide de a

secreta hormoni tiroidieni in cantitatea necesara. Tabloul clinic al
hipotiroidismului se numeste si mixedem.
Cauzele cele mai frecvente
•La adulti
• Hipotiroidism primar (afectarea glandei tiroide)Hipotiroidism central
(afectarea hipotalamo-hipofizara)
• deficit de iod in anumite regiuni geografice (gusa endemica)
• tiroidita cronica autoimuna Hashimoto, tiroidita acuta, tiroidita
subacuta
• tiroidita postpartum (dupa nastere)
• indepartare chirurgicala a glandei tiroide
• tratament in exces al hipertiroidismului (de ex. cu Thyrozol)
• tratament cu iod radioactiv (I131)
• exces cu preparate de iod (substanta de contrast!)
• tratament cu Amiodarona, Interferon alfa, litiu
Hipotiroidism central (afectarea hipotalamo-hipofizara)

 tumori hipofizare (adenom hipofizar), traumatisme, boli infiltrative,

infarctarea hipofizei, interventii chirurgicale, radioterapie
•La copii
• deficitul de iod in timpul sarcinii, hipotiroidismul (subclinic sau clinic)
matern in timpul sarcinii
• absenta congenitala a glandei tiroide (totala sau partiala)
• hipertiroidism matern (de ex. boala Basedow) tratat in timpul sarcinii
• tiroidita cronica autoimuna Hashimoto si alte cauze amintite la adulti
Este de mentinut ca dupa nastere se face screening la nounascutii pentru a
depista hipotiroidismul congenital (inascut) din sangele luat din calcaiul
copilului. Hipotiroidismul congenital trebuie tratat obligatoriu pentru a
preveni dezvoltarea neurologica necorespunzatoare (retard mental,
coeficient de inteligenta diminuat, tulburari de vorbire, tulburari de miscare,
dificultati de invatare) !
Tabloul clinic
•crestere in greutate pana 5-10kg (nu este ingrasare ci depunerea de
mucopolizaharide in tesutul de sub piele)
•intoleranta la frig (frilozitate)
•oboseala, astenie, fatigabilitate
•edeme (umflatura) al pleoapelor, in jurul ochilor (punga sub ochi), a
mainilor si a picioarelor
•piele uscata cu descuamare, palida, unghii friabile, caderea parului
•marirea limbii, ingrosarea buzelor
•raguseala, voce groasa, insuficienta respiratorie, infectii pulmonare,
exsudat pleural (lichid in jurul plaminilor)
•bradicardie (scaderea pulsului cardiac), hipertensiune, exsudat pericardic
(lichid in jurul inimii, de vede la ecocardiografie)
• tulburari digestive (scaderea poftei de mancare, greturi, varsaturi,
constipatie, colici, balonare, piatra la colecist)
• dureri articulare, slabiciune si durere musculara, crampe musculare,
furnicaturi
• somnolenta, oboseala, letargie, tulburari de memorie, de
concentrare, depresie, agitatie
• infertilitate, tulburari de ciclu menstrual cu cicluri mai frecvente si
abundente pana la abenta ciclurilor
• scaderea libidolului, tulburari erectile, infertilitate
• anemie, hipercolesterolemie, hiperprolactinemie
 
Diagnostic
Analize de laborator
•TSH (crescut), fT4 (normal sau scazut) (TSH normal sau scazut
in hipotiroidismul central, rar), PRL
•Anticorpi anti-TPO, anticorpi anti-Tg (diagnosticul tiroiditei
Hashimoto)
•Hemoleucograma (anemie), colesterol, trigliceride (crescute),
ionograma
Alte investigatii
•Ecografia glandei tiroide
•EKG, ecografie cardiaca, radiografie pulmonara
 Hipotiroidismul se asociază cu o creştere somatică retardată, edem
generalizat şi la nivelul ţesutului parodontal, limbă crescută în volum,
malocluzie, mandibulă subdezvoltată care determină o prognaţie
maxilară.
Hipertiroidismul la copii se manifestă prin pierderea dinţilor
temporari precoce, erupţii accelerate ale dinţilor. caracteristic acestei boli
este expresia feţei şi privirea fixă (privirea în gol).
 
Complicatii
Coma hipotiroidiana / mixedematoasa
O complicatie grava a hipotiroidismului este coma mixedematoasa in
cazul unui hipotiroidism netratat sau insuficient tratat. Poate fi precipitata
de infectii, traumatisme, interventie chirurgicala, boli cronice, alcool, frig,
infarct miocardic, accident vascular.
Se caracterizeaza cu agravarea simptomelor si semnelor, cu
hipotermie (reducerea temperaturii corpului pana la 27 grade Celsius),
hipotensiune arteriala, tulburari respiratorii, hipoglicemie, tulburari
electrolitice, convulsii, soc si coma.
Se trateaza intr-o unitate de terapie intensiva cu hormoni tiroidieni pe
cale intravenoasa, respiratie asistata mecanic, corectarea tulburarilor sus
mentionate.
 Tulburările hormonilor gonadali apar cel mai frecvent la pubertate,
în timpul sarcinii şi la menopauză când poate fi asociată cu mucoasă
uscată, atrofiată şi glosodinie.
 Hiperparatiroidismul este o boală care determină osteoporoza şi
rarefierea osoasă.
Din punct de vedere radiologic se constată o radiotransparentă
accentuată a oaselor maxilare, în special la mandibulă.
 
Hipo sau hiperfuncţia suprarenaliană
Boala Addison induce o pigmentare maronie a pielii cu aspect
bronzat, iar la nivelul mucoasei bucale o culoare maro- pal. Diagnosticul
se pune pe nivelul seric al natriului şi al clorului.
 Sindromul Cushing se recunoaşte prin aspectul feţei care este
rotund ca o lună, această boală poate fi asociată cu candidoza.
VA MULTUMESC !