Regulamen

tul jocului
de volei
Voleiul este un sport (al doilea în lume
ca popularitate) în care două echipe,
separate de un fileu înalt, trebuie să
treacă mingea deasupra acestuia,
folosind mainile, cu scopul de a face
ca mingea să atingă terenul advers.
Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei
loviri pentru a trimite mingea către
terenul celeilalte echipe. Un punct se
câștigă dacă mingea atinge terenul
advers sau dacă nu respectă regula celor
trei atingeri.
 Scopul jocului
Conform regulamentului competiţional, scopul jocului
este de a face mingea săcadă în terenul de joc advers,
trimiţând-o pe deasupra fileului, de a o împiedica să
atingă suprafaţa terenului propriu, sau de al determina pe
adversar să comită anumite greşeli amendate de
regulamentul de joc.
Obiectul voleiului
În educaţia fizică şi în sport obectul voleiului de sală, pe
nisip sau pe iarbă îl constituie însăşi formele lui de
manifestare şi anume: voleiul mijloc al educaţiei fizice
cuprins în curricula şcolară;
voleiul de agrement;
voleiul sport de performanţă;
voleiul activitate şcolară;
voleiul ramură a ştiinţei sportului şi a educaţiei fizice;
voleiul spectacol.
Terenul de joc este un dreptunghi de 18 mpe 9 m,
impartit in doua patrate egale printr-o linie de
mijioc. Liniile de marcare ale terenului sunt late
de 5 cmsi fac parte din terenul de joc. Se poate
juca pe pamint, pe iarba, pe bitum, zgura sau in sali
de sport.
Fileul care separa cele doua terenuri de joc are
inaltimea (la marginea sa superioara), de 2,43
m pentru barbati, 2,24 m pentru femei.
Mingea este confectionata din benzi de piele
avand o camera de cauciuc in interior, o
circumferinta de 65-68 cm si o greutate de 250 g.
O echipa de volei este alcătuită din 6
jucători. Se joacă 3 seturi câștigătoare din
5, fiecare set a câte 25 de puncte; în caz de
egalitate 24 – 24 se continuă setul până în
momentul în care una din cele două echipe
obține o diferență de 2 puncte (29 – 27, 31
– 29 etc). În cazul în care este nevoie de
jucarea ultimului set pentru desemnarea
câștigătorului, acesta se joacă pâna la 15
(sau pâna la o diferență de 2 puncte).
Jucatorii unei echipe stau pe teren astfel incat sa
acopere intreaga suprafata de 81 mp. In timpul
efectuarii serviciului, jucatorii sunt obligati sa stea pe
teren in ordinea numerelor anuntate de catre antrenor la
arbitrul scorer.
Pentru a usura intelegerea unui joc, cele 6 zone de pe
teren au fost numerotate de la 1-6 in sensul invers de
miscare a acelor ceasornicului. Ori de cate ori o echipa
castiga serviciul de la adversari, jucatorii isi schimba
locurile pe teren, efectuand o rotatie in sensul acelor
ceasornicului. Echipele aflate fata in fata, incearca sa-si
trimita astfel mingea de joc, incat adversarul sa nu o
poata returna in conditii regulamentare.
Principalele elemente tehnice care sunt
folosite in jocul de volei sunt:
Serviciul - care poate fi efectuat de sus sau de
jos, din fata si din lateral (in functie de pozitia
jucatorului fata de fileu).
Preluarea (manseta) cu doua maini de sus sau
de jos, din serviciu sau din atac
Ridicarea pentru lovitura de atac sau pasarea
mingii.
Lovitura de atac - procedeu drept, intors sau
prin rotarea bratului
Blocajul - individual, in 2 si 3 jucatori
Dublarea pasei loviturii de atac sau blocajului.
Minge „în teren”:
Mingea este “în teren” când ea atinge solul
terenului de joc, inclusiv liniile de delimitare.

Minge „afară”:
Mingea este afară când:

partea din mingea care atinge solul este
complet în afara liniilor de delimitare;

ea atinge un obiect din afara terenului de joc,
plafonul sau o persoană din afara jocului;

ea atinge antenele, cablul, sforile, stâlpii sau
fileul însuși în exteriorul benzilor laterale;
Cum se servește?
Jucătorul care servește trebuie să fie plasat înafara
terenului de joc, în spatele tușei.
Pentru ca un serviciu să fie complet, mingea trebuie
să treacă peste fileu, în terenul adversarilor.
Există mai multe moduri de a servi mingea:

Serviciul din mâna: 

Serviciul de sus: 

Serviciul din săritură:

Serviciul din mâna: jucatorul ține mingea în mâna opusă celei
cu care servește (ex: dacă sunteți dreptaci, țineți mingea în
mâna stângă), sub talie și deasupra genunchilor, cu genunchii
îndoiți. Mingea trebuie lovită de dedesupt, cu pumnul strâns cu
degetele în sus. Mingea nu se aruncă în sus, este lovită direct
din mână. Este cea mai ușoară metodă de a servi.

Serviciul de sus: Puneți piciorul stâng în fața piciorului drept,

depărtate la nivelul umerilor. Țineți mingea la nivelul ochilor,
cu mâna stângă dedesupt și mâna dreaptă deasupra. Se aruncă
mingea în aer cu mâna stângă, iar mâna dreaptă se duce în spate
și lovește mingea.

Serviciul din săritură: jucătorul își aruncă mingea în aer, in

fata lui, alearga spre ea și o lovește din săritură. La această
lovitură jucătorul poate ateriza în teren după ce a lovit mingea.
Important este ca momentul în care face săritura să se afle în
spatele liniei de tusă.
Cum se primește mingea?
Poziționează-te astfel încat mingea să vină direct spre tine
Dacă mingea ajunge la tine și se află deasupra capului, mingea
este lovită cu mâinile întinse deasupra capului (coatele puțin
îndoite înafară), degetele întinse și depărtate, palmele pregătite
să primească mingea.

Dacă mingea ajunge mai jos de nivelul capului, mingea se lovește de jos.
BIBLIOGRAFIE:
1.Bâc, O. Volleyball. Oradea: Ed. Universităţii din Oradea, 1999.
2.Cojocaru, A.; Ioniţă, M. Volei, caiet de lucrări practice.
București: Ed. Fundaţiei România de Mâine, 2005.
3.Cojocaru, A.; Cojocaru, M. Volei teorie şi practică. București:
Ed. Bren, 2009.
4.Drăgan, A. Volei, noţiuni de bază. București: Ed. Fundaţiei
România de Mâine, 2000.
5.Mureşan, A. Volei. București: Ed. Fundaţiei România de
Mâine, 2008.