Teoria

Creaționistă
Ipoteza creaționismului

Teoria creaționistă este impropriu

denumita, deoarece nu este o teorie, ci doar o
ipoteză imposibil de verificat.
Ea își bazează pe tezele și afirmațiile pe
Geneză, considerând că lumea a fost creată
conform unui plan divin.

2
Ipoteza
Creaționistă
 Creaționiștii, spre deosebire de evoluționiști adoptă ipoteza
prin credință, nu prin metode științifice. Creaționismul nu este
o teorie.
 Nu poate fi contestată pentru că nu este formulată.
 Nu a fost experimentată
 Nu a fost observată, nu s-au făcut analize și observații
Așa dar creaționismul rămâne o credință.
Ce este
creaționism
ul?

4
 “
Creaționismul și evoluționismul
reprezintă două concepte dimetral opuse
despre apariția și evoluția vieții pe
Pământ.
În timp ce primul pune totul pe seama
unui creator care a generat totul, teoria
evoluționistă susține că speciile de
animale s-au transformat în miliarde de
ani, de la primele uniceluare până la
5
maimuță și om.
Ce înseamnă teoria creaționistă?

Creaționismul este credința care afirmă că

universul, omul și celelalte forme de viață au
fost create de Dumnezeu în mod miraculos.

6

Evoluționism versus Creaționism
Cert este ca ambele teorii au
lipsuri. Experimentul Miller a
produs multa valva in lumea
academica acum peste 50 de
ani. El a incercat sa sintetizeze
aminoacizii necesari unei
proteine repetand conditiile de
mediu de la inceputurile Terrei.
Ceea ce a reusit el a fost sa
obțină doar 3 din cei 20 de
aminoacizi necesari. Chiar si
acesti aminoacizi au trebuit
izolati pentru ca altfel ar fi fost
imediat distrusi de mediul in
care erau. De asemenea avem
o problema cu oxigenul care nu
a fost inclus in experiment
deoarece ar fi oxidat imediat
aminoacizii. Presupunand ca
oxigenul nu ar fi existat atunci
razele ultra-violete ar fi distrus
aminoacizii.
7
Tema evolutionism versus
creationism este o absurditate si
este neproductiva. Nu serveste nici
dezvoltarii societatii, nici gandirii
umane, nici progresului cunoasterii.
Din aceasta disputa intre religie si
stiinta ar trebui sa intelegem ca
stiinta nu trebuie sa se amestece in
domeniul credintei. Credinta este o
stare subiectiva, un sentiment, deci
este o reactiune a eului, ceva
personal, pe cand stiinta este
impersonala, ca si inteligenta. Nici
credinta nu trebuie sa pretinda a da
explicatii despre lucruri, nici stiinta
nu trebuie sa ravneasca a inlocui
catehismul si sentimentul intim al
dependentei omului de o forta
universala, fie cosmica cum zic unii,
fie numai sociala cum sustin alti
Teoria evolutiei
Teoria evolutiei este una dintre cele
mai importante teorii stiintifice, si
totodata una dintre cele mai putin
intelese. Teoria evolutiei nu numai ca
explica diversitatea vietii pe pamant
si aparitia unor specii noi, inclusiv
aparitia omului, dar este singura
teorie care face acest lucru.
In limbajul de zi cu zi, prin „teorie”
intelegem o banuiala care nu a fost
inca verificata. In limbajul oamenilor
de stiinta, lucrurile stau altfel. O
astfel de banuiala se numeste
ipoteza. Dar o teorie ia nastere prin
„metoda stiintifica”.
Evolutia, in sens biologic, poate fi
descrisa ca procesul prin care
S-a putut demonstra formarea speciile se schimba prin transformari
universului, a galaxiilor si a succesive pornind de la alte
planetelor, aparitia primelor organisme si nu prin generare
spontana. Ideea evolutiei s-a
forme de viata in „supa
dezvoltat incepand cu secolul XIX
primordiala”. Elemente
unicelulare precum bacteriile sau
algele fara nucleu in atmosfera
incarcata de metan.
Teoria evolutiei este oarecum
controversata. Iar pentru a elimina
orice dubiu, ar trebui ca materia sa
prinda viata. Toata industria
alimentara se bazeaza pe acest fapt,
ca materia ramane materie si nu
capata viata.
8
Teoria generației
Johann Baptista von
spontane
Helmont
A fost enunțată încă din
Descrie o experiență în
Antichitate, conform acestei
care,în decurs de 3
ipoteze viața a apărut din
săptămâni a creat șoareci
materie nevie,ca rezultat al
din rufe murdare și semințe
forțelor mecanice ale naturii,
de graminee.
fie prin abiogeneză sau
heterogeneză. În 1688 savantul F.Redi a
efectuat o experiență prin
A dominat reprezentarea naivă
care a contrazis teoria lui
despre originea vieții care
Helmont
admitea că ființele vii apar gata
formate din materialele nevii: El consta prin folosirea
pământ, apă, putregai. vaselor cu carne crudă, că
larvele care apar in carnea
Se susținea că prin geneză
putrezită nu iau nastere prin
spontană apar șerpi, cârtițe,
generația spontană ci prin
șoareci ș.a. din resturi organice
ouăle de muscă.
in putrefacție

9
Teoria panspermiei
Potrivit acestei teorii, viața
este eternă ca și materia. Ea
este de natură extraterestră
și a apărut o dată sau de
mai multe ori în diferite
părți ale galaxiei. Germenii
vieții au fost transportați pe
pamant de catre meteoriti
pietrosi sau corpurile ceresti
dotate cu viata (Ipoteza
radiopanspermiei)
S.Arrhenius
10
S.Arrhenius afirna ca in
spatiul cosmic exista viata
pretutindeni. Datorandu-
se presiunii razelor de
lumina care transporta
germenii vietii de la alte
corpuri ceresti spre cele
lipsite de viata. La
moment viata sub o forma
oarecare nu a fost
depistata in univers, in
afara pamantului cu toate
ca, teoretic, nu poate fi
exclusa existenta ei,
deoarece pamantul
alcatuieste o mica parte
din univers.
Teoria biogenezei A. I. Oparin

sau evolutiei
chimice Prezenta datelor
experimentale impune
Aceasta teorie a fost lnsata
imbratisarea teoriei
de Oparin si Haldane si
evolutiei chimice de catre
sustine ca viata a aparut ca
majoritatea savantilor. Și
rezultat al sintezei abiogene
la etapa actuala continua
a substantelor organice in
disputa cu referire la
conditii speciale.
eficacitatea biologica a
Conform acestei teorii, substantelor organice
materia nevie este sintetizate abiogenic.
transformata in materie vie
in 3 etape:
1. Etapa anorganica;
J.B.S.HALDAN
2. Etapa organica;
E
3. Etapa biologica.
11
 “
În concluzie, originea și evoluția
omului rămân un subiect de
dezbatere mai ales în lumea
științifică. În sfera religiei, omul
rămâne o ființă creată, în timp ce
în lumea științei este o primată, în
jurul originii și evoluției sale fiind
elaborate numeroase teorii.
12
Exercițiul 6 pag.
94
Consecințele evolutive ale apariției fotosintezei pentru diferite grupuri de organisme.
În urmă cu miliarde de ani, microorganisme numite cianobacterii au început să descompună moleculele de apă, eliberând o
substanţă - oxigenul - care s-a dovedit o otravă pentru vieţuitoarele anaerobe ale acelor vremuri. Tocmai fusese perfecţionată
fotosinteza, care a schimbat pentru totdeauna lumea vie şi a dus la biodiversitatea pe care o cunoaştem azi. Procesul de
fotosinteza utilizează lumina şi o sursă de electroni pentru a genera energie şi a alimenta cu ea organismele, așadar primele
organisme fotosintetizante îşi procurau probabil electroni prin descompunerea altor molecule, precum hidrogenul sulfurat, nu
a apei.
Cea mai bună explicaţie ar fi aceea că un organism fotosintetizant utiliza iniţial manganul ca sursă de electroni. „Răpind”
electronii atomilor de mangan, rămâneau în urmă ioni de mangan, instabili, care reacţionau cu apa, formând oxizii.
La plantele şi algele de azi, manganul încă joacă un  rol esenţial în fotosinteză. În structurile fotosintetizante din celulă se
găsesc cristale de substanţe bogate în mangan, care furnizează electronii necesari în procesul de fotosinteză. Aceste cristale
iau apoi electroni din moleculele de apă, pentru a-şi compensa deficitul. Acastă circulaţie permanentă a electronilor stă la
baza descompunerii moleculelor de apă şi a generării oxigenului pe care îl respirăm.

Fotosinteza de tip modern a apărut atunci când cianobacteriile timpurii au ajuns, din întâmplare, în ape cu conţinut bgat de
mangan şi s-au adaptat rapid pentru a profita de această nouă sursă de electroni, deoarece rezervele de mangan sunt
relativ limitate şi nu pot fi exploatate la nesfârşit, cianobacteriile au dezvoltat o nouă strategie. Au incorporat manganul
direct în structurile lor fotosintetizante şi l-au folosit ca pe un fel de baterie reîncărcabilă, luându-i electronii, apoi
permiţându-i să îşi refacă stocul de electroni dintr-o altă resursă, care se găsea din abundenţă: apa.
Exercițiul 7 pag. 94
De ce informația ereditară în celule este restricționată pe parcursul dezvoltării
individuale a organismului

Principiul restricției asigură organizarea, funcționarea și evoluția sistemelor biologice prin limitare
posibilităților potențiale.
Restricțiile sunt determinate de factori de mediu care asigură o mai bună adaptare a organismelor. Fiecare
celulă-fiică primește de la celula-mamă aceiași informație ereditară, însă realizarea ei este restricționată în
cadrul dezvoltării individuale a organismului pluricelular.