ORTOTOXIA-

Paternitatea
duhovnicească
 MOMENT DE RUGĂCIUNE
RUGĂCIUNEA DE DIMINEAȚĂ A STAREȚILOR DE LA OPTINA
 Doamne dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

 Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.

 În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla
în această zi învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă
voia Ta.
 În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările
neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.
 Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr
pe nimeni.
 Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.

 Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să
iubesc. Amin.
 PATERNITATEA DUHOVNICEASCĂ
 Una dintre trăsăturile definitorii ale Ortodoxiei între cultele creștine este paternitatea
duhovnicească. Ea se referă la creșterea spirituală prin relația, exemplul și povățuirea unui
părinte duhovnic.
 Ortodoxia cuprinde o serie de portrete ale celor care au primit acest dar al paternității în
Duh: ei L-au întîlnit pe Hristos, sunt mijlocitori și călăuzitori ca Moise, eliberîndu-și fiii de
sub „tirania patimilor“; ei sunt asemenea navigatorilor iscusiți care înalță spre cer corabia
sufletului. Paternitatea duhovnicească este prelungire a prezenţei Domnului nostru pe
pământ, ea are ca sens şi ţintă întoarcerea şi mântuirea fiecărui om care a căzut în păcat.
 La picioarele acestor „maeştri” ai credinţei, se realizează adevărata formare şi educare a
omului, croit nu după modelul trecător al „omului trupesc”, ci după „măsura deplinătăţii
sau perfecţiunii lui Hristos” (cf. Efes. 4,13).
 Ora trecută v-am prezentat o astfel de mare personalitate duhovnicească care a trăit în
Grecia de astăzi: Cuviosul Paisie Aghioritul (1924-1994).
CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL
 "Pentru cei ce se nevoiesc să-şi păzească
curăţia lor sufletească şi trupească,
gândurile curate au mai mare putere
duhovnicească decât toată asceza, postul,
privegherea.”
 "Omul merită să fie iubit numai pentru că
este chipul lui Dumnezeu. Nu are
importanță nici dacă este bun sau rău,
virtuos sau păcătos. Omul merită să fie
iubit pentru ceea ce este. Hristos a iubit și
S-a jertfit pentru oameni păcătoși,
destrăbălați: N-am venit să chem pe cei
drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă. (Marcu 2,
17). În acest fel trebuie să-i iubim pe toți,
fără deosebire."
 PĂRINTELE SERAFIM ROSE

 O altă mare personalitate duhovnicescă a secolului XX a fost un profesor de chineză veche de la Universitatea din
San Fancisco, devenit, după convertire, călugăr, e vorba despre Pr. Serafim Rose.
 S-a născut în 1934 într-o familie tipic americană de protestanți, în orașul San Diego, California. Ca elev, atât în cadrul
studiilor primare și medii cât și mai târziu, a dovedit o seriozitate excepțională, impresionându-și deopotrivă colegii
și profesorii. Era deosebit de talentat în matematică, dar și în filosofie și limbi străine, în biologie și alte domenii. Era
un foarte bun sportiv, deși a evitat intrarea în viața sportivă de performanță, fiind atras prea mult de studiu pentru a
merge pe altă cale. Lipsa unei tradiții autentice, vii, care să dea sens existenței, filosofia lui Nietzsche, generația
beat, practicile zen și yoga l-au condus treptat pe S. Rose, după cum avea s-o mărturisescă el însuși, la marginea
prăbușirii. A trecut prin diferite experimente și experiențe pe care le-a considerat cumplite, de la beție la droguri,
promiscuitate. În această perioadă căuta cu disperare Adevărul, nu un adevăr oarecare, ci Adevărul absolut.
Părintele Damaschin, care l-a cunoscut pe Serafim Rose, notează:
 "În tot acest timp, el căuta Adevărul cu mintea sa, dar Adevărul îl evita. A căzut într-o stare de deznădejde, descrisă
în anii de apoi ca un iad viu. A simțit că nu se potrivește în lumea modernă, nici chiar în familia sa, care nu l-a
înțeles. Era ca și când s-ar fi născut fără de loc, în afara timpului. Îi plăcea să hoinărească sub cerul înstelat, dar
simțea că nu e nimic acolo care să-l cuprindă - nici un Dumnezeu, nimic. În deznădejdea sa, i se părea că merită să
fie osândit pe vecie de mânia lui Dumnezeu, numai să fi putut ști, în mod empiric, că Dumnezeu există”. Despre
această perioadă cumplită și plină de păcat din viața sa însuși Serafim Rose avea să spună: „Am fost în iad. Stiu cum
este iadul.”
 Puteți audia :https://www.youtube.com/watch?v=uynIlJeIbxE ; https://www.youtube.com/watch?v=uUykyo2dHFo .
 PĂRINTELE SERAFIM ROSE
 Uimitor, dar chiar din adâncul păcatului a răsărit și izbăvirea. Un prieten l-a îndrumat spre
Ortodoxie și în Biserica Ortodoxă Rusă din San Francisco a avut următoarea experiență:"Când am
vizitat o biserică ortodoxă, a fost doar ca să văd o altă tradiție. Însă, când am intrat pentru prima
dată într-o biserică ortodoxă (una rusească, în San Francisco), ceva mi s-a întâmplat, ceva ce nu
mai trăisem într-un templu budist sau în alt templu oriental; ceva îmi rostea în inimă că sunt acasă,
că întreaga mea căutare luase sfârșit.“ Astfel descoperă că Adevărul Absolut nu e o idee ci o
Persoană: „Adevărul nu era doar o idee abstractă, căutată și cunoscută de către minte, ci era ceva
personal - chiar o Persoană - căutată și iubită de către inimă. Și astfel l-am întâlnit pe Hristos.”
 După convertirea sa la Ortodoxie în 1962, este tuns în monahism în 1970 și hirotonit preot în
1977. Cu cel mai bun prieten, Gleb Podmosenski, întemeiază în Munții Stâncoși mănăstirea
Platina, asemanatoare celor din primele veacuri. Geniul lui Serafim Rose, curățat de slăbiciunea
păcatului, s-a manifestat mai puternic și mai luminos. Nenumăratele scrisori din această perioadă,
conferințele, articolele și cărțile scrise dovedesc pe deplin acest lucru. El s-a arătat un teolog
desăvârșit, unul din marii mărturisitori ai Ortodoxiei. O boală pe cât de neașteptată, pe atât de
fulgerătoatre a pus capăt vieții Părintelui Serafim, în ziua de 2 septembrie 1982.
 PĂRINTELE SERAFIM ROSE

d e a lim it a Ortodoxia la
m u lţ i o a m e n i fac greşeala le c tu ra o cazională
"Prea n i ş i la
B is e ri ci i, la c a n onul de rugăciu re su p u n e însă un
sl ujb e le o x ie p
u h o v n ic e ş ti . A d evărata Ortod a st re. Fie eşti
a cărţilor d c te le v ie ţi i n o
m e n t ca re im p lică toate aspe it u a ţi e a v ieţii – fie
angaja fiecare zi, în o r ic e s
ortodox p e r m a n e n t ş i în
e e a t re b u ie să ne formăm o
t ortodox. De a c
şti c u a d e v ă ra e xistenţial."
nu e i s ă o a su m ă m
n c e p ţi e d e v ia ţă ortodoxă ş
co
u m u zic a c lasică
e a z ă g u s tul pentr t r u ş tiinţă,
f o r m i p e n
ăruia i se tă, chiar ş riste şi
"Un copil c r ă , ist or ie ş i a r
ii c o n s u m e
n ă , p e n t r u literatu
a t îm p o t ri va cultur
bu a r ţial vaccin
p u ţ in p
este cel eia."
is p ite lo r a c e s t
o r , ci a c e l ceva
a e u oamen il
p e ră p e D u m n e z
ă ti tă p e n tru asta.
u m in u n ile Îl desco p e ră în in ima preg
"N
u m n e z e u se desco inimii'. "
despre D 'a rd e re a
e e a c e s e numește
Este c
 PĂRINTELE RAFAIL NOICA
 S-a născut în anul 1942 în familia marelui filosof român Constantin Noica. La vârsta
de 13 ani a plecat împreună cu mama sa și cu sora sa, Alexandra, în Anglia, cu
scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura
spirituală care-l conduce întâi spre lumea  protestantă, unde se poticnește în
special în textele scripturistice referitoare la Sfânta Împărtășanie și, într-o zi, așa
cum mărturisește, simte „ca o lumină în sufletul meu gândul de a mă întoarce la
Ortodoxie” . Îl întâlnește pe părintele Sofronie Saharov, povățuitorul duhovnicesc al
mănăstirii ortodoxe din Essex, care îl sfătuiește să-și termine studiile. Revenirea la
ortodoxie s-a întâmplat în anul 1961, iar în anul 1965 Rafail a fost tuns în monahism
la mănăstirea Essex de către părintele Sofronie, călugăria fiind „răspunsul la
întrebările ce mi le puneam din copilărie”. S-a întors în România în 1993 pentru o
scurtă vizită și s-a stabilit în același an într-o sihăstrie izolată din Munții Apuseni,
unde face traduceri, se roagă și călăuzește duhovnicește sufletele ucenicilor săi.
Susține conferințe în București, Cluj, Alba- Iulia în care transpar cuvintele
duhovnicului său, Pr. Sofronie Saharov.
 PĂRINTELE RAFAIL NOICA
 "Fie nem la a
care î l pu
este un om este o altă it pe c
i
are no cât sfâșiere
a m nesfârș u e altceva de iei a ceea ce
nu a ma lt aspect al chi întuire, fiecare n d o r
i p
şi niciod fost niciodată ului lui Dumne suflet ati m a este u it. Patima n e-ale mater
a în z  "P sfarș r i cu d
măreţia tă nu va mai fi istorie şi în to eu, care o a r t e p li n i .”
. a ceva f ercări, unei hovnicească u nt în
altă cale fiecărui om. Şi d Şi asta are de-a tă creaţia, une i î n c
n e o sta
r e d u
, d ar dac ă n u s
i
fiinţă. Se decat oricare a eci fiecare este face cu este în s
r i
b
foarte inciuni.“
un e
l u
paralele aseamănă căil t om, dintru ne o cu totul s ă sp u i lu c r
u , s u n tm gă ş ie , de o
, d a r n ic e fi
iodată i , uneori sunt ap inţă întru  "Poți ui Dumneze e , d e o gin închipuim,
l i m
 Du m dentice
." “ roape Duhul d e
r
o subţi care noi nu ă şi
o
nezeu e te
noi treb ste i u b irea es ri de sine pe logia noastr sul acesta
uie să n ertare. Iertarea c i i
 „De a u nei dă solani în bio ă. Dar în sen osebită
la vredn e ie
icia aces -o însuşim, treb este deja dată, duio ş c ă gro icia noastr ire de o de
e m î n n ere.
cum ier
tarea fa tei iertări, şi at uie să ne ridică că sunt i în neduhov tea este o tră eosebită dur e nu
n s d t
ce parte un
integran cea vom vede
m bădăra zic că drago ălcare este o te şi se răneş calcă
„Biseric ă n
a tă din lu a vreau s e, a cărei înc cel care iubeş este cel ce î ă este
ci este, Ortodoxă nu e bire.“
subţirim că cel rănit, el care moar şte nu atâta c
e
p s
creat pe ur şi simplu, fir te o Biserică în ă c
Iată îns care moare: beşte se răne el iubit al lui,
om. Ese e tr
nţa Orto a în care Dumn e altele, l u
este ce ea. Cel care i te văzând că lui, va muri.”
c
doxiei e e
ste firea zeu l-a t
dragos , dar se răneş ce împotriva
omului.” t
lepăda păcatul ce îl f
a
pentru
 PĂRINTELE RAFAIL NOICA
 „Păstrați credința, rămâneți în credință, rămâneți alături de Biserica și de
păstorii voștri, ai noștri!... Întăriți Biserica cu rugăciunea voastră, cu credința
voastră, cu credincioșia voastră față de cei care vă slujesc și față de cei care vă
împărtășesc cu cinstit Trupul și Sângele Hristosului, Fiul lui Dumnezeu,
Mântuitorul nostru! Veniți cei care v-ați pregătit și cei care aveți binecuvântare și
împărtășiți-vă. Viața noastră, ce este viața noastră?  Nu! Cine este viața
noastră? Hristos. Viața poartă un nume și este Iisus Hristos, în care fie să aflați
toți, să aflăm toți mântuire și, cum spunea părintele Cleopa, să ne regăsim
împreuna la poarta Raiului!”
 Puteți audia conferințele: https://www.youtube.com/watch?v=cKkc_V6G7lg&t=290s

https://www.youtube.com/watch?v=KTu-3BF13XY
 RUGĂCIUNE PENTRU ÎNCETAREA NOII
EPIDEMII
 „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă și, cu purtarea Ta de grijă
cea înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă rugăciunea noastră, primește
pocăința noastră pentru păcate, oprește noua boală molipsitoare, precum ai
încetat pedepsirea poporului Tău în vremea regelui David. Cel ce ești Doctorul
sufletelor și al trupurilor noastre, dăruiește însănătoșire celor cuprinși de boală,
ridicându-i grabnic din patul durerii, ca să Te slăvească pe Tine, Mântuitorul cel
Milostiv, iar pe cei sănătoși îi ocrotește de orice boală. Binecuvintează, întărește și
păzește, Doamne, cu harul Tău, pe toți cei care, cu iubire de oameni și jertfelnicie,
îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale. Îndepărtează toată boala și
suferinţa din popor și ne învață să prețuim viața și sănătatea ca daruri ale Tale.
Dăruiește-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile noastre de credință neclintită
în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul Tău și de dragoste față de Tine și de
aproapele. Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, și Ție
slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”.
 Vă rog vizionați Daniel Morar (Radio ZU), citind Scrisoarea Mitropolitului Iosif:
https://www.youtube.com/watch?v=beZN4F-B5P8
 O VORBĂ BUNĂ
PRINȚESA
„A fost odată un rege care avea o fiică deșteaptă foc și foarte frumoasă. Prințesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe
măsură ce creștea, mâinile și picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul și văzul i se împuținau.

Mulțime de doctori încercasera s-o vindece, dar în zadar.

Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaște secretul vieții. Toți curtenii se grăbiră să-l roage să vină
în ajutorul prințesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un coșuleț de nuiele cu capac și-i spuse:
-Ia-l și ai grijă de el. Te va vindeca.
Nerăbdătoare și plină de bucurie, prinețesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire și de tristețe. În coșuleț
zăcea un copil doborât de boală, și mai nenorocit și mai suferind decât ea. Prințesa își lăsă sufletul cuprins de compătimire
și, în ciuda durerilor, luă copilul în brațe și începu să-l îngrijească.

Trecură luni, iar prințesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îi veghea nopțile, îi vorbea cu
duioșie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferință și oboseală. La aproape șapte ani după acestea, se petrecu
ceva de necrezut.

Într-o dimineață, copilul începu să zâmbească și să meargă. Prințesa îl luă în brațe și începu să danseze râzând și cântând,
ușoară și nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-și dea seama, se vindecase și ea.
 O VORBĂ BUNĂ
Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să-l mângâi;
când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;
când sunt sărac, adu-mi pe cineva care e-n nevoie;
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;
când simt nevoia de a fi înțeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înțelegerea mea;
când aș vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am griji
când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alții.” Bruno Ferrero

https://www.youtube.com/watch?v=vZehQoWs_Dg