• Prin Constitutia de la 1866, România era o monarhie

constitutionala, seful statului fiind regele.

• Regele continua sa fie si în perioada interbelica elementul cheie
al vietii politice, arbitrul vietii politice romanesti, el, impreuna
cu guvernul reprezentand puterea executiva în stat.
• Prestigiul monarhiei creste si se intareste, în perioada imediata
unirii.Cauze :
• Atitudinea proantanta a regelui Ferdinand;
• Promisiunile facute in timpul razboiului(reforma agrara, vot
universal) au fost tinute;
• Prezenta suveranilor in mijlocul trupelor si al populatiei
refugiate in Moldova;
• Aportul monarhiei, în special al regelui Ferdinand în realizarea
Unirii de la 1 decembrie.
•
Regele Ferdinand
• (1914-1927)
S-a născut la 24 august 1865, la Sigmaringen
şi a murit pe 20 iulie 1927 ;
• Lipsa de urmaşi a cuplului regal al României
a făcut ca Prinţul Leopold de Hohenzollern-
Sigmaringen, fratele lui Carol, să devină
următorul în succesiune la tronul României.
• În octombrie 1880, Leopold renunţă la tronul
ţării în favoarea lui Wilhelm, fiul său cel mai
mare. Acesta, la rândul său, în 1888 renunţă
la tronul României în favoarea fratelui său
mai tânăr, Ferdinand, care va deveni principe
de România, moştenitor al tronului şi mai
apoi rege al României în ziua de 10
octombrie 1914, la moartea unchiului său,
Carol I, domnind până la moartea sa,
survenită la 27 iulie 1927.
• În 1893, Prinţul Ferdinand s-a căsătorit
cu Prinţesa Maria de Edinburgh, care
era nepoata Reginei Victoria a Marii
Britanii şi a Ţarului Alexadru al II-lea
al Rusiei.
• Împreună cu Regina Maria au avut 3
fete şi 3 fii ;
• A domnit ca monarh constitutional;
• A contribuit la cresterea prestigiului
monarhiei;
• Ca realizator al unirii, Ferdinand,
impreuna cu regina Maria se
incoroneaza în 15 octombrie 1922 la
Alba-Iulia, ca regi ai Romaniei Mari, la
Catedrala Reintregirii.
• Deşi rolul femeilor în politică
era redus, regina Maria a fost
sfetnicul regelui Ferdinand până
la moartea acestuia în 1927. În
momentul în care fiul său a
moştenit tronul, a izolat-o
complet pe regină, care s-a
retras din viaţa publică până la
moartea ei, în 1938.
• A construit Palatul de la Balcic,
într-un peisaj superb, pe o
stâncă care iese direct din mare,
şi a făcut din acesta un loc de
întâlnire pentru artiştii epocii.
Palatul a fost cedat Bulgariei,
odată cu Cadrilaterul şi se
găseşte acum pe teritoriul ţării
vecine.
• Inima reginei a fost înmormântată din
ordinul ei la Castelul Bran. Regina
Maria a Romaniei Mari, a avut o
ultima dorinţa, trupul să-i fie
înmormantat la mănăstirea Curtea de
Argeş, iar inima la resedinţa de la
Balcic. Dupa pierderea Cadrilaterului,
inima a fost inmormantata langa
castelul Bran, a doua resedinta a
Reginei Maria. In anul 1968,
comunistii au spart sarcofagul de
marmură cu rangile si au luat casetele
cu inima. Casetele au fost trecute in
Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima
reginei zace pe undeva prin Muzeul
National de Istorie. Oamenii din Bran
au făcut numeroase apeluri ca inima
reginei să fie readusă la locul ei.
• Unirea de la 1 decembrie 1918 a necesitat masuri legislative,
economice si politice de realizare a unificarii depline, a
integrarii noilor provincii în statul roman. A existat o perioada
de tranzitie, 1918 - 1920, când organsime special create cum au
fost : Sfatul Tarii, Parlamentul si Consilul Dirigent din
Transilvania, Comitetele Unirii din Basarabia si Bucovina au
asigurat integrarea pasnica a acestor teritorii romanesti în statul
national. În 1920, prin decrete lege, aceste organsime regionale
de tranzitie au fost desfiintate. În plan economic unificarea s-a
realizat prin stampilarea coroanelor si rublelor (1919) si prin
Legea Impozitului din 1921 prin care s-a fixat un impozit
unic,pentru toti cetatenii, în functie de avere. În acelasi timp s-a
introdus legea Bugetului de stat, valabila si pentru teritoriile
nou integrate.
• În plan politic, inca din 1918, s-a introdus în România votul
universal, egal, direct si secret pentru toti cetatenii de la 21 de
ani. Erau exceptati de la dreptul de vot militarii, magistratii si
femeile.
 Constitutia din 1923
• Constitutia din 1866 nu mai corespundea noilor realitati
romanesti de dupa unire, de aceea, în 1923, 29 martie s-a
adoptat o noua constitutie.
• Principille Constitutiei din 1923:
• Principiul suveranitatii nationale: puterea in stat apartine
natiunii iar Regatul Romaniei era declarat
stat national unitar si indivizibil, cu teritoriul inalienabil .
• Prin Constitutia din 1923 sunt garantate drepturile
minoritatilor de reprezentare parlamentara si în toate
institutiile si organele statului.
• În acelasi timp Constitutia garanta libertatea constiintei si
deplina egalitate a tuturor confesiunilor.
Puterea legislativa se exercita colectiv de catre Rege si Reprezentatiunea
nationala.
Reprezentatiunea nationala se imparte in doua Adunari: Senatul si Adunarea
deputatilor.
Orice lege cere invoirea a cator trele ramuri ale puterii legiuitoare.
Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale decat dupa ce se va fi discutat
si votat liber de majoritatea ambelor Adunari.
Initiativa legilor este data fiecareia din cele trei ramuri ale puterii legislative.
Promulgarea legilor, votate de ambele Adunari, se va face prin ingrijirea
ministerului justitiei.
Regele sanctioneaza si promulga legile. El poate refuza sanctiunea sa.
El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata
modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.
El incheie cu Statele straine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune
si alte asemenea; insa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare,
trebuie mai intai a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea.
Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit sau
prigonit pentru opiniunile si voturile emise de dansul in cursul exercitiului
mandatului sau.Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa ministrilor
interpelari, la care acestia sunt obligati a raspunde.
Puterea executiva este incredintata Regelui,
Guvernul exercita puterea executiva in numele Regelui, in modul stabilit prin
Constitutiune.
Regele numeste si revoaca pe ministrii sai.
El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor.
El este capul puterii armate.
El confera gradele militare in conformitate cu legea.
El va conferi decoratiunile romane conform unei anume legi.
El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale.
Persoana Regelui este inviolabila.
Ministrii lui sunt raspunzatori.
Nici un act al Regelui nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru,
care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act.
Nu poate fi ministru decat cel care este roman sau cel care a dobandit naturalizarea.
Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi ministru.
Fiecare din ambele Adunari, precum si Regele au dreptul de a cere urmarirea
ministrilor si a-i trimite inaintea Inaltei Curti de casatie si justitie, care singura, in
sectiuni unite, este in drept a-i judeca,
• Puterea judecatoreasca se exercita de organele ei.
Hotararile lor se pronunta in virtutea legii si se executa in
numele Regelui.
• Regele are dreptul de amnistie in materie politica.
Are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii
criminale, afara de ceeace se statorniceste in privinta
ministrilor.
El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici
a interveni prin nici un mod in administratia justitiei.
Numai Curtea de casatie in sectiuni-unite are dreptul de a
judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile
pe acelea cari sunt contrarii Constitutiei,
• Judecatorii sunt inamovibili in conditiunile speciale pe cari
legea le va fixa.
Juriul este statornicit in toate materiile criminale si pentru
delictele politice si de presa, afara de cazurile statornicite
prin Constitutiunea de fata.
• În 1924 s-a elaborat Legea Invatamantului care stipula
gratuitatea si obligativitatea invatamantului elementar de 7
ani.
• Unificarea administrativa a statului roman s-a realizat prin
legea administrativa din 1925, care impartea tara în judete, în
plase, în orase, comune si sate. Judetele erau conduse de un
prefect numit de Guvern, plasele de catre un pretor, iar orasele
si comunele de catre un primar ales de consiliile locale.
Aceasta lege punea în aplicare si principiul descentralizarii
=transferarea unor prerogative ale organelor centrale
(Guvern), autoritatilor locale.
• Legea electorala din 1926 introducea principiul primei
electorale, partidul care obtinea la alegerile parlamentare cel
putin 40 % din locurile parlamentului primea o prima
electorala care sa-i poate permite sa obtina majoritatea.
Aceasta masura a asigurat o stabilitate a guvernelor în
perioada interbelica.
• Monarhia romana trece insa în deceniul
al treilea printr-o criza datorata faptului
ca principele mosteniror Carol, datorita
vietii sale particulare renunta în dec.
1925 la drepturile sale de urmas la tron.
• În 1926, la 4 ianuarie, parlamentul
voteaza legile prin care Carol este
inlaturat de la succesiune, primind
numele de Carol Caraiman.
• Este desemnat ca succesor, fiul sau
Mihai care, minor fiind, a necesitat
constituirea unei regente care sa
conduca pâna la majoratul lui Mihai.
Regenta si-a intrat în atributiuni în anul
1927, când, regele Ferdinand moare.
Regenţa (1927-1930 )
• După moartea regelui Ferdinand la 24
noiembrie 1927, Mihai I este proclamat
Rege, domnind sub o regenţă formată
din Principele Nicolae, Patriarhul Miron
Cristea şi primul preşedinte al Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, Gheorghe
Buzdugan.
• Neînţelegerile dintre cei trei subminează
monarhia constituţională, încurajând
agitaţiile care susţineau revenirea lui
Carol II la tron, ca "salvator" al ţării.
Datorită morţii, la 24 noiembrie 1927, a
lui I.I.C. Brătianu, P.N.Ţ. obţine la
alegerile din 1927 o majoritate
zdrobitoare si sustine revenirea la tron a
lui Carol.
Carol al II lea (1930-1940)
• Carol al II-lea al României (15 octombrie 1893- 4 aprilie 1953)
a fost încoronat rege al României pe 8 iunie 1930 şi a abdicat pe
6 septembrie 1940 în favoarea fiului sau Mihai. Cunoscut şi sub
numele de Carol Caraiman, nume pe care i l-a ales tatăl său
Ferdinand şi a fost folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi
radiat din Casa Regală Română (între 1925 şi 1930).
• Cunoscut mai mult pentru aventurile sale romantice decât pentru
calităţile sale de conducător, Carol s-a căsătorit pentru prima oară
la Odessa, Ucraina pe 31 august 1918 în contradicţie cu legea
regală, cu Ioana Maria Valentina Lambrino, ("Zizi" Lambrino)
(1898-1953), fiica unui general român; au avut un singur fiu,
Mircea Gregor Carol Lambrino, şi căsătoria a fost anulată prin
sentinţă a Tribunalului Ilfov în 1919.
• Mai târziu s-a căsătorit, la Atena, Grecia (10 martie 1921) cu
Prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei, dar mariajul s-a prăbuşit
la scurt timp prin aventura regelui cu Elena Lupescu.Ca rezultat
al scandalului el a renunţat la tron în decembrie 1925 în favoarea
fiului său cu Elena, Mihai, care a devenit rege în iulie 1927.
Carol şi Elena au divorţat în 1928.
• În 8 iunie 1930, principele Carol revine în tara si, cu
acordul Guvernului taranist devine rege al României,
prin încalcarea legii din 1926. Carol al II-lea (1930-
40) si-a manifestat dorinta de a instaura un regim
personal, de autoritate. Toate actiunile, masurile sale
din acesta perioada premergatoare instaurarii dictaturii
personale (1930- 1938) erau subordonate acestui scop.
• Domnia lui Carol al II-lea a reprezentat sfârşitul
monarhiei constituţionale şi instaurarea unui regim de
autoritate monarhică. Carol al II-lea a sprijinit cultura
şi modernizarea societăţii româneşti, însă nu a avut
nici un respect pentru sistemul democratic al ţării. În
anii 1930 s-a înregistrat o creştere a numărului
partidelor ultra-naţionaliste, mai ales a mişcării
fasciste Garda de Fier, ce exploata naţionalismul, frica
de comunism, şi resentimentul faţă de dominaţia
străină şi în special evreiască asupra economiei.
• Alegerile din 1937 au reprezentat un moment dificil pentru
democraţie.
• Datorită confuziei alegătorilor, nici unul dintre partide nu a
obţinut 40% din voturi, necesare pentru prima electorală, pe
locul III, cu 15,58% plasându-se legionarii.
• La 28 decembrie 1938, regele îl numeşte pe Octavian Goga
prim ministru, deşi acesta conducea un partid minor, Partidul
Naţional-Creştin.
• La 10 februarie 1938, pentru a preveni formarea unui guvern
ce avea să includă miniştrii din Garda de Fier, şi în directă
opoziţie cu sprijinul lui Adolf Hitler pentru Garda de Fier,
regele Carol II a dizolvat guvernul şi a instituit o dictatură
regală.
• Instituind starea de asediu şi cenzura, el numeşte un guvern
consultativ, în frunte cu Patriarhul Miron Cristea, având în
componenţa sa pe generalul Ion Antonescu, ministru al
apărării.
• În 20 februarie 1938, Carol II publică noua Constituţie,
care asigura baza juridică a regimului autoritar.
• Constitutia din 1938:
• Legitimeaza regimul monarhiei autoritare;
• Regele devine un factor politic activ, participa la
activitatea de guvernare;
• Regele are mari prerogative:
• Detine puterea legislativa;
• Sanctioneaza si promulga legile;
• Convoaca si dizolva Parlamentul(rol formal);
• Numeste si revoca ministrii;
• Poate sa guverneze prin decrete-lege;
• Este seful armatei;
• Stabileste starea de asediu, de razboi si pacea;
• Pentru a-şi consolida puterea, el desemnează Consiliul de
Coroană ca organ permanent şi dizolvă partidele politice.
 Carol al II-lea desfiinteaza sindicatele si creează breslele de
lucrători, în scopul controlarii muncitorilor.
• De asemenea, el creează ţinuturile, conduse de rezidenţi
regali, pentru a avea un control mai puternic asupra
administraţiei locale.
• În decembrie 1938, el creează "Straja Ţării", după modelul
tineretului hitlerist.
• Pentru a înlocui partidele politice, în decembrie 1938 de
constituie Frontul Renaşterii Naţionale, primul organism
politic de masă din istoria României.
• Carol al II-lea ia măsuri dure împotriva Gărzii de Fier,
ordonând asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 29-30
noiembrie 1938.
• La 21 septembrie 1939, ca o reacţie la asasinat, un grup de
legionari condus de Miţi Dumitrescu îl asasinează pe primul
ministru Armand Călinescu.
 Pierderile teritoriale din vara lui
1940
• 1 septembrie 1939 - Începerea celui de-al doilea razboi
mondial prin ocuparea aproape simultană a Poloniei de
către Germania nazistă şi Uniunea Sovietică.
• 26 iunie 1940 - URSS adresează un ultimatum României
prin care cere cedarea Basarabiei, N Bucovinei si Insulei
Serpilor. După doua zile România cedează.
• 19-21 august 1940 - Tratative româno-bulgare, desfăşurate
sub presiune hitleristă, prin care România cedează
Cadrilaterul.
• 30 august 1940 - Dictatul de la Viena. România pierde în
favoarea Ungariei Transilvania de Nord-Vest, teritoriu
locuit în majoritate de români.
Inlaturarea lui Carol al II lea
• 4 sept. 1940- Carol al II-lea numeste prim
ministru pe gen. Ion Antonescu.
• 5 sept. 1940 - În urma tulburărilor din ţară,
nefiind capabil să controleze haosul ce se
prefigura, Carol al II-lea cedează
majoritatea puterilor generalului Antonescu,
suspenda Constitutia si dizolva Parlamentul;
• 6 sept. 1940 - Carol al II-lea abdică în
favoarea fiului său, Mihai, care devine
pentru a doua oara rege.
• 15 sept. 1940- Se instaurează statul naţional-
legionar condus de Ion Antonescu şi Horia
Sima. Regele are puteri pur simbolice.