Sunteți pe pagina 1din 40

VITAMINE LIPOSOLUBILE

Vitamina soarelui
Vitamina D
• Numită și vitamina soarelui ,este un steroid
cu o activitate de tip hormonală. Regleaza
peste 200 de gene și este esențiala pentru
creștere și dezvoltare .
• Deficitul in vitamina D poate duce la
obezitate,hipertensiune,depresie,sindromul
oboselii cronice,osteoporoză și boli neuro-
degenerative incluzând boala Alzheimer.
• Deficitul de vitamină D poate duce la
dezvoltarea cancerului, in special cel de
sân,prostată și colon.
VITAMINA D
• Vitamina D este o grupă de vitamine secosteroide
liposolubile, cele două forme relevante fiziologice majore
fiind vitamina D2 (ergocalciferol) şi vitamina D3
(colecalciferol). Fără un indice, vitamina D se referă la
D2, D3 sau ambele.
• Vitamina D3 este produsă în pielea vertebratelor după
expunerea la lumina ultravioletă B, din sursele solare
sau artificiale şi apare în mod natural într-o gamă mică
de alimente. În unele ţări, alimentele de bază precum
laptele, făina sau margarina sunt artificial îmbogăţite cu
vitamina D şi este de asemenea disponibilă sub forma
de pilule, ca şi supliment alimentar.
• Sursele de mâncare precum peştele, ouăle sau carnea
sunt foarte bogate în vitamina D
Surse vitamina D
SURSE VITAMINA D
Structura vitaminei D
• Forme ale vitaminei D
Sinteza vitaminei D
• Vitaminele D sau calciferolii sunt sintetizate din provitamine prin
clivajul inelului B din molecula sterolica in timpul expunerii la lumina
solara. Cele mai importante vitamine D sunt vitamina D2
(ergocalciferol) si vitamina D3 (colecalciferol)3.
• Vitamina D2 este forma derivata din plante (ergosterol sau
provitamina D2). Vitamina D3 provine fie din alimente de origine
animala (in special pestele gras sau uleiul de peste) sau suplimente
nutritionale, fie este sintetizata la nivel cutanat din 7-
dehidrocolesterol (provitamina D3) sub actiunea radiatiilor
ultraviolete6.  Rata de formare a vitaminei D depinde in principal de
durata si intensitatea expunerii. Folosirea cremelor de protectie
solara, chiar si cu un SPF de 15, reduce productia acestei vitamine
cu 99.9%. Formarea cutanata excesiva este prevenita prin
conversia fotosensibila a vitaminei D in tachisterol sau lumisterol.
Atat vitamina D2  cat si vitamina D3 nu au activitate biologica
semnificativa, de aceea este nevoie sa fie  metabolizate in forme
hormonal active
• Vitamina D este dusă de fluxul sanguin
până la ficat unde se transformă în 25 OH
vitamina D ,sau prohormon de calciu sub
actiunea 25 hidroxilazei.
• . Circulând prin corp, calcidiolul se poate
transforma în calcitriol, o formă biologică
activă a vitaminei D, în rinichi sub actiune
1 hidroxilazei, rezultand 1,25 di OH
vitamina D
• calcitriolul circulă ca şi hormon, reglementând printre
altele, concentraţia de calciu şi fosfat în sânge,
promovând mineralizarea sănătoasă, creşterea şi
remodelarea osoasă şi prevenind tetania hipocalcemică.
Insuficienţa de vitamina D poate duce la oase subţiri,
fragile sau deformate, în timp ce suficienţa previne
rahitismul la copii, osteomalacia la adulţi şi, împreună cu
calciul, ajută la protejarea oamenilor învârstă care au
osteoporoză.
• Vitamina D modulează de asemenea funcţiile
neuromusculare, reduce inflamaţiile şi influenţează
acţiunea a mai multor gene care reglementează
proliferarea, diferenţierea şi apoptoza celulelor.
• Placenta si tesutul granulomatos reprezinta inca doua situsuri
extrarenale importante de productie a 1,25 -(OH)2 vitaminei D.
• Timpul de injumatatire al 1,25-(OH)2 vitamina D in circulatie este de
aproximativ 5 ore; este excretata pe cale urinara si fecala, cel mai
important metabolit al ei fiind  24,25-(OH)2 vitamina D care se
formeaza sub actiunea 24-alfa hidroxilazei renale.
• Hidroxilarea  renala reprezinta punctul major de control in
metabolismul vitaminei D, fiind reglata de concentratia serica a
calciului, fosfatului si parathormonului (PTH).
• Astfel, PTH si hipofosfatemia actioneaza independent pentru
cresterea 1,25-(OH)2 vitaminei D prin stimularea activitatii 1-alfa
hidroxilazei renale, iar hipocalcemia  stimuleaza secretia  PTH care
va creste productia de 1,25-(OH)2 vitamina D la nivel renal.
• Cei trei hormoni implicati in reglarea metabolismului mineral si osos sunt
PTH, calcitonina si 1,25 -(OH)2 vitamina D.
• 1,25-(OH)2 vitamina D se comporta ca un hormon clasic, semnalul transmis
fiind realizat prin receptorii pentru calcitriol localizati in principal in intestin,
os, rinichi, dar si in numeroase alte organe.
• 1,25-(OH)2 vitamina D legata de proteina transportatoare a vitaminei D
ajunge la nivel intestinal, unde forma libera este preluata de enterocit si
transportata spre un receptor nuclear protein-specific (VDR). Afinitatea
acestui receptor pentru 1,25-(OH)2 vitamina D este de 1000 ori mai mare
decat pentru 25-OH vitamina D, ceea ce ar putea explica de ce 1,25-(OH)2
vitamina D este mult mai activa biologic.
• efectul principal al 1,25-(OH)2 vitaminei D fiind stimularea transportului
calciului si fosforului din lumenul intestinului subtire in circulatie, ceea ce
duce la cresterea  concentratiei serice a calciului si fosforului.
• La nivel renal efectul vitaminei consta in cresterea reabsorbtiei tubulare a
calciului; in glandele paratiroide inhiba transcriptia genei PTH cu scaderea
sintezei acestui hormon.
• Datorita rolului sau in mentinerea homeostaziei calciului,  calcitriolul
este esential pentru procesal de remodelare osoasa. Prin
interactiunea cu receptori specifici induce expresia proteinelor
matricei osoase (osteopontina, osteocalcina, fosfataza alcalina) si
suprima sinteza colagenului de tip I.
• De asemenea creste resorbtia osoasa in sinergie cu actiunea
parathormonului, prin stimularea precursorilor osteoclastici imaturi,
care prezinta receptori pentru ambii hormoni si care se vor
transforma in osteoclaste mature. Acestea indeparteaza calciul si
fosforul din os, mentinand nivelurile calciului si fosforului din sange.
Concentratiile adecvate de Ca2+ si HPO42- promoveaza
mineralizarea osteoidului.
• Deficitul sever de vitamina D conduce la insuficienta mineralizarii
osteoidului, avand drept consecinta dezvoltarea rahitismului la copil
si a osteomalaciei la adult
Rolul vitaminei D
• La nivel muscular-favorizează sinteza proteinelor
contractile
• Crește concentrația de fosfați și incorporarea lor in
ATP.
• Asigură menținerea tonusului muscular.
• La nivelul paratiroidei- asigură controlul sintezei și
eliberării hormonului paratiroidian PTH.
• La nivelul metabolismului celular intervine in ciclul
acizilor tricarboxilici , crește acidul citric in sânge
si urină prin inhibarea oxidării citraților in
mitocondrii.
Acțiunea vitaminei D
• La nivelul osului –indispensabil mineralizării
osoase, stimulează resorbția osoasă, prin
eliberarea ionilor de calciu și fosfor spre
mediul celular,
• La nivel intestinal –crește absorbția calciului
si fosforului la nivelul duodenului și jejunului.
• La nivelul rinichiului-crește reabsorbția
tubulară a calciului.
Acțiunea vitaminei D
Carența vitaminei D
• Diminuarea absorbției intestinale a calciului, ceea ce va duce
la carență de calciu.
• Deficit de mineralizare osoasă care afectează intreg
scheletul ,predomină la nivelul oaselor cu creștere osoasă
importantă.
• Carența in calciu și vitamina D este la originea
hiperparatiroidismului secundar,
• se accentuează demineralizarea prin stimularea resorbției
osoase,
• se accentuează scăderea fosfatului , prin diminuarea
reasorbției tubulare.
• Creșterea resorbției osoase cu hipofosfatemie va duce la
demineralizarea scheletului și un deficit de mineralizare
osoasă.
VITAMINA A
• Vitamina A este o vitamina liposolubila obtinuta din doua
clase de compusi:
• -vitamina A naturala preformata: retinolul si compusii sai;
• -precursorii de vitamina A (provitamina A):  beta
carotenul si compusii inruditi.
• Sursele alimentare de vitamina A sunt reprezentate de:
• - ficat (in concentratie mare in cel de peste si de urs
polar), lactate, galbenus de ou – pentru retinol,
• -fructe si legume verzi, galbene, portocalii (brocoli,
pepene galben, cartofi, morcovi, rosii, spanac) – pentru
beta caroten.
Retinol
• Retinolul este indispensabil vazului (mai ales vederii
crepusculare);
• Este necesara pentru producerea rodopsinei - pigmentul
responsabil de vederea crepusculara si nocturna - si
sprijina sanatatea pielii, a unghiilor si a dintilor.
• este necesar pentru cresterea si diferentierea tesuturilor,
• cresterea osoasa,
• procesul de reproducere,
• dezvoltarea embrionara,
• sinteza glicoproteinelor,
• prevenirea cancerului si afectiunilor cardiovasculare.
• Impreuna cu anumiti carotenoizi, vitamina A creste
imunitatea scazand riscul infectiilor
Functiile vitaminei A
• ● Efect antioxidant puternic;
● creste asimilarea calciului;
● Sprijina vederea, mai ales vederea nocturna;
● Are grija de sanatatea unghiilor si a dermului;
● Sprijina formarea globulelor albe;
● Ajuta la formarea anticorpilor si sprijina sistemul
imunitar;
● Sprijina sistemul digestiv;
● Sprijina sistemul reproducator;
● Ne ajuta sa distingem corect culorile.
Asocierea cu alte vitamine
• vitamina A isi exercita cel mai bine efectele in combinatie
cu vitaminele B, D si E, dar si in prezenta calciului, a
fosforului si a zincului.
• Poate deveni insa inactiva daca este alaturata cu fierul
sau cuprul.
• Medicamentele prescrise pentru reducerea colesterolului
pot scadea absorbtia de vitamina A. Vitamina A naturala
si provitamina A nu sunt distruse prin prepararea termica
a alimentelor.
• Deficitul de vitamina A apare intr-o dieta saraca in produse
lactate si vegetale sau in sindroame de malabsorbtie
• . Acesta reprezinta principala cauza de orbire datorata
distrugerii corneei in tarile subdezvoltate din Africa, Orientul
Mijlociu si Asia de Sud-Est.
• Printre manifestarile carentei de vitamina A se numara
modificari degenerative ale ochilor (xeroftalmie) si pielii
(descuamari).
• Pot fi afectate de asemenea epiteliile traheale, bronsice, ale
tractului urinar, ductelor pancreatice, uterului si glandelor
salivare; se poate inregistra si o scadere a imunitatii.
• Primul semn al deficitului de vitamina A este hemeralopia
(pierderea acuitatii vizuale in lumina slaba).
Carenta
• Carenta de vitamina A se numara printre
cauzele principale ale pierderii vederii, mai exact
a diminuarii acuitatii vizuale la intuneric.
• incetinirea cresterii, in cazul copiilor, sau
probleme ale aparatului reproducator, la adulti.
Uscarea pielii, infectiile frecvente si gingivita pot
fi legate de o deficienta de vitamina A.
• Carenta grava de vitamina A poate cauza anemii
severe sau chiar deces.
Surse vitamina A
Raspandire deficit vitamina A
• Excesul de vitamina A poate fi toxic la persoanele tratate
timp indelungat cu suplimente alimentare ce contin
vitamina A.
• Manifestarile intoxicatiei cu vitamina A sunt diverse: piele
uscata, glosita, voma, alopecie
• Femeile insarcinate care iau vitamina A in exces pot
avea un fat cu malformatii congenitale (craniofaciale,
cardiace) sau pot suferi un avort spontan.
• Doze crescute de derivati sintetici ai retinolului sunt
teratogene.
• Carotenul in exces poate determina o colorare portocalie
a pielii ce poate fi confundata cu icterul.
• Toate manifestarile intoxicatiei cu vitamina A sunt
reversibile dupa incetarea aportului excesiv
Toxicitate
• Prea multă vitamina A poate fi dăunătoare sau chiar fatală. Organismul convertește
forma dimerizată, caroten, în vitamina A pe măsură ce este necesară, deci niveluri
înalte de caroten nu sunt toxice în comparație cu formele de ester. Ficatul anumitor
animale, în special cele adaptate mediului polar, conține de obicei cantități de vitamina
A care ar fi toxice pentru oameni. Primul deces documentat din cauza otrăvirii cu
vitamina A este cel al lui Xavier Mertz, un om de știință elvețian, care a murit în
ianuarie 1913 într-o expediția în Antarctica, când proviziile de mâncare au fost
pierdute și s-a ajuns la sacrificarea și mâncarea câinilor care trăgeau săniile. Mertz a
consumat cantități letale de vitamina A prin ingestia de ficat de câine. Ficatul ursului
polar are, de asemenea, suficientă vitamina A pentru a omorî un om, sau pentru a
îmbolnăvi grav câinii de sanie.
• Carotenoidul beta caroten a fost asociat cu o creștere în riscul cancerului
pulmonar când a fost studiat într-un test de prevenire a cancerului pulmonar la bărbații
fumători.
• Deși cazuri de toxicitate cu vitamina A au fost raportate la exploratorii arctici și la unii
consumatori de megadoze de vitamina A pe perioade lungi de timp, femeile
însărcinate au nevoie de cantități mari de vitamina A, de preferință din surse naturale
animale, precum ficat, unt nepasteurizat și ulei de ficat de cod.
VITAMINA E
• tocoferolul este un antioxidant larg raspandit in produsele alimentare, care
contribuie la mentinerea normala a membranelor celulare, a sistemului
vascular si nervos si ofera protectie ca antioxidant pentru vitamina A.
• Sunt cunoscute 8 forme naturale ale vitaminei E denumite tocoferoli, cu
structura biochimica asemanatoare si cu aceleasi actiuni fiziologice. Forma
cea mai activa  si mai eficace biologic este α- tocoferolul in functie de care
se stabileste necesarul in vitamina E.
• Vitamina E este solubila in grasimi si in alcool, rezista la temperaturi de
pana la 250ºC, dar este sensibila la lumina si oxigen. Valori ale temperaturii
foarte crescute sau foarte scazute reduc cantitatea de tocoferol continuta in
alimente cu pana la doua treimi
• . Vitamina E poate fi de asemenea distrusa prin pasteurizarea laptelui, prin
contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp
indelungat. Astfel, carnea refrigerata pierde in cateva zile toata cantitatea de
vitamina E detinuta initial.
• Faina alba are un continut cu 80% mai scazut decat faina integrala. Se
recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece si nu
prin rafinare, deoarece aceasta operatie se face la temperaturi crescute si
determina pierderi importante de tocoferol.
• Tocoferolii functioneaza ca antioxidanti, indeparteaza radicalii
liberi, protejeaza integritatea lipidelor nesaturate din membrananele
celulare si
• protejeaza retinolul de actiuni oxidante.
• Vitamina intervine in procesul de reproducere asigurand buna
functionare a glandelor sexuale si endocrine,
• faciliteaza depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in
muschiul cardiac.
• De asemenea vitamina E are un rol important in sinteza
prostaciclinei in celulele endoteliale si
• inhiba formarea de tromboxani in trombocite, reducand astfel
agregarea trombocitelor la suprafata epiteliului vascular.
• Aceste efecte asupra agregarii trombocitare sunt importante in
ceea ce priveste riscurile pentru ateroscleroza coronariana si
tromboza.
• Necesarul zilnic de vitamina E este direct
proportional cu varsta si cantitatea de acizi
polinesaturati din alimentele consumate, putand
fi asigurat in general de o dieta echilibrata.
Batranii, femeile insarcinate si cele care
alapteaza au nevoie de un aport suplimentar de
vitamina E.
• Nou-nascutilor trebuie sa li se administreze
tocoferol pana la aparitia propriei flore
intestinale, deoarece laptele matern este sarac
in aceasta vitamina.
• Deficientele de vitamina E pot aparea ca urmare a unei alimentatii
necorespunzatoare sau a unui sindrom de malabsorbtie intestinala.
• Persoanele cu risc, in special copiii, sunt pacientii cu boli intestinale,
boli pancreatice, colestaza cronica, boala celiaca, fibroza chistica si
limfangiectazie intestinala.
• Colangiopatiile care pot duce la sindrom de malabsorbtie de
vitamina E includ atreziile biliare intra- si extrahepatice, numarul
redus congenital de canalicule biliare intrahepatice, displazie
arteriohepatica, si embriopatii asociate cu virusul rubeolic.
• In plus, nivele serice scazute de vitamina E pot fi intalnite in
abetalipoproteinemie, probabil ca urmare a incapacitatii enterocitele
persoanelor afectate de a forma lipoproteine cu densitate mica
(VLDL) si chilomicroni.
• Carenta de vitamina E determina anemie hemolitica
(datorita fragilitatii crescute a eritrocitelor si scaderii duratei
de viata a acestora),
• afectiuni neurologice cu evolutie lent progresiva,
caracterizate prin ataxie, areflexie, pierderea sensibilitatii
proprioceptive si vibratorii (neuropatii motorii si senzoriale
reversibile),
• distrofii musculare,
• cresterea cantitatii de colesterol in ser si in muschi,
precum si instalarea aterosclerozei.
• Carenta de vitamina E se intalneste mai des la batrani si la
malnutriti cu diferite boli cronice, sindromul ameliorandu-se
la tratamentul parenteral cu vitamina E.
VITAMINA K
• Vitamina K sau vitamina coagulantă aparţine
asemenea vitaminelor A D şi E de grupa
vitaminelor liposolubile. Vitamina K este unul din
factorii care determină procesul de coagulare al
sângelui.
• In afară de această funcţie Vitamina K
activează osteocalcina o proteină care joacă un
rol în metabolismul de sinteză a oaselor, sau la
plante vitamina K are un rol important în
procesul de fotosinteză
• Joaca rol de cofactor enzimatic
• Exista 4 vitamine K, 2 naturale si 2 de
sinteza
• K1-fitomenadiona in plante verzi
• K2 menachinona, sintetizata de catre
bacterii in intestinul subtire
• K3,K4,K5 de sinteza
• Sursa: soia,
spanac,brocoli,conopida,avocado,carne
Rol
• Vitamina K este un nutrient esenţial care
ajută la prevenirea hemoragiilor, afecţiunilor
pielii,
• scade riscul de atac de cord,
• împiedică formarea pietrelor la rinichi, poate
feri de greaţă, stări de vomă, osteoporoză,
artrită şi alte afecţiuni ale oaselor şi
• favorizeaza refacerea epidermei după
intervenţiile chirurgicale.
Deficit
•  se poate manifesta prin: slaba coagulare a sângelui, sângerări ale
gingiilor, hemoragii nazale, sânge în urină sau în scaun,
• o durată de sângerare mai mare când la taiat
• vânătăi fără motiv
• anemie,
• risc crescut al hemoragiilor interne
• anume fragilitate osoasă.
• În special nou-născuţii sunt predispuşi la deficienţe de vitamina K,
deoarece laptele uman este sărac în vitamina K, aceştia putând fi expuşi
unui risc major de sângerări intracraniene,
• adulţii nu sunt feriţi de efectele negative ale carenţei de vitamina K, în
special cei care suferă de fibroză chistică şi boala celiacă, afecţiuni care
se manifestă prin incapacitatea organismului de a absorbi în mod
adecvat vitaminele din alimentaţie.