Criza de la trei ani

Muntean Alina
Consiliere pentru probleme de
familie,anul II
 Cuprins
• Introducere
• 1.Noțiuni generale despre criză
• 1.1 Definiții
• 1.2 Conceptul de criză
• 2.Criza de la trei ani
• 2.1 Prezentare generală a crizei de la trei ani
• 2.2 Particularitățile crizei de la trei ani
• 2.3 Cauzele apariției crizei de la trei ani
• 2.4 Manifestarea crizei de la trei ani
• 3.Crizele de isterie
• 4.Efectele crizei
• 5.Tehnici de depășire a crizei de la trei ani
• 6.Planul de intervenție a psihologului
 Introducere
• Trăim într-o societate plină de evenimente
generatoare de criză de tot felul atât la nivel
social,cât și la nivel familial sau individual.
• Milioane de oameni se confruntă zilnic cu
evenimente care nu le pot face față cu
capacitățile proprii,fie ele dezastre
naturale,foamete,secetă,șomaj,probleme
financiare sau cel mai des crize personale.
 Noțiuni generale
1.1Definiții

• Criza este văzută ca o manifestare a unor

dificultăți;perioadă de tensiune;
• Criza este un moment critic
culminat,declanșare bruscă a unei boli;
• Criza reprezintă o tensiune,moment de mare
depresiune sufletească,zbucium;
 Noțiuni generale
1.2 Conceptul de criză
• Cuvintul “criza” derivat de la grecescul
Κρίσις(krisis) care inseamnă decizie sau“punct
de cotitura”.
• O criză apare atunci când o persoană se
confruntă cu un obstacol important din viață si
care pare pentru un timp insurmontabil prin
utilizarea metodelor obișnuite de rezolvare a
problemelor (Caplan, 1964).
 2.Criza de la trei ani
2.1.Prezentare generală
• La vârsta de trei ani, copilul se exprimă atât prin
gesturi, cât şi prin cuvinte, iar mişcarea acompaniază
şi serveşte drept suport reprezentării mentale.
Această vârstă este strâns legată de apariţia
identităţii de sine de momentul în care copilul se
recunoaşte în oglindă.
Copilul se dezvoltă permanent și oricărui proces de
dezvoltare îi sunt specifice atât schimbări lente și
treptate cât și schimbări în salturi numite crize.Ele
sunt necesare,fiind forța motrice a dezvoltării.
 Criza de la trei ani
2.2 Particularități
• 1.forță motrice a dezvoltării copilului;
• 2.schimbare în activitățile de conducere;
• 3.afirmarea propriei puteri de “a face”
anumite lucruri singur(să se îmbrace,să
mănânce);
• 4.momentul întăririi eu-lui,tendința de
autoafirmare;
• 5.manifestare a fustrărilor în diferite moduri
 Criza de 3 ani
2.3 Cauzele
• 1.incapacitatea de a înțelege punctul de
vedere a adultului;
• 2.atitudinea negativă a adultului față de
dorințele copilului de a face ceva singur;
• 3.răsfățul;
• 4.întreruperea bruscă a jocului sau a unor
activițăți plăcute;
• 5.lipsa de atenție sau oboseala;
 Criza de la trei ani
2.4.Manifestarea crizei

Încăpăţânarea
• Această calitate caracterizează practic tot comportamentul
copilului. El nu percepe părerea altor oameni, insistă doar la a sa.
• De exemplu: Copilul o roagă pe mama să-i cumpere în timpul
plimbării un suc de portocale. Mama intră în magazin, dar în
vânzare este doar suc de măr, copilul refuză să bea, pentru că
acesta nu este „acel” suc. El poate să vrea tare să bea, dar oricum
va insista să fie anume suc de portocale.
Copilul face isterie (de obicei în locuri publice): Ionel vrea să
scoată căciula în autobus, iar mama nui-a permis şi deja pasagerii
ascultă ţipetele revoltătoare ale copilului. 
 
 Criza de la trei ani
2.4.Manifestarea crizei
Îndărătnicia
• Copilul refuză să îndeplinească cerinţele
adulţilor, de parcă nu ar auzi (mai ales aceasta
se întâmplă în familiile unde apar contradicţii
în educaţie.
• De exemplu:mama cere una, tata – alta,
iar  bunica permite totul).
 Criza de la trei ani
2.4.Manifestarea crizei
Simptomul devalorizării
• Acesta se manifestă prin faptul că copilul începe
să-şi ocărască părinţii, să-i zădăre, să-inumească
urât sau să-i poreclească.
• De exemplu: La această vârstă copilul poate folosi
conştient cuvinte „urâte” în adresa părinţilor.
Dacă acest comportament va rămâne neobservat
sau va stârni ironie, zâmbete,mirare, atunci
acestea ar putea încuraja acţiunile copilului.
 Criza de la trei ani
2.4.Manifestarea crizei
Despotismul
• Copilul îi impune pe părinţi să facă tot ce
doreşte el. Faţă de fraţii şi surorile mai mici
despotismul poate să se manifeste ca gelozie.
De exemplu:copilul poate lua jucăriile,hainele,
să împingă, să îmbrâncească.
 Criza de la trei ani
2.4.Manifestarea crizei
Negativismul
• Această reacţie copilul o manifestă nu
faţă de conţinutul propunerilor făcute de adulţi,ci
faţă de adultul care a făcut propunerea. Copilul are
tendinţa de a face totul invers, chiar şi împotriva
propriilor dorinţe. 
• De exemplu:Acasă copilul refuză să mănânce
un anumit produs, iar când  acelaşi produs este servit
de altcineva, el liniştit şi cu plăcere îl mănâncă.
 3.Crizele de isterie
Lebăda muribundă
Brațele întinse, spatele
arcuit, corpul
contorsionat într-un
mod pe care doar copiii
mici și balerinele îl pot
gestiona. Abia poți auzi
șuieratul ce se anunță
printre dinți.
 3.Crizele de isterie

Protestul silențios

Voi sta aici, în mijlocul

străzii și nu am de gând
să mă mișc nici măcar
un centimetru. Mă voi
uita la tine cu brațele
încrucișate atâta timp
cât este nevoie ca tu să
te răzgândești și să-mi
faci pe plac.
 3.Crizele de isterie

Scândura

Nimic nu se compară cu
un copil care stă în
poziția „scândură”,
poziție extrem de
incomodă ce pare
aproape imposibil
pentru tine să reușești
să-l muți din loc.
 3.Crizele de isterie

V-ați ascunselea

Dacă nu îmi faci pe

plac, mă voi ascunde
sub scaun, masă,
căruciorul de
cumpărături. Vino și
scoate-mă de aici! O,
nu poți? Ce păcat!
 3.Crizele de isterie
Stop,aruncă-te și tăvălește-te

Indiferent de locul unde se

nimerește, se oprește
din ce făcea, se aruncă
pe jos și se tăvălește.
Această versiune este
îmbunătățită și cu
strigături, țipete și
plânsete.
 4.Efectele crizei
• 1.creșterea capacității de adaptare față de
exigențele adultului;
• 2.interiorizarea normelor și începrea
consituirii supraeului;
• 2.formarea deprinderilor care se vor evidenția
în activitatea de învățare mai târziu;
• 3.nuanțarea reacțiilor emoționale
pozitive(râsul,simpatia,atașamentul);
 5.Tehnici de depășirea a crizei
• 1.oferirea posibilității copilului de a fi de sinestătător(să
îmbrace bluzița,să-și strângă lcururile
• 2.renunțarea la interdicții absolute(pereții de piatră)
De ex:Nu folosiți cuvintele dure,loviturile peste
palme,copilul mai degrabă va fi nedumerit,asta nu-i va
diminua din curiozitate.
• 3.stabilirea interdicțiilor clare (nu se poate să alergi în
stradă),interdicțiile nu trebuie sa fie foarte multe
• 4.controlul propriului comportament(flexibilitatea,lărgirea
ariei drepturilor copilului dar și a obligațiunilor)
 5.Tehnici de depășirea a crizei
• 5.aprecierea și încurajarea copilului pentru activitățile care le
face(accentuați cât este de mare,ce bine face un anumit lucru)
• 6.vorbirea de la egal la egal(respectarea personalității
copilului)
• 7.utilizare jocului pentru ameliorarea acceselor critice(dacă
copilul refuză să mănânce, nu se insistă);
• De exemplu:Aşezaţi o jucărie pe scaun şi copilul să-l hrănească,
dar ursuleţul vrea să mănînce pe rînd – o lingură lui, o lingură
lui Nicuşor
• 8.manifestarea afecțiunii din partea
adultului(îmbrățisările,cuvintele spuse cu dragostea).
 5.Tehnici de depășire
Fii tu cel de la care învață
• Lasă-l să învețe de la tine:
1.un mop cu coadă mică (cele cu coadă reglabila),
iar rolul său să fie de a șterge în urma ta.
2.o cârpă curată cu care să șteargă oglinda sau
orice altă suprafață la nivelul său.
3.o sticlă mică cu pulverizator, cu puțină apă,
pentru a pretinde că șterge oglinda.
4.un scaun special pe care să stea lângă tine,
atunci când ai treaba la blatul din bucatarie.
6.Plan de intervenție din partea psihologului
• 1.se liniștește mama(i se comunică despre crizele de furie care pot
apărea în jurul vârstei 3-4 ani)
• 2.aducerea la cunoștință a faptului câ vârsta de 3 ani este ideală
pentru a învăța copilul cu anumite reguli și interdicții
• 3.prezentarea metodelor educative eficiente(observarea asupra
lcururilor care pot îmbunătăți situația sau să înrăutățească.
• 4.stabilirea împreună cu părintele a unui plan(ce trebuie să facă
pentru a ameliora criza);
• 5.la următoare ședință se observă ce anume s-a schimbat, cât de
mari sunt schimbările;
• 6.evaluraea progresului și stabilirea demersului pe care părintele îl
va face singur de acum încolo;
 Fiecare copil este o personalitate.
Iubește-ți copilul, oferă-i cât mai mult sprijin și

căldură!

Vă multumesc pentru atenție!