Vaccinarea este o metodă de imunizare activă

profilactică împotriva unor boli, prin inocularea unui

vaccin.

Vaccinurile sunt preparate biologice dotate cu

proprietăți antigenice, care declanșează apariția
răspunsului imun la organismele supuse vaccinării.
În secolul III î.e.n., în China şi India se practica
o metodă de variolizare, folosindu-se un fel de
liofilizat primitiv.

În Tibet, variolizarea se practica prin scarificare

cu un mănunchi de ace înmuiate în lichidul
pustulos. Metoda s-a răspândit în Asia.

In Ţările Române se practicau diferite metode

preventive împotriva variolei cel mai uzual fiind
procedeul numit ultuire.
La sfârșitul secolului XVIII, pe când era ucenicul unui
chirurg de țară în Berkeley, Edward Jenner (1749 - 1823),
observă că mulgătoarele de la ferme, care se îmbolnăveau
de vaccină (variola vacilor, care produce o formă ușoară de
boală la om, limitată la o erupție pustuloasă pe mâini), nu
se mai îmbolnăveau ulterior de vărsatul negru (variola
umană).

Jenner denumeste vaccin substanța folosită pentru

transmiterea variolei vacilor, după denumirea în limba
latină a acestei boli (lat. vaccinia, derivat din lat. vacca -
vacă) si vaccinare procedeul utilizat pentru protejare
împotriva variolei.
În prima jumătate a secolului XIX vaccinarea
rămâne o metodă empirică, cu aplicabilitate
limitată la o singură boală: variola.

Abia în 1881, Pasteur, împreună cu Emile

Roux, reuşeşte să prepare primul vaccin
împotriva antraxului şi, în 1885, primul
vaccin împotriva rabiei, deschizând calea
imunizării active fundamentate ştiinţific.
În secolul XX, tehnicile de imunizare
cunosc un progres fără precedent. În 1908,
Albert Calmette şi veterinarul Camille
Guérin încep să lucreze la obţinerea unui
vaccin împotriva tuberculozei.

Este introdus în practica medicală în anul

1921, sub denumirea de vaccin BCG
.Folosirea lui se extinde rapid.
După Al Doilea Război Mondial sunt descoperite şi
intră în uz cel puţin 22 de vaccinuri. La sfârşitul anilor
1940 sunt disponibile primele vaccinuri împotriva
tusei convulsive, boală numită şi pertusis.

 La sfârşitul secolului XX vor fi descoperite vaccinurile

pertusis acelulare, cu mai puţine riscuri şi efecte
secundare.
Clasificarea vaccinurilor:

 Vaccinuri care acţionează prin activarea mecanismelor imunităţii umorale

 Vaccinuri care acţionează prin activarea mecanismelor imunităţii celulare:
vaccinul BCG (împotriva tuberculozei).

După conţinutul biologic:

Vaccinuri care conţin microorganisme vii atenuate

Vaccinuri care conţin microorganisme inactivate
Vaccinuri care conţin componente microbiene purificate,
proteice sau polizaharidice conjugate proteic
Vaccinuri care conţin proteine recombinate
Vaccinuri care conţin anatoxine
 După specia ţintă:

Vaccinuri de uz uman

Vaccinuri de uz veterinar
Vaccinări opționale :

Vaccinare antivariceloasă
 Vaccinul varicelos se poate administra începând de la
vârsta de 1 an. Primovaccinarea se realizează cu o
doză unică de vaccin, la cei între 1-12 ani, și cu 2 doze
la interval de cel puțin 6 săptămâni, la cei peste 12
ani.

Vaccinare antihepatitică A
 Vaccinul hepatitic A se poate administra începând cu
vârsta de 1 an și 9 luni. Primovaccinarea se face cu 2
doze: o doză inițială și a II-a doză la un interval
cuprins între 6-12 luni. Pentru asigurarea imunității
pe termen lung este necesară administrarea unor
doze de rapel la intervale de 10 ani.
Realizatori :
Ionescu Bogdan
Moldoveanu Andrei