SINTEZA ŞI SECREŢIA

PROTEINELOR

informaţia genetică este

exprimată,
menţinută,
replicată şi
ocazional ameliorată
printr-o serie de procese specifice cum ar fi:
sinteza ARN şi a proteinelor,
repararea ADN,
replicarea ADN şi
recombinarea genică.
NECESAR DE „MATERIALE”

-“cărămizi” – aminoacizi

-“transportorii” – ARNt specifici

-“constructori” – ribozomii

- “un plan”, ARNm

ARNt 70-90 nucleotide
 RIBOZOMII

Subunitatea mică - cap, platformă, bază sau corp (2/3 din unitate).
Subunitatea mare - protuberanţă centrală, tulpină şi creastă.
ARNm – planul construcţiei proteice
70-100.000 nucleotide

Sinteza pe baza secvenţelor

promotor
CODUL GENETIC - DEGENERAT

“Citirea” ARNm
ARNm - ARNt - antiparalele
Direcţia 5’-3’
3 nucleotide odată - CODON

4 nucleotide
3 posibilităţi de aranjare

64 combinaţii posibile
3 codoni stop

61 combinaţii posibile
pentru
20 aminoacizi

IPOTEZA WOBBLE
 REZUMAT

•Dogma centrala a biologiei celulare: ADN → ARNm → AA → PROTEINE

•Aminoacizii - specificaţi de codonii ARNm = triplete de nucleotide.

•Translaţia - molecule adaptor = ARNt – anticodoni – care corespund codonilor

din ARNm. ARNt vor insera aminoacizi în poziţiile lor specifice din lanţul
polipeptidic.

•AUG – START - UAA, UAG şi UGA - STOP.

•Codul genetic standard este degenerat: prezintă multiple cuvinte cod pentru
aproape fiecare aminoacid.

•Cuvintele de cod sunt universale la toate speciile cunoscute, cu mici excepţii

la mitocondrii şi unele unicelulare.

•A treia poziţie din fiecare codon este mai puţin specifică decât primele două.
 ETAPELE SINTEZEI PROTEICE
3 ETAPE PRINCIPALE – INIŢIERE, ELONGARE, TERMINALIZARE
2 ETAPE ACCESORII – PRESINTETICĂ + POSTSINTETICĂ

ETAPA PRESINTETICĂ
ACTIVAREA AA ŞI FORMAREA COMPLEXULUI AA-ARNt
 ETAPELE SINTEZEI PROTEICE
ETAPA PRESINTETICĂ
ACTIVAREA AA ŞI FORMAREA COMPLEXULUI AA-ARNt
 ETAPELE SINTEZEI PROTEICE
3 ETAPE PRINCIPALE – INIŢIERE, ELONGARE, TERMINALIZARE
2 ETAPE ACCESORII – PRESINTETICĂ + POSTSINTETICĂ

ETAPA PRESINTETICĂ
ACTIVAREA AA ŞI FORMAREA COMPLEXULUI AA-ARNt
 ETAPELE SINTEZEI PROTEICE
3 ETAPE PRINCIPALE – INIŢIERE, ELONGARE, TERMINALIZARE
2 ETAPE ACCESORII – PRESINTETICĂ + POSTSINTETICĂ

ETAPA DE INIŢIERE
 ETAPELE SINTEZEI PROTEICE ETAPA DE INIŢIERE
NECESAR:
SUBUNITĂŢI RIBOZOMALE DISOCIATE
FACTORI DE INIŢIERE – eIF1 – eIF5
Energie – GTP, ATP

IF3- esenţial pt. găsirea AUG

eIF4 - ARNm este
monocatenar
fixarea capului 5’
 ETAPELE SINTEZEI PROTEICE ETAPA DE INIŢIERE
NECESAR:
SUBUNITĂŢI RIBOZOMALE DISOCIATE
FACTORI DE INIŢIERE – eIF1 – eIF5
Energie – GTP, ATP
 ETAPELE SINTEZEI PROTEICE ETAPA DE ELONGARE
NECESAR:
SUBUNITĂŢI RIBOZOMALE ASAMBLATE
factori de elongare (EFTu, EFTs şi EF-G la eucariote)
Energie – GTP

INSERŢIA
 ETAPELE SINTEZEI PROTEICE ETAPA DE ELONGARE
NECESAR:
SUBUNITĂŢI RIBOZOMALE ASAMBLATE
factori de elongare (EFTu, EFTs şi EF-G la eucariote)
Energie – GTP

TRANSLARE
 ETAPELE SINTEZEI PROTEICE
ETAPA DE ELONGARE
NECESAR:
SUBUNITĂŢI RIBOZOMALE ASAMBLATE
factori de elongare (EFTu, EFTs şi EF-G
la eucariote)
Energie – GTP

TRANSLOCARE
TRANSLOCARE
ETAPELE SINTEZEI PROTEICE
NECESAR: ETAPA DE ELONGARE
SUBUNITĂŢI RIBOZOMALE ASAMBLATE
factori de elongare (EFTu, EFTs şi EF-G
la eucariote)
Energie – GTP
TRANSLOCARE
ETAPELE SINTEZEI PROTEICE
NECESAR: ETAPA DE ELONGARE
SUBUNITĂŢI RIBOZOMALE ASAMBLATE
factori de elongare (EFTu, EFTs şi EF-G
la eucariote)
Energie – GTP
 ETAPELE SINTEZEI PROTEICE
ETAPA DE TERMINALIZARE

NECESAR:
SUBUNITĂŢI RIBOZOMALE ASAMBLATE
factori de eliberare (RF1 şi RF2)
To resume
ETAPELE POSTSINTETICE
ETAPELE POSTSINTETICE
ETAPA POSTSINTETICĂ
 RETICULUL ENDOPLASMATIC
RUGOS
(RER)

MO
- formaţiune bazofilă perinucleară.
- poziţie bazală.
- hepatocite - concentric în jurul nucleului - corpii Berg
- neuroni - corpii Nissl.
- membranele RER se continuă cu membrana nucleară externă iar lumenul RER
se continuă cu spaţiul perinuclear
 RETICULUL ENDOPLASMATIC
NETED
(REN)

- reţea de canalicule (canale mai mici) care comunică cu sacii care formează
RER.
- nu prezintă ribosomi la suprafaţă.
- se poate găsi în toate tipurile celulare, dar este mai bine dezvoltat în:
celule care sintetizează hormoni steroizi: suprarenală, celule interstiţiale din
testicul şi ovar;
celule care sintetizează mari cantităţi de glicogen: hepatocite, miocite;
celule care sintetizează pigmenţi: melanocite.
 RETICULUL ENDOPLASMATIC

Structura chimică a RE
60% proteine
40% lipide – fosfolipide şi colesterol
Enzimele cele mai frecvent întâlnite la RE sunt: NADH citocromul b5,
ATPaza, şi enzima marker – glucozo-6-fosfatază.
Originea RE nu este clară: este posibil să provină prin înmugurirea
membranei nucleare externe.
 RETICULUL ENDOPLASMATIC
Funcţiile RE

Funcţii specifice RER

- sinteza proteinelor prin prezenţa ribosomilor ataşaţi;
- glicozilarea lanţului polipeptidic;
- modificări ale lanţurilor laterale de aminoacizi prin formarea de punţi
disulfidice;

Funcţii specifice REN

- sinteza lipidelor, mai ales în celulele gonadelor, celulele mucoasei
intestinale;
- detoxifiere, prin enzime care participă la reacţii de oxidare, hidroliză,
reducere sau conjugare;
- eliberarea glucozei din glicogen în special la nivelul hepatocitelor: enzima
implicată - enzima marker glucozo-6-fosfataza.

Funcţii comune RER şi REN

- RE este un sistem circulator intracitoplasmatic
- RE sintetizează fosfolipide;
- RE joacă rol de suport mecanic pentru citoplasmă;
- RE este o fabrică de membrane pentru care sintetizează lipide şi proteine.
 COMPLEXUL GOLGI
organit celular membranar format dintr-un grup heterogen de
compartimente delimitate de membrane – un grup de cisterne
 COMPLEXUL GOLGI
Structura în microscopia fotonică
- vizibil prin coloraţii speciale - impregnaţia argentică.
- organit polimorf, cu variate aspecte morfologice: vacuole, trabecule
anastomozate etc.
- poziţia CG în celulă variază în funcţie de tipul şi funcţia celulei.
- În neuroni CG - perinuclear.
- În celulele glandelor cu secreţie exocrină CG - între nucleu şi polul
apical, aproape de zona de sinteză a produşilor de secreţie.
- În celulele endocrine - între nucleu şi polul bazal.
- Structură dinamică, situându-se în zonele din celulă unde activitatea
metabolică este mai accentuată.
 COMPLEXUL GOLGI
Structura în microscopia electronică (ultrastructura)
Două componente delimitate de membrane:
- un grup de saci aplatizaţi (cisterne) care prezintă dilataţii la extremităţi. Mai
multe cisterne formează un dichtiozom. Fiecare dichtiozom are două feţe:
- o faţă de formare, denumită cis, care este convexă şi orientată
spre nucleu;
- o faţă de maturare, denumită trans, orientată spre plasmalemă;
- microvezicule care vin dinspre RER către faţa cis cu care pot fuziona;
- macrovezicule care se desprind de pe faţa trans.
 COMPLEXUL GOLGI
Funcţiile CG
Funcţii în secreţia celulară
- Formarea de granule de secreţie;
- Glicozilarea terminală a proteinelor: produşii de secreţie proveniţi din RE
sunt glicozilaţi terminal în prezenţa glicozil-transferazei şi -manozidazei;
- Glicozilarea gangliozidelor şi cerebrozidelor are loc în celulele din creier şi
rinichi şi este asistată de glicoziltransferază;
- Sulfatarea produşilor proveniţi din RE, în prezenţa sulfotransferazelor: CG
are un rol important în secreţia mucopolizaharidelor;
- Concentrarea produşilor de secreţie: are loc în sacii CG;
- Maturarea produşilor de secreţie: proinsulina este transformată în insulină
-Biogeneza lizozomilor: enzimele lizozomale prezintă un marker, manoză-6-
fosfat, pentru care există receptori la nivelul zonelor dilatate din coarnele
CG. Aici enzimele sunt împachetate în vezicule care se desprind ca lizozomi
primari.
 COMPLEXUL GOLGI
Funcţiile CG

- Traficul de membrane şi reciclarea membranelor: traficul de membrane

presupune transferul de vezicule de la RE la CG urmat de formarea de
macrovezicule pe fata de maturare cu exocitoza acestora. Circuitul
endocitoză-sinteză-exocitoză face ca suprafaţa totală a plasmalemei să
rămână constantă