Lecție clasa a X-a

RELIGIILE LUMII

HINDUISMUL
 Moment de rugăciune

HRISTOS A ÎNVIAT!

• Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului

Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne
închinăm, Hristoase, şi Sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o
slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe
altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii
să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată
a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea.
Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea
Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe
moarte a călcat.
• Hinduismul, fiind una dintre cele mai importante religii politeiste din Asia, se
deosebeşte de celelalte religii prin faptul că nu are un întemeietor care să le
descopere oamenilor calea adevărată, cunoaşterea divinităţii sau legile de
conduită în această viaţă.
• Religia hindusă propune mai multe căi prin care oamenii pot să ajungă la
adevărul suprem (astfel fiecare om putând primi iluminarea).
• Istoricii plasează începutul hinduismului înjurai anului 1500 î. Hr., când au
apărat şi primele texte considerate de origine divină.
• După învăţătura pe care o susţine şi după perioadele istorice în care a
apărat şi s-a dezvoltat, hinduismul poate fi împărţit în:
• - hinduism vedic;
• - hinduism brahmanic;
• - hinduism medieval;
• - hinduism modern;
• - hinduismul contemporan.
 •Punea accent pe importanţa vieţii din
Hinduismul vedic
lumea aceasta, acordând importanţă
 (1500 - 450 î. Hr.)
deosebită naturii. Specifice acestei
perioade, scrierile Veda (Ştiinţa sacră) de
origine divină, conţin multe imnuri
închinate unor elemente sau puteri din
natură, zeificate. Rugăciunile, invocaţiile
rituale şi laudele aveau ca
scop îndeplinirea cererilor către zei: viaţă
îndelungată, recolte bogate, sănătate etc.
în unele dintre aceste texte se observă
întrebări legate de originea lumii, a
timpului, de structura personalităţii
umane.
La început, ceremonialul religios era
condus de către capul familiei şi
cuprindea ritualuri de iniţiere, ritualuri de
purificare precum şi ofrande zilnice
aduse zeilor. Apoi a apărat un cult public,
templul fiind în centrul preocupărilor
religioase.
• A luat naştere din credinţa că jertfele de
Hinduismul brahmanic 
animale erau necesare a se face în mod (450 î. Hr. - 600 d. Hr.)
repetat, pentru a se menţine ordinea în Univers
şi în societate.
• Scrierile de bază ale hinduismului brahmanic -
Brahmana (comentarii brahmanice) descriu
rolul şi importanţa sacrificiului pentru viaţa
religioasă. S-a ajuns la diminuarea credinţei în
zei, consideraţi muritori căci viaţa lor era
dependentă de sacrificiile aduse de oameni.
Astfel, s-au impus preoţii (brahmanii), care au
ajuns să fie consideraţi egali cu zeii. Potrivit
textelor considerate sacre, mântuirea putea fi
obţinută prin aducerea unei jertfe sau prin
achitarea taxei pentru săvârşirea ei.
• Ca urmare a abuzurilor apărute în acest
context, s-au dezvoltat noi religii - jainismul şi
budismul. Textele Upanişadelor propun ca
alternativă asceza şi meditaţia contemplativă.
 Hinduismul brahmanic 
(450 î. Hr. - 600 d. Hr.)
Învăţătura hindusă are în central său două
concepte: karma (faptă) şi samsara
(reîncarnare). Astfel, sufletul participă la un ciclu
existenţial continuu — naştere-moarte-renaştere —
determinat de faptele bune sau rele pe care le-a
săvârşit într-o viaţă anterioară.
• Eliberarea din succesiunea reîncarnărilor se face
prin efort propriu, prin purificarea vieţii şi prin
exerciţii psiho-fizice (yoga). Acestea conduc la
scopul ultim al existenţei umane, când, în lipsa
conştiinţei şi personalităţii care dispar, sufletul
ajunge să se identifice cu Brahman (Fiinţa supremă),
principiul absolut şi impersonal, în care se regăsesc
toate sufletele individuale ajunse la eliberare. În
perioada hinduismului brahmanic, societatea
hindusă a cunoscut împărţirea în patra caste,
ordonate ierarhic: preoţii {brahmanii), domnitorii şi
războinicii (kshatriya), negustorii şi agricultorii
(vaisyas) şi servitorii (sudras). Cei aflaţi în afara
sistemului de caste erau numiţi paria
(pauchamas). Doar reîncarnarea putea face trecerea
de la o castă la alta.
 Hinduismul medieval 
(600 - 1000 d. Hr.)
• Doctrina acestei perioade cuprinde reinterpretări ale perioadelor
anterioare, unele păstrându-se şi astăzi. Gândirea şi viaţa religioasă
aveau în prim plan trei zei: Brahma, Shiva şi Vishnu, care sunt de
fapt cele 3 ipostaze ale realităţii ultime, Brahman, fiecare cu roluri
diferite.
• Astfel, Brahma este considerat creatorul lumii. Fiind însă mai
departe de viaţa acesteia, este mai puţin popular.
• Shiva este Marele Distrugător, dar şi regeneratorul vieţii, cel care
ajută lumea să se purifice prin reîncarnare şi să se înalţe spiritual.
Considerat protectorul asceţilor, el dispreţuieşte ierarhia socială,
fiind venerat de membrii tuturor castelor.
• Vishnu este păstrător al ordinii cosmice. Simbolizând supremaţia
castei brahmanilor, stabilitatea socială şi bunăstarea.
  Hinduismul modern 
(după anul 1000 d. Hr.)
Interpretând diferit Vedele, unii hinduşi săvârşesc ritualuri din perioada
vedică, alţii, ritualuri sacerdotale sau idolatrizează zeităţi ale
hinduismului medieval. Astfel, fiecare adept este fidel unui zeu la care
se închină zilnic, dar face apel şi la alte zeităţi, atunci când trebuie să
depăşească anumite obstacole în viaţă.
In lumea contemporană, hinduismul trece printr-un curent reformator,
fiind influenţat de creştinism şi de cultura europeană.
Templele sunt locaşuri închinate anumitor zeităţi, întrucât se crede că
fiecare zeitate locuieşte în templul închinat ei. El păstrează statuia
zeului venerat de cei care vin la templu. Cu prilejul anumitor sărbători,
templul devine loc de pelerinaj. Acesta are ca scop atragerea
bunăvoinţei zeului venerat la templul respectiv, prin aducerea de jertfe.
  Hinduismul modern 
(după anul 1000 d. Hr.)
La râul Gange, considerat sfânt, se desfăşoară
anumite ritualuri întrucât se crede că izvorăşte din
picioarele lui Vishnu şi se rostogoleşte peste capul
şi părul zeului Shiva, care locuiesc în ceruri.
Hinduşii intră în apa Gangelui pentru a se purifica
de păcate. Ofrandele se aduc adesea vacilor,
considerat animale sacre şi mame ale naturii. Ei
cred că fiecare parte a corpului acestui animal este
locuită de o anumită zeitate.
Din casta brahmanilor fac parte astăzi profesorii
universitari, ziariştii, oamenii
politici. Kshatria cuprinde prinţii şi militarii. A treia
castă, vaisyas, cuprinde pe agricultori, meşteşugari
şi negustori, a căror responsabilitate este de a face
ca ţara să prospere. Din ultima castă, sudras, fac
parte meşteşugarii, croitorii, pescarii.
Categoria paria cuprinde măturătorii de străzi, care
nu au nici un fel de drepturi.
 Documentare despre India mistică:
• Krishnapyar ~ India Mistică
• https://www.youtube.com/watch?v=o2Ogh9kqV-E
Rugăciune pentru încetarea noii epidemii
• „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă
și, cu purtarea Ta de grijă cea înțeleaptă, ocârmuiești
viața noastră, ascultă rugăciunea noastră, primește
pocăința noastră pentru păcate, oprește noua boală
molipsitoare, precum ai încetat pedepsirea poporului
Tău în vremea regelui David. Cel ce ești Doctorul
sufletelor și al trupurilor noastre, dăruiește însănătoșire
celor cuprinși de boală, ridicându-i grabnic din patul
durerii, ca să Te slăvească pe Tine, Mântuitorul cel
Milostiv, iar pe cei sănătoși îi ocrotește de orice boală.
Binecuvintează, întărește și păzește, Doamne, cu harul
Tău, pe toți cei care, cu iubire de oameni și jertfelnicie, îi
îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale.
Îndepărtează toată boala și suferinţa din popor și ne
învață să prețuim viața și sănătatea ca daruri ale Tale.
Dăruiește-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile
noastre de credință neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde
în ajutorul Tău și de dragoste față de Tine și de
aproapele. Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe
noi, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor”.
O vorba buna- Am nevoie de tine!

El era un barbăt dur, cu o voce groasă şi o fire aspră. Ea, o femeie

delicată, supusă şi discretă.

Aveau doi băieţi pe care-i crescuseră cum putuseră mai bine.

Acum erau oameni la casa lor. După ce şi-a văzut fiii căsătoriţi,
femeia a devenit din ce în ce mai tristă. Era pe zi ce trece mai
slabă şi mai neputincioasă.

Bărbatul îngrijorat a mers cu soţia la doctori ca să afle de ce

suferă.  A făcut analize după analize, dar doctorii nu au reuşit să-i
pună un diagnostic.
Pe când femeia era internată în spital, medicul îl chemă pe bărbat
în cabinetul său şi-i spuse: „Soţia dumneavoastră, pur şi simplu nu
mai vrea să trăiască. Noi nu i-am gasit nicio afecţiune majoră, care
s-o aducă în această stare.”
 O vorba buna- Am nevoie de tine!

Bărbatul veni la căpătâiul femeii lui, o luă de mână şi-i zise

cu voce tremurândă:
„-Tu nu trebuie să mori.
- De ce? întrebă soţia. Toţi oamenii mor
- Tu nu, îi zise soţul, pentru că eu am nevoie de tine.
– Şi de ce nu mi-ai spus-o până acum?, întrebă femeia
schiţând un surâs trist în colţul gurii”.
Din acea zi, starea soţiei s-a înbunătăţit, asfel încât a fost
externată după o săptămână. Au trăit până la bătrâneţe
convinşi că totul are un rost atunci când cineva are nevoie
de tine.

Spre exemplificare:
https://www.youtube.com/watch?v=UkyLp8fZSNw