DUODENUL

ȘI
INTESTINUL

DR. CRISTINA STĂNESCU

TEL. 0745 948 696
 DUODENUL
 Este porțiunea inițială, fixă și
profundă a intestinului subțire.
 Se situează între pilor și flexura
duodenojejunală, unde chimul
gastric se întâlnește cu bila, sucul
pancreatic și intestinal.
 Împreună cu pancreasul formează
complexul duodenopancreatic.
 Are formă de potcoavă și prezintă
patru porțiuni și trei flexuri:
duodenală superioară, duodenală
inferioară și duodenojejunală.
 PARTEA SUPERIOARĂ
 Este prima porțiune a
duodenului.
 Ține de la șanțul duodenopiloric
până la colul vezicii biliare.
 Prezintă două segmente:
 Un segment stâng, mobil,
juxtapiloric, intraperitoneal,
numit bulbul duodenal și
 Un segment drept, fix
retroperitoneal.
 Separarea între cele două
segmente este realizată de artera
gastroduodenală.
 PARTEA DESCENDENTĂ
 Este a doua porțiune a
duodenului.
 Coboară de-a lungul capului
pancreasului până la
extremitatea inferioară a
rinichiului drept, unde se
recurbează din nou.
 Este împărțită de rădăcina
mezocolonului transvers în
două segmente:
 Supramezocolic
 Submezocolic
PARTEA ORIZONTALĂ
 Este a treia porțiune a
duodenului.
 Se îndreaptă transversal la
nivelul vertebrei L4, după care
cotește pentru a urca pe flancul
stâng al vertebrei L2.
 Este încrucișată de rădăcina
mezenterului, care o împarte
într-o porțiune dreaptă și una
stângă.
PARTEA ASCENDENTĂ
 Este a patra porțiune.
 Este situată submezocolic, în
spațiul mezentericocolic stâng.
 Flexura duodenală superioară sau
genunchiul superior face legătura
între partea superioară și
descendentă a duodenului.
 Flexura duodenală inferioară sau
genunchiul inferior realizează
legătura între porțiunea descendentă
și cea orizontală.
 Flexura duodenojejunală se află la
limita dintre porțiunea ascendentă a
duodenului și prima ansă jejunală.
La stânga se găsește rinichiul de
care este separată prin arcul vascular
Treitz (vena mezenterică inferioară
și artera colică stângă). La dreapta
se află a doua vertebră lombară.
 LOJA DUODENALĂ
 Scheletotopic, duodenul
corespunde primelor patru
vertebre lombare.
 Superior – orizontala care trece
prin cartilajul coastei a 8-a.
 Inferior – orizontala dusă prin
ombilic.
 La dreapta – verticala
paramediană la 7 cm de linia
mediană.
 La stânga – verticala
paramediană trasată la 5 cm de
linia mediană.
 MIJLOACE DE FIXARE
 Continuarea cu stomacul,
 Presiunea abdominală,
 Solidaritatea duodenului cu ductul coledoc și cele
două ducte pancreatice,
 Pediculuii vasculonervoși duodenali,
 Mușchiul suspensor al duodenului (Treitz)
suspendă flexura duodenojejunală la stâlpul stâng
al diafragmei,
 Fascia de acolare retroduodenopancreatică
Treitz (dreaptă și stângă) - fascie de coalescență
între duoden, pancreas și peretele abdominal
posterior.
 Fascia de acolare preduodenopancreatică
(supra și submezocolică),
 Peritoneul parietal posterior.
 Prima jumătate a porțiunii superioare are o
mobilitate mai mare.
 ETAJUL SUPRAMEZOCOLIC
 Porțiunea inițială a duodenului pe o distanță
de 3 cm, ca și pilorul, este acoperită de
peritoneu.
 La nivelul marginii superioare a bulbului
duodenal cele două foițe peritoneale se unesc,
continuându-se cu omentul mic.
 La nivelul marginii inferioare a bulbului
duodenal cele două foițe peritoneale
confluează pentru a forma porțiunea dreaptă a
omentului mare.
 În rest, duodenul supramezocolic este acoperit
de peritoneu numai pe fața sa anterioară. Se
continuă superior și lateral cu peritoneul
parietal posterior care acoperă rinichiul drept,
medial cu peritoneul care tapetează capul
pancreasului, iar inferior se contopește cu
foița superioară a mezocolonului transvers.
 În spațiul mezentericocolic drept
duodenul este acoperit de
peritoneul parietal posterior prin
intermediul fasciei de acolare
preduodeno-pancreatice,
submezocolice. Se continuă
superior cu foița inferioară a
mezocolonului transvers, iar la
stânga cu foița dreaptă a
mezenterului.
 În spațiul mezentericocolic stâng
duodenul este acoperit de peritoneu
care se continuă cu foița inferioară
a mezocolonului transvers, la
dreapta cu foița stângă a
mezenterului, iar la stânga cu
peritoneul parietal posterior.
 RECESURI PERITONEALE
 Peritoneul care acoperă porțiunea ascendentă
a duodenului și flexura duodenojejunală
crează repliuri numite recesuri peritoneale.
 Recesul duodenal superior este situat în
partea superioară și laterală a porțiunii
ascendente.
 Recesul duodenal inferior este situat în
partea inferioară și laterală a porțiunii
ascendente.
 Recesul duodenojejunal superior este
determinat de plica duodenomezocolică.
 Recesul duodenojejunal inferior este
determinat de plica duodenojejunală.
 Recesul paraduodenal este venos și arterial.
 Recesul retroduodenal este situat posterior
de porțiunea ascendentă și orizontală a
duodenului.
 PARTEASUPERIOARĂ
PARTEA SUPERIOARĂ

 Are o lungime de 5 cm.

 Are o direcție oblică, superioară,
posterioară și la dreapta, pe flancul drept
al L1, către colul vezicii biliare.
 Prezintă două segmente: unul stâng
intraperitoneal și altul drept,
retroperitoneal.
 Anterior are raport cu fața viscerală a
ficatului și colul vezicii biliare.
 Posterior cu vena portă, ductul coledoc
și artera gastroduodenală.
 Superior cu omentul mic și pediculul
hepatic. Delimitează în jos orificiul
omental (hiatul lui Winslow).
 Inferior cu omentul mare și marginea
superioară a capului pancreasului.
 PARTEA DESCENDENTĂ
 Este verticală, coboară pe flancul drept al
vertebrelor L2, L3, L4.
 Are o lungime de 8 cm.
 Este încrucișată anterior de colonul transvers
și mezoul său, care o împarte într-un segment
supramezocolic și unul submezocolic.
 Anterior are raport cu fața viscerală a
ficatului, vezica biliară și cu ansele
intestinale.
 Posterior are raporturi cu VCI, rinichiul
drept cu hilul renal și ureterul drept.
 Marginea dreptă are raport cu ficatul
(segmentul supramezocolic) și colonul
ascendent (segmentul submezocolic).
 Marginea stângă are raport cu capul
pancreasului. La acest nivel se deschid
canalele coledoc și pancreatic principal la
nivelul papilei mari și ductul pancreatic
accesoriu la nivelul papilei mici.
 PARTEA ORIZONTALĂ
 Este situată transversal, anterior de L4.
 Are o lungime de 6 cm.
 Este mulată pe fața anterioară a
coloanei lombare și pe flancurile sale.
 Este încrucișată anterior de rădăcina
mezenterului cu vasele mezenterice
superioare, care o împarte într-o
porțiune mezentericocolică dreaptă și
una mezentericocolică stângă.
 Anterior are raport cu ansele
intestinului subțire.
 Posterior are raport, prin intermediul
fasciei retroduodeno-pancreatice a lui
Treitz, cu mușchiul psoas drept, VCI,
aorta abdominală, vasele genitale
drepte și stângi.
 PORȚIUNEA ASCENDENTĂ
 Are o lungime de 6 cm.
 Este situată pe flancul stâng al coloanei
vertebrale lombare.
 Este situată la stânga rădăcinii mezenterului.
 Anterior are raport, prin intermediul
mezocolonului transvers, cu fața posterioară
a tuberozității mici gastrice, colonul
transvers și ansele intestinului subțire.
 Posterior are raport, prin intermediul lamei
lui Treitz stângă cu mușchiul psoas stâng,
vasele genitale și renale stângi.
 Marginea dreaptă are raport cu aorta
abdominală și rădăcina mezenterului.
 Marginea stângă are raport cu rinichiul
stâng. Între cele 2 organe se formează arcul
vascular Treitz.
 ANATOMIE MORFOFUNCȚIONALĂ
 Tunica seroasă acoperă în totalitate numai bulbul, în
rest este învelit de peritoneu numai pe fața sa
anterioară.
 Tunica musculară este alcătuită din fibre musculare
netede dispuse longitudinal, la exterior și circular la
interior, care se condensează, formând sfinctere cu rol
în reținerea sucurilor digestive și în evacuarea
duodenului.
 Tunica submucoasă este formată din țesut
conjunctiv lax, vase limfatice și nervi.
 Tunica mucoasă se deosebește de cea a intestinului
prin faptul că valvulele conivente lipsesc în partea
superioară. Vilozitățile intestinale sunt slab
reprezentate. Prezintă glande tubulare (Liberkuhn) și
glandele lui Brunner.
 La unirea feței mediale cu fața posterioară se află:
papila mare, în porțiunea mijlocie a segmentului
descendent (canalul pancreatic principal și coledoc) și
papila mică, situată superior și anterior, în care se
deschide canalul pancreatic accesor al lui Santorini.
 VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA
DUODENULUI
 Arterele duodenului provin din artera
gastroduodenală (din care pleacă 2 artere
pancreaticoduodenale superioare) și
mezenterică superioară (din care pleacă 2
artere pancreaticoduodenale inferioare),
care formează arcadele duodenopancreatice.
 Venele duodenului se varsă în arcadele
venoase duodenopancreatice, care se varsă
în vena portă sau în vena mezenterică
superioară.
 Limfaticele se îndreaptă către potcoava
duodenală și drenează în nodulii limfatici
duodenopancreatici.
 Nervii duodenului provin plexul celiac,
mai ales din ganglionii semilunari și
mezenterici superiori.
 INTESTINUL SUBȚIRE
 Este cuprins între duoden și intestinul gros.
 Jejunul este segmentul inițial (2/5), cu rol în finalizarea
digestiei.
 Ileonul are rol în absorbție și reprezintă 3/5 din lungimea
intestinului subțire mezenterial.
 Ansele intestinale (14-16 curburi) au forma literei U.
Segmentul ansei care corespunde unghiului
duodenojejunal se numește braț aferent, iar celălalt
segment care corespunde unghiului iliocecal se numește
braț eferent. Începutul brațului aferent și sfârșitul celui
eferent se numește piciorul ansei.
 Lungimea unei anse variază de la 20 la 40 cm.
 Ansele jejunale sunt mai largi, mai intens colorate, sunt
prevăzute cu valvule conivente, sunt situate superior și la
stânga liniei mediane.
 Ansele iliale sunt mai înguste, netede, au mai puține
valvule conivente, sunt inferioare și la dreapta liniei
mediane, cu o direcție verticală).
 MIJLOACE DE FIXARE
 Intestinul subțire mezenterial ocupă cea mai mare
parte a etajului submezocolic al cavității peritoneale
mari.
 Are o lungime medie de 5-6 m, calibrul se reduce de
la 3cm la 2 cm în partea inferioară.
 Ansele intestinale au o mobilitate limitată de
prezența mezenterului, care supendă masa
intestinală de peretele abdominal posterior.
 Intestinul este fixat la nivelul unghiului
duodenojejunal prin mușchiul lui Treitz, la nivelul
discului intervertebral care separă vertebrele L1 de
L2.
 Unghiul ileocecal este situat în fosa iliacă dreaptă
unde se pot găsi bride peritoneale cu rol de fixare.
 Presiunea intra-abdominală are rol de fixare.
 Dacă peretele abdominal își pierde tonicitatea ansele
vor forța anumite puncte slabe ale peretelui și se pot
instala hernii sau eventrații.
 MEZENTERUL
 Leagă jejunoileonul de peretele abdominal
posterior.
 Are lungimea de 10-20 cm la nivelul marginii
sale posterioare și de 6-7 m la nivelul marginii
anterioare. Grosimea mezenterului atinge
maximum la nivelul rădăcinii.
 Prezintă două sectoare mezenterice separate de
terminarea arterei mezenterice superioare.
 Segmentul stâng este proximal, prearterial,
ocupă 4/5 din suprafața mezenterului, este dens
și infiltrat cu grăsime.
 Segmentul drept este distal, postarterial,
reprezintă 1/5 din suprafața mezenterului, lipsit
de grăsime și mai puțin bogat în vase sanguine.
 Prezintă două margini, două fețe și două
extremități.
 MEZENTERUL
 Marginea posterioară este aderentă la peretele abdominal posterior, constituind
rădăcina mezenterului. Începe la nivelul vertebrei L2, unde se află unghiul
duodenojejunal, după care încrucișează aorta abdominală, porțiunea orizontală a
duodenului, VCI, venele genitale drepte, ureterul drept și vasele iliace drepte,
terminându-se în unghiul ileocolic.
 Marginea anterioară, intestinală, corespunde jejuno-ileonului, urmărind toate ansele
intestinale. Cele două foițe peritoneale, foarte apropiate la nivelul mezenterului, se
îndepărtează pentru a înconjura și susține mezenterul, astfel că rămâne o porțiune
neacoperită de seroasă, de formă triunghiulară, care este locul unde vasele ajung la
intestin. Foița stângă a mezenterului formează fundul de sac mezentericoenteric, iar
foița dreaptă se continuă rectiliniu cu fața corespunzătoare a intestinului.
 Fața superioară, dreaptă delimitează spațiul mezentericocolic drept.
 Fața inferioară stângă delimitează spațiul mezentericocolic stâng.
 Extremitatea superioară se află la unghiul duodenojejunal.
 Extremitatea inferioară se găsește la unghiul ileocecal.
 Între cele două foițe peritoneale ale mezenterului se află vasele mezenterice
superioare, vasele și nodulii limfatici, plexul mezenteric superior și țesut celulogrăsos
în cantitate variabilă.
 CONFORMAȚIE EXTERIOARĂ ȘI RAPORTURI
 Ansele intestinale ocupă spațiile mezentericocolice drept și stâng.
 Anterior vin în raport cu peretele abdominal anterolateral, de care sunt
separate prin omentul mare.
 Posterior, în spațiul mezentericocolic drept ansele intestinale vin în raport
cu porțiunea submezocolică a segmentului descendent al duodenului, cu
flexura duodenală inferioară, cu porțiunea transversă a duodenului, cu capul
pancreasului și polul inferior al rinichiului drept. Prin intermediul
peritoneului parietal posterior ansele intestinale au raport cu planul
vasculonervos colic (arterele ileobicecoapendiculocolică și colică dreaptă
superioară), posterior de care se află planul vascular genital și ureterul drept.
 Posterior, în spațiul mezentericocolic stâng, ansele jejunale au raport cu
porțiunea ascendentă a duodenului, cu unghiul stâng al colonului, cu colonul
descendent, inferior cu psoasul stâng, iar la dreapta cu aorta abdominală.
Prin intermediul peritoneului parietal posterior ansele jejunale vin în raport
cu artera și vena mezenterică inferioară, artera colică stângă superioară,
posterior de care se află planul vascular genital și planul urinar excretor
stâng, reprezentat de ureterul stâng.
 CONFORMAȚIE EXTERIOARĂ ȘI RAPORTURI
 Superior ansele vin în raport cu mezocolonul transvers, cu fața
posterioară și curbura mare a stomacului, cu artera colică medie, cu
unghiul colic drept și stâng.
 Inferior ansele intestinale au raport cu organele din spațiul
abdominopelvin: colonul și mezocolonul sigmoid, vezica urinară și
rectul, iar la sexul feminin vin în raport cu uterul, anexele sale și cu
fundul de sac Douglas.
 La dreapta, ultima ansă ileală are raport cu apendicele vermicular,
vasele genitale și iliace externe.
 Prezența anselor intestinale în fosele iliace explică posibilitatea ca
ele să forțeze peretele posterior al canalului inghinal și să dea o
hernie inghinală sau inelul femural cauzând apariția unei hernii
femurale.
 Prezența anselor intestinale în bazin, la femeie explică posibilitatea
formării unor aderențe între ele și organele pelvine (uter, anexe)
consecutive unor inflamații sau intervenții chirurgicale.
ANATOMIE MORFOFUNCȚIONALĂ
 Tunica seroasă este formată din peritoneul visceral și acoperă toată suprafața
anselor jejunoileale, în afară de inserția mezenterului, loc unde se continuă cu
peritoneul celor două foițe ale mezenterului. Pe marginea mezenterială a jejun-
ileonului, între cele două foițe ale mezenterului rămâne o zonă neperitonizată pe
unde vasele și nervii abordează intestinul.
 Peritoneul se aplică prin intermediul unui strat de țesut conjunctiv lax (pătura
subseroasă).
 Tunica musculară este alcătuită din fibre musculare netede dispuse într-un strat
longitudinal (superficial) și unul circular (profund) între care se află plexul nervos
mienteric.
 Mișcările de segmentare se datoresc unor contracții rapide și energice ale
fibrelor circulare, determinând ștrangulări simultane în zone diferite.
 Mișcările pendulare sunt unde de contracție produse prin scurtarea stratului
longitudinal într-un segment limitat, urmată de relaxarea lui pasivă.
 Mișcările tonice constau în oscilații intermitente ale tonusului intestinal.
 Mișcările peristaltice sunt cele care produc progresia conținutului intestinal și
sunt realizate prin acțiunea celor două straturi musculare.
ANATOMIE MORFOFUNCȚIONALĂ
 Tunica submucoasă conține țesut conjunctivo-elastic lax, vase sanguine, limfatice
și nervi (plexul submucos Meissner).
 Tunica mucoasă este consistentă și groasă. Conține valvule conivente, vilozități
intestinale, glande intestinale și elemente limfatice. Este formată din epiteliu și
corion.
 Componenta epitelială este reprezentată de epiteliu cilindric unistratifcat de
suprafață și aparatul glandular.
 Epiteliul de suprafață este format din două tipuri de celule: enterocite absorbante și
celule caliciforme producătoare de mucus, printre care se găsesc celule endocrine.
 Aparatul glandular este reprezentat de glandele intestinale (Lieberkuhn) comune
întregului intestin, care se deschid în orificiile dintre vilozități și glandele Brunner.
 Corionul este format din țesut conjunctiv reticular și lax și conține foliculi limfoizi.
 Formațiunile limfoide sunt reprezentate de foliculi limfatici solitari (mai numeroși în
porțiunea terminală a ileonului) și agregați (plăcile Peyer, în număr de 20-30, se
găsesc în ileonul terminal), cu rol de apărare împotriva infecțiilor intestinale.
 CONFORMAȚIE INTERIOARĂ
 Suprafața interioară a intestinului prezintă plicile circulare și vilozitățile intestinale.
 Plicile circulare sau valvulele conivente Kerkring sunt pliuri ale mucoasei. Sunt
absente în prima porțiune a duodenului, devin numeroase distal de papila duodenală
mare, iar în ileon numărul descrește și dispar cu aproximativ 1 m înainte de valvula
ileocecală. Aceste plice sunt dispuse transversal, perpendicular pe axul longitudinal
al intestinului și formează inele complete sau segmente de cerc. Sunt în număr de
800-900 și au rolul de a crește suprafața interioară a intestinului cu aproximativ
35%.
 Vilozitățile intestinale sunt proeminențe cilindrice sau conice, care acoperă
suprafața liberă a mucoasei de la valvula pilorică până la valvula ileocecală. Au o
înălțime de 0,3-1,5 mm și datorită numărului mare (5-10 milioane) dau mucoasei un
aspect catifelat, crescând suprafața interioară a intestinului cu aprox. 600%.
 Vilozitățile intestinale sunt formațiuni ale mucoasei adaptate pentru funcția de
absorbție, principala funcție a intestinului subțire. Stroma vilozității este formată
dintr-o rețea de reticulină, fibre colagene și elastice, în ochiurile căreia se găsește o
populație celulară polimorfă și un aparat vascular. În axul vilozității se găsește un
vas chilifer (uneori 2-3). În stromă se găsesc fibre musculare netede provenite din
musculara mucoasei (m. Brucke).
 VASCULARIZAȚIA
VASCULARIZAȚIAINTESTINULUI
INTESTINULUI
 Arterele care irigă jejunoileonul provin din artera mezenterică
superioară, ram colateral ventral al aortei abdominale, cu origine la
1 cm inferior de trunchiul celiac.
 Arterele jejunale și ileale, în număr de 12-18 nasc din marginea
convexă a arterei mezenterice superioare. Fiecare ramură se bifurcă
în două ramuri: ascendentă și descendentă (formează arcade vasc).
 Prezintă mai multe porțiuni:
 Retropancreatică,
 Interduodenopancreatică
 Preduodenală, care împreună cu aorta formează pensa
aorticomezenterică,
 Intermezenterică, fixă la rădăcina mezenterului și
 Intramezenterică, mobilă și cea mai lungă.
 RAMURI COLATERALE ALE ARTEREI
MEZENTERICE SUPERIOARE

De pe marginea dreaptă
 Artera pancreaticoduodenală
inferioară
 Artera colică dreaptă superioară
 Artera colică dreaptă mijlocie
 Artera ileobicecoapendiculocolică
De pe fața anterioară
 Artera colică medie
De pe fața stângă
 Artera pancreatică stângă inferioară
 Arterele duodenojejunale
 Arterele jejunoileale
 Artera pancreaticoduodenală inferioară emerge sub
marginea inferioară a gâtului pancreasului și se împarte în
două ramuri care se anastomozează cu ramurile arterei
duodenopancreatice superioare, formând arcadele arteriale
duodenopancreatice în jurul capului pancreasului.
 Artera colică dreaptă superioară urcă spre unghiul
hepatic al colonului unde se împarte în două ramuri.
 Ramul ascendent, stâng se anastomozează în
mezocolonul transvers cu o ramură din artera colică medie
și din artera colică stângă superioară, pentru a forma
arcada lui Riolan.
 Ramul descendent, drept se anastomozează cu artera
colonului ascendent.
 Artera colică dreaptă mijlocie este o arteră inconstantă
care se distribuie colonului ascendent.
 Artera ileobicecoapendiculocolică ia naștere
sub porțiunea orizontală a duodenului. Are
traiect către dreapta, spre unghiul ileocecocolic,
unde dă ramurile:
 Ramul colic urcă în lungul colonului ascendent
unde se anastomozează cu artera colică dreaptă
mijlocie (când există) sau cu ramura
descendentă a arterei colice drepte superioare.
 Ramul ileal se îndreaptă către ultima ansă ileală
și se anastomozează cu ramura dreaptă
terminală a arterei mezenterice superioare.
 Ramul cecal anterior trece anterior de ileonul
terminal și se ramifică pe fața anterioară a
cecului.
 Ramul cecal posterior trece posterior de
ileonul terminal și se îndreaptă către fața
posterioară a cecului.
 Ramul apendicular coboară posterior de
ileonul terminal și se distribuie apendicelui
vermiform.
 Artera colică medie merge spre mezo-colonul transvers, se
anastomozează cu ramurile corespunzătoare din a. colică
dreaptă superioară și stângă superioară pentru a realiza arcada
lui Riolan.
 Artera pancreatică stângă inferioară se îndreaptă către
partea inferioară a corpului pancreasului.
 Arterele duodenojejunale sunt scurte și se distribuie
unghiului duodenojejunal și primei anse jejunale.
 Arterele jejunoileale sunt lungi și se îndreaptă către ansele
corespunzătoare.
 Ramurile terminale ale arterei mezenterice superioare
sunt în număr de două: una stângă care se anastomozează cu
ultima a. ileală și alta dreaptă care se anastomozează cu
ramul ileal al arterei ileobicecoapendiculocolice.
 VENELE
VENELEINTESTINULUI
INTESTINULUISUBȚIRE
SUBȚIRE
 Vena mezenterică superioară strânge
sângele venos de la nivelul jejunoileonului
și din partea dreaptă a intestinului gros.
 Inițial ramurile venoase sunt situate la
stânga arterelor jejunoileale, după care le
încrucișează ventral și se plasează la
dreapta arterei, poziție pe care o păstrează
până la marginea inferioară a gâtului
pancreasului.
 De la acest nivel vena mezenterică
superioară se îndreaptă superior și la
dreapta, se plasează pe un plan anterior față
de fascia lui Treitz dreaptă și, la nivelul
feței posterioare a capului pancreasului,
confluează cu trunchiul splenomezenteric
pentru a forma vena portă.
 LIMFATICELE
LIMFATICELEINTESTINULUI
INTESTINULUISUBȚIRE
SUBȚIRE
 Limfaticele pleacă din chiliferele
centrale ale vilozităților. Prezintă un
prim releu în zona marginală a
mezenterului, unde se găsesc nodulii
limfatici paraintestinali, de unde
pornesc vase limfatice către al doilea
releu limfatic reprezentat de nodulii
limfatici intermediari, situați la nivelul
primelor arcade arteriale și venoase.
 Limfa este colectată în nodulii limfatici
centrali, plasați în jurul arterei și venei
mezenterice superioare.
 În final vasele limfatice drenează către
nodulii retroduodenopancreatici.
 INERVAȚIA INTESTINULUI SUBȚIRE
 Este asigurată de filete nervoase
vegetative care alcătuiesc plexul
mezenteric superior, reprezentat de
un grup prearterial cu predominață
vagală și un grup retroarterial cu
predominanța filetelor simpatice
provenite din plexul solar.
 Din cele două grupuri pornesc filete
care vor forma plexuri nervoase
secundare: duodenojejunal, jejunal
superior, inferior - ileal și ileocecal.
 Filetele plexurilor nervoase secundare
pătrund în pereții intestinului și
formează plexul mienteric Auerbach
și plexul submucos Meissner.
 ANATOMIE APLICATĂ
 Conținutul intestinal suferă un proces de fermentație sub
acțiunea germenilor intestinali.
 Perforațiile intestinale produc infecția peritoneului (peritonite).
 Ocluzia intestinală se caracterizează prin oprirea completă și de
lungă durată a tranzitului intestinal. Poate fi mecanică și
dinamică. Consecutiv se poate produce o necroză a ansei și
perforarea acesteia determinând apariție peritonitei.
 Enterorafia constă în sutura plăgilor intestinale.
 Enterostomia constă în crearea unei guri prin deschiderea și
suturarea la piele a unei anse.
 Enterectomia constă în rezecția unei porțiuni de intestin,
urmată de restabilirea continuității tubului intestinal prin
anastomoză terminoterminală, laterolaterală sau terminolaterală.
 BIBLIOGRAFIE
 1. Netter F. H. – ”Atlas of human anatomy”, ed. Elsevier, 2018.
 2. Victor Papilian – ”Anatomia omului”, Ed. ALL, 2011.
 3. Albu Ioan, Georgia Radu – ””Anatomie clinică”, ed. Elsevier, 2016.
 4. A. M. R. Agur, A. F. Dalley, Grant – ”Atlas de anatomie”, Ed. ALL, 2018.
 5. Standring S. – ”Gray s Anatomy”, Ed. Elsevier, 2016.
 6. Drake R., Vogl W., Mitchell A. W. – ” Gray‘s Anatomy – pentru studenți”, Ed.
Prior, 2014.
 7. Harold Ellis, Vishy Mahadevan – ”Clinical Anatomy”, a 13- ediție, Ed. Wiley-
Blackwell, 2013.
 8. Keith L. Moore, Arthur F. Dalley, Anne M.R. Agur ”Anatomie clinică,
fundamente și aplicații”, Ed. Callisto, 2012.
 9. Paulsen F. Washcke J. ”Sobotta-Atlas of human anatomy”, Ed. 15, 2011.
 10. Mark Nielsen, Shawn D. Miller, ”Atlas of human anatomy”, Ed. Wiley, 2011