Sunteți pe pagina 1din 19

Memoria și relevanța ei în

învățarea școlară
 
1. Memoria

 este un proces care se desfășoară permanent și asigură continuitatea


vieții psihice a individului;
 este procesul psihic prin care se realizează engramarea (memorarea,
întipărirea), păstrarea și actualizarea experienței umane;
 funcție psihică fundamentală care face posibilă fixarea, conservarea,
recunoașterea și reproducerea experiențelor anterioare;
 capacitate psihică absolut necesară, fără de care viața ar fi imposibilă:
 omul ar trăi într-un continuu prezent;
 omul nu ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoașterii (ar trebui luată de la început de
fiecare dată);
 omul nu ar putea rezolva problemele ivite în cale, pentru că gândurile și acțiunile nu ar fi legate
unele de altele.

 Asigură continuitatea vieții psihice a individului, deoarece reflectă


experiența anterioară a acestuia. Ea este cea care sudează elementele
anterioare de cele care vor urma.
2. Caracteristici ale memoriei

 Caracterul activ:
 Memoria tinde să transforme experiența trecută, nu doar să o
reproducă;
 Estevorba de o confruntare a experiențelor stocate cu necesitățile
actuale ale individului, ceea ce va duce la:
O nouă organizare a materialului într-o formă superioară celei
anterioare;
Evitarea erorilor comise în trecut;
Extragerea datelor relevante din experiența anterioară.
 Caracterul selectiv:
 Nu reținem toate aspectele realității cu care venim în contact;
 Reținem și reactualizăm ceea ce prezintă o anumită semnificație
pentru individ, ceea ce corespunde preocupărilor, intereselor,
dorințelor noastre;
 Reținem mai ușor trăsăturile mai accentuate, mai puternice ale
obiectelor.
 Caracterul situațional:
 Memorarea și actualizarea depind de particularitățile de
timp și de spațiu ale situației, de starea internă a
subiectului (nu este același lucru să memorăm dimineața
sau seara, în condiții de liniște sau de zgomot, în condiții
de sănătate sau boală).
 Caracterul relativ fidel al memoriei:
 Nu reținem informațiile exact în forma în care ne-au fost
prezentate, și nu le reactualizăm în forma în care le-am
întipărit. Întipărirea și reactualizarea se fac cu o oarecare
aproximație datorită: caracterului activ al memoriei,
trăsăturilor de personalitate ale individului și uitării.
3. Procesele memoriei

 Memoria are 3 subprocese:


 Engramarea (memorarea)
 Păstrarea (conservarea)
 Actualizarea realizată prin recunoaștere și reproducere

 I. Memorarea:
 Este primul proces pe care memoria îl pune în funcțiune;
 De felul în care se realizează acesta depinde întreg ciclul funcțional care va urma;
 De acum intră în funcțiune caracterul ei activ și selectiv;
 Memorarea are mai multe forme:

În funcție de prezența/absența scopului, a intenției de a


memora, a efortului voluntar: memorare involuntară,
memorare voluntară
În funcție de prezența/absența gândirii, înțelegerii, a unor
asociații logice: memorare mecanică, memorare logică.
 Memorarea involuntară:
 Are un caracter întâmplător, este mai puțin organizată și
sistematizată decât cea voluntară;
 Joacă însă un rol imens în viața omului, ei îi datorăm cea
mai mare parte a experienței achiziționate;
 Nu are un scop stabilit în prealabil și nu utilizează
procedee pentru memorare;
 Se rețin involuntar mai ales datele care corespund
intereselor și necesităților noastre, experiențele afective
și cognitive plăcute și uneori neplăcute;
 Memorarea voluntară:
 Este organizată, sistematică, și dispunde de scopuri clare de memorare (scopurile determină acțiuni
conștiente întreținute de motive pentru realizarea întipăririi materialului)
 Procedee utilizate în memorarea voluntară:

Organizarea repetițiilor
Sunt necesare intervale optime între repetiții (intervalele
prea scurte nu permit repausul necesar întipăririi
materialului; intervalele prea lungi favorizează uitarea)
Este necesară o prelucrare activă a materialului concretizată
în: extragerea ideilor principale, sistematizări, comparări.
În utilizarea repetițiilor trebuie să se țină cont de natura
materialului care trebuie memorat:
Un material redus ca întindere va fi repetat integral
pentru a fi memorat;
Un material extins ca și conținut va fi repetat pe unități
logice și prin exprimarea ideilor prin limbaj propriu.
 Intercalarea reproducerii materialului între repetiții:
 Favorizează o participare activă a individului la
actul întipăririi conținutului;
 Favorizează organizarea materialului;
 Permite controlul progresului.
 Memorarea mecanică:
 Se bazează pe un număr mare de repetiții care conduc la întipărirea
materialului fără a surprinde structurile interne, logice, fără a înțelege
conținutul materialului.
 Comportamentul elevilor care memorează mecanic: urmăresc în mod rigid în
redare succesiunea fragmentelor lecției, nu pot răspunde la întrebări
suplimentare, nu pot continua redarea dacă sunt întrerupți.
 Duce la învățare formală: doar a formelor verbale nu și a conținutului logic.
Este o învățare ineficientă pentru că: împiedică procesul de dezvoltare
intelectuală și are o durabilitate redusă a cunoștințelor memorate.
 Este utilă în anumite situații: când materialul de memorat nu dispune de o
semnificație, de o structură logică, sau când gândirea și operațiile ei sunt
insuficient formate.
Memorarea logică:
Se bazează pe înțelegerea conținutului de memorat;
Asigură realizarea unei învățări autentice cu posibilități de transfer
în diverse situații;
Înlătură învățarea formală;
Este superioară memorării mecanice deoarece:
Solicită un număr mai redus de repetiții;
Este durabilă (se bazează pe înțelegerea materialului și
reproducerea lui cu forme verbale proprii, oricând)
Este mai productivă (frazele se rețin cu o productivitate de 25 de
ori mai mare decât cuvintele izolate).
Concluzii
Toate formele de memorare sunt necesare și utile, însă în funcție
de condițiile și solicitările concrete;
Toate formele de memorare sunt productive, însă în grade diferite,
Între formele memorării există o strânsă interacțiune (uneori
memorarea involuntară este începutul celei voluntare).
 II. Păstrarea informațiilor (conservarea)
 Presupune reținerea pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat a celor memorate;
 Este dependentă de modalitățile la care s-a apelat în memorare (se păstrează mai bine ceea
ce s-a memorat voluntar și logic);
 Este un proces activ, dinamic, care implică organizarea și reorganizarea informațiilor,
experiențelor memorate:
 Unele informații care păreau a fi uitate se reactualizează
atunci când este necesar;
 Reactualizarea materialului se realizează în altă formă decât
aceea în care a fost memorat.
 În funcție de durată:
 Păstrarea de scurtă durată (8-10 min.)
 Păstrarea de lungă durată (de la 10 min. la ani)
 In funcție de forma păstrării:
 Materialul este păstrat exact în forma în care a fost memorat
 Materialul este supus unui proces de diminuare, amplificare
sau reorganizare.
 III. Actualizarea
 Scoaterea la iveală a celor memorate și păstrate în vederea utilizării lor;
 Se realizează în două moduri: recunoașterea și reproducerea
 Recunoașterea:
 se realizează în prezența obiectului despre care trebuie
furnizată informația
 presupune suprapunerea modelului actual peste cel aflat în
mintea subiectului
 Reproducerea:
 Constă în reactualizarea și relatarea informației anterior
stocate, în absența obiectului de referință
 Este mai complexă, implică intervenția unor procese de gândire
 Presupune confruntarea și compararea mintală a modelelor, în
vederea extragerii celui optim
 Ambele dispun:
 de forme voluntare și involuntare
 de grade diferite de precizie (precise, vagi sau eronate).
4. Condiții care asigură o memorare facilă și temeinică

 cadrul didactic trebuie să antreneze şi să stimuleze


permanent memoria logică a elevilor şi să creeze condiţii
optime care să asigure o învăţare temeinică.
 În vederea evitării utilizării memorării mecanice, este
necesară facilitarea înţelegerii conţinutului ce urmează a fi
învăţat, prin stabilirea unor legături cu cunoştinţele
asimilate anterior. Integrarea cunoştinţelor în sistemele
conceptuale existente asigură înţelegerea şi învăţarea
temeinică a lor. În aceste condiţii, cadrul didactic trebuie să
cunoască sistemul de cunoştinţe dobândit de elev, iar apoi
să organizeze şi să proiecteze situaţii pedagogice adaptate
nivelului constatat la elev.
 Deprinderea elevilor cu tehnicile de organizare a
materialului de memorat reprezintă o altă condiţie a
memorării eficiente:
 descoperirea legăturilor proprii structurii materialului de memorat;
 înţelegerea ideilor cuprinse în text;
 formularea unor serii de întrebări – răspunsuri referitoare la conţinutul asimilat.

 În cazul unui conţinut extins, trebuie parcurse


următoarele etape:
 familiarizarea cu textul;
 fragmentarea textului pe unităţi logice, subteme, urmată de înţelegerea şi
aprofundarea fiecărei subteme. Înţelegerea asigură într-o anumită măsură şi
memorarea, însă în unele situaţii sunt necesare eforturi suplimentare pentru
memorarea unor informaţii;
 reluarea fiecărui fragment în vederea memorării analitice;
 fixarea în ansamblu a întregului material, sprijinită de întocmirea unor scheme.
 În vederea păstrării cunoştinţelor se impune însă repetarea
lor, printr-o participare activă a elevului, care presupune:
 urmărirea aprofundării înţelegerii prin realizarea
asociaţiilor cu cunoştinţe asimilate anterior;
 stabilirea unor scopuri precise şi variate pentru fiecare
repetare;
 rezolvarea de probleme, efectuarea unor aplicaţii, lucrări
practice, ce necesită utilizarea informaţiilor asimilate;
 Este important numărul de repetări: sunt utile și repetările
suplimentare, realizate după ce se poate reproduce textul;
 Sunt importante și pauzele dintre repetări: intervalul de
pauză variază între 5 min și 24 h. Fără pauze: randament
scăzut.
 Interacțiunea între două categorii de cunoștințe și priceperi,
care sunt similare, poate fi:
 Transfer:

Interacțiunea cu consecințe pozitive, atunci când unele


cunoștințe, priceperi favorizează învățarea altora (ex: o
persoană care știe limba germană va învăța mai ușor
limba engleză decît o persoană care știe limba japoneză)
 Interferența: interacțiunea cu consecințe negative, se produce atunci când:

Conținutul învățat nu a fost bine înțeles;


Conținutul învățat nu a fost bine memorat;
Se trece la învățarea unor conținuturi/discipline
asemănătoare fără a asigura o pauză suficientă (ex: în
orar – după matematică urmează fizică)
 În vederea prevenirii fenomenului de interferenţă a
cunoştinţelor şi deprinderilor (interacţiunea cu efecte
negative dintre noile achiziţii şi cele vechi), se
recomandă:
 folosirea
procedeului opunerii şi comparaţiei
elementelor de conţinut programate a fi învăţate;
 însuşireatemeinică a cunoştinţelor, priceperilor,
deprinderilor, înainte de a trece la elaborarea şi
învăţarea altora;
 învăţarea sistematică, permanentă, care asigură
premisele necesare elaborării şi însuşirii noilor
structuri cognitive şi operaţionale.
 Motivaţia învăţării, scopul memorării reprezintă alt factor
care poate favoriza temeinicia cunoştinţelor memorate.
 rolul cadrului didactic este de a cultiva motivaţia
intrinsecă, cu motive cum sunt: plăcerea de a studia,
interesele cognitive, dorinţa de a deveni competent într-
o profesiune.
 dacă elevul învață numai pentru note, cunoștințele sale
vor avea o trăinicie scurtă.
 Cunoaşterea de către elevi a rezultatelor obţinute, a gradului de
îndeplinire a obiectivelor urmărite are o deosebită importanţă în
autoreglarea şi stimularea propriei activităţi de învăţare.
 Prin realizarea unui feed-back continuu, elevii dobândesc
confirmarea prestaţiilor lor.
 Pentru ca actul evaluativ să contribuie la optimizarea activităţii de
învăţare, este necesar:
 centrarea evaluării, pe cât posibil asupra rezultatelor pozitive;
 diversificarea metodelor şi tehnicilor de evaluare;
 respectarea aceloraşi criterii de evaluare în relaţie cu toţi elevii;
 accentuarea evaluării formative;
 înţelegerea de către elevi a rolului actului evaluativ;
 conştientizarea de către elevi a cerinţelor şi criteriilor de
evaluare, ca bază pentru formarea capacităţii de autoevaluare.