Sunteți pe pagina 1din 27

Mecanism de coordonare

pentru gestionarea
incidentelor şi situaţiilor
excepţionale,urgenţelor de
siguranță alimentară

Dr Masami Takeuchi, Dr Eleonora Dupouy


Oficiali responsabil pentru programa Siguranţa
alimentară, FAO, Roma, Budapesta
Provocările

 Existența unor
pericole de boli / boli
cu potențial de a
trece de la un sector
la altul
 Încălcările măsurilor
de securitate la un
moment dat al lanţului
poate avea
consecințe pentru
restul lanțului alimentar
Context global schimbat
 Globalizarea și creșterea volumului comerțului cu
produse alimentare, animale, plante și cu produsele
lor

 Noi focare transfrontaliere de boli care afectează


oamenii, animalele și plantele
 Noi tehnologii de producție și de procesare a
produselor agricole
 Creșterea gradului de conștientizare publică cu
privire la aspectele sanitare și fitosanitare
(MSF)/SPS
Provocări (continuare)
 Creșterea numărului și stringenței cerințelor
SPS (MSF -Măsuri sanitare şi fitosanitare)
 Obligațiile legale pentru semnatarii
acordurilor internaționale
 Costul ridicat al reglementărilor și resursele
publice limitate
 Asigurarea protecției împotriva incertitudinilor
asociate cu noile tehnologii
Abordare integrată
 Siguranța alimentelor

 Introducerea dăunătorilor plantelor, dăunătorilor


animalelor şi a bolilor

 Zoonoozele
 Introducerea și punerea în circulaţie a
organismelor vii modificate (OVM) și produselor
lor (de exemplu, OMG)
 Introducerea și managementul speciilor alogene
invazive
Coordonarea este cheie

Fragmentat Integrat

• Atenție limitată la aspectele • Sectoarele colaborează spre


(chestiunile) obiectivele comune
interdisciplinare și * Politici, legi și reglementări
transversale armonizate pentru a evita
suprapunerile și lacunele
• Contradicțiile, suprapunerile
și lacunele în politici, legi, • Stabilirea comună a
etc. priorităților, alocarea
resurselor, monitorizarea, etc.
• Lipsa de concentrare pe
.Capacitate îmbunătățită de a
obiectivele strategice
realiza sarcinile
• Utilizarea ineficientă a (împuternicirile)
De ce este important să se
stabilească un mecanism de
coordonare?
 Protejarea sănătăţii umane şi îmbunătăţirea încrederii
în produsele agricole şi alimentare
 Protejarea sistemelor de producție agricole și a
oamenilor/industriilor care depind de ele
 Protecția mediului (plantelor și animalelor indigene)

 Profitarea de oportunitățile comerciale și


demonstrarea că exporturile de produse agricole și
alimentare sunt lipsite de dăunători și boli
De ce este atât de important?

 Utilizarea eficientă a resurselor disponibile

 Raționalizarea serviciilor guvernamentale

 Îndeplinirea obligațiilor în temeiului acordurilor


internaționale

 Protejează împotriva incertitudinii legate de


noile tehnologii
Cine trebuie să fie implicat?
 Autoritățile competente pentru agricultură, silvicultură,
pescuit, siguranța alimentară și sănătatea publică

 Alte părți ale autorităţilor de guvernare (de exemplu,


autorităţile comerciale, vamale, din turism, etc.)

 Producătorii primari
 Instituţiile științifice de cercetare și universitățile
 ONG-uri, grupuri speciale de interese, mass-media
 Industria (inclusiv, importatorii şi exportatorii)
 Publicul larg
Actorii relevanţi interesaţi
 Organizațiile internaţionale de standardizare (Codex, OIE,
IPPC)

 standardele lor au devenit puncte de referință


internaționale prin Acordul SPS (MFS)

 Alte organizații internaționale, cum ar fi:

 FAO: mandat pentru toate aspectele legate de alimentație


și agricultură

 OMS: sprijin pentru a detecta, verifica și a răspunde la


boli epidemice-predispuse și maladii emergente, pentru a
minimiza impactul asupra sănătății
Realizarea unui mecanism
eficace de coordonare în
siguranța alimentelor
 Se poate face în diferite moduri, în funcție de condițiile
specifice fiecărei țări

 În general, realizat prin armonizarea cadrului de politici şi


cadrului juridic, și prin fuzionarea funcțiilor specifice

 Gradul de consolidare variază - nu se foloseşte doar un


singur model fiind considerat ca cel mai bun

 Nu necesita ca toate rolurile și responsabilitățile să fie


integrate

 Analiza riscurilor prevede un concept unificator


Exemplele unor ţări
 Finlanda, Irlanda, Olanda, Germania: un mecanism multipartit de
coordonare

 Franța: mecanisme formale și informale de interacțiune, schimb


și coordonare între organismele competente

 Belize: Autoritatea unică pentru siguranța alimentelor, carantina


animalelor și plantelor și a problemelor de mediu

 Canada: O agenție responsabilă pentru inspectarea tuturor


alimentelor, plantelor, animalelor și produselor lor

 Norvegia: Administraţia siguranței alimentare reorganizată pe


baza abordării integrate de biosecuritate
Exemplul Finlandei
 Autoritatea finlandeză pentru Siguranța Alimentară (EVIRA) reprezintă un
exemplu holistic a eforturilor naționale de facilitare a armonizării trans-
sectoriale și de integrare. Departamentele din cadrul EVIRA cuprind:
 Controlul producerii agricole (incluzând şi protecţia plantelor),
 Cercetarea bolilor animalelor şi Sigurana alimentară, şi
 Serviciile administrative
 Departamentele de evaluare a riscurilor și de comunicații funcționează direct
în subordinea Directorului General.

 Ministerul Comerțului și Industriei și Ministerul Afacerilor Sociale și Sănătății


înaintează iniţiative de politici către EVIRA
 Sunt create parteneriate de cooperare cu alte autorități și agenții naționale și
regionale

 Aceste aranjamente împreună oferă obiectivul integrat al EVIRA în siguranța


alimentară pentru a crea premise de protejare a sănătăţii umane și animale, a
mediului, precum și a agriculturii, silviculturii și industriei alimentare; și premise
pentru un grad ridicat de protecție a consumatorilor.
 Mai multe informaţii: www.evira.fi
Care sunt cerinţele generale?

 Cadrul de politici
 Cadrul legal
 Cadrul instituţional
 Comunicarea şi schimbul de informaţii
 Analiza riscului
 Autoritatea sau Autoritățile competente cu capacităţi
tehnice și științifice competente şi o infrastructură
adecvată

 Dorința de a explora noi abordări și de a colabora


Cadrul de politici
 Stabilește un curs larg de acțiuni pentru abordarea
riscurilor transversale în siguranța alimentară
 Bazat pe obiective publice şi convingeri adecvate
despre cum acestea pot să fie atinse în cel mai bun
mod
 Oferă un cadru comun pentru abordarea riscurilor și
priorităților biosecurităţii
 Oferă îndrumare/ghidare și orientare pentru toți cei
implicați
Cadrul legal
 Clarifică rolurile, responsabilitățile și drepturile
diferitor părți interesate

 Asigură previzibilitate, consecvență și


responsabilitate în implementarea activităților și
programelor de biosecuritate

Cadrul instituţional
 Definește acorduri(aranjamente) prin care
autoritatea/autoritățile competente și alte părți
interesate pot să lucreze împreună
Comunicarea şi schimbul de
informaţii
 Sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a
riscurilor transversale de siguranță alimentară
pentru părțile relevante/interesele implicate
 Obligațiile de asigurare a transparenței conţinute în
cadrul acordurilor internaționale necesită
comunicare asupra aspectelor de MFS (SPS)

 Utilizarea rețelelor de informare naționale, regionale


și internaționale pentru a sprijini comunicarea
Analiza riscurilor
 Multe aspecte ale analizei riscurilor
(evaluarea riscurilor, gestiunea riscurilor,
comunicarea riscurilor) sunt partajate între
sectoare

 Procesele de analiză a riscurilor și


metodologiile se află în centrul unei abordări
integrate a siguranței alimentare
 Utilizarea analizei riscurilor promovează
conexiuni mai bune dintre sectoare și o
utilizare mai eficientă a resurselor tehnice
Capacitatea ştiinţifică şi tehnică
 cercetare și consultanță științifică

 servicii de diagnosticare

 inspecția, verificarea și executarea(sancţionarea)


 carantina şi certificarea
 stabilirea standardelor și implementarea lor
 monitorizarea şi supravegherea
 pregătirea măsurilor de urgenţă și măsurilor de
răspuns, etc.
Infrastructura
 Laboratoare de diagnosticare cu echipamente și
accesorii adecvate

 Facilități pentru izolarea și depozitarea probelor, și


a eşantioanelor suspecte
 Utilaje salubritate

 Centre de carantină
 Echipamente de inspecţie
 Calculatoare, echipamente de comunicare, etc.
Dorinţa de a încerca noi abordări

 Dorința de a face schimbări și a colabora cu alte


părți interesate este un element cheie
 Există diferite moduri de realizare a unei abordări
integrate a siguranței alimentelor:

 nu există un singur model


 poate fi urmărită prin fuzionarea serviciilor și
funcțiilor, dar gradul de consolidare variază

 este posibil ca nu toate rolurile să fie necesar a fi


armonizate, și agențiile sectoriale pot rămâne
separate
Exemple de rezultate îmbunătăţite

 O mai bună analiză a riscurilor


 Abilitatea de a lua în considerare căile de expunere completă

 Răspunsuri integrate la bolile noi și boli emergente

 Raționalizarea controalelor (de exemplu, un singur standard de


sănătate pentru importuri, care să răspundă tuturor nevoilor de
biosecuritate)
 Îmbunătățirea pregătirii măsurilor de răspuns şi măsurilor de
urgență

 Sisteme integrate de supraveghere sau de trasabilitate

 Instruiri îmbunătăţite
 Utilizarea mai eficientă a resurselor disponibile
Crearea Agenţiilor naţionale pentru
siguranţa alimentelor în UE

 81,5% - UE la nivel central şi 22 ţări membre/27 (Austria, Belgia,


Bulgaria, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania,
Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda,
Portugalia, Romania, Spania, Suedia şi Marea Britanie – Sistemele
nationale de siguranta alimentara deja reorganizate cu crearea unei
autoritati unice pentru siguranta alimentelor

 18,5% (Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Cipru) – nu au operat


deocamdata modificari institutionale

 16/27 tari (59,2%) publica rezultatele evaluarii riscului pe Internet (14/16


-87,5% tari cu reforma institutionala a sistemului de siguranta
alimentara implementata cu crearea unei singure agentii)
Subordonarea institutionala a agentiilor
nationale p/u siguranta alimentara in
tarile UE
 8 tari (29,6%) - noile agentii in subordonarea Ministerului
Agriculturii (Danemarca, Finlanda, Ungaria, Cehia,
Estonia, Letonia, Romania, Grecia)
 6 tari (22,2%) – Suedia, Marea Britanie, Geermania,
Belgia, Lituania, Malta – statut independent sau semi-
autonom al agentiilor
 3 tari (11,1%) – Spania, Irlanda, Bilgaria – agentii
subordonate Ministerului Sanatatii
 3 tari (11,1%) – Olanda, Austria, Luxemburg – noile agentii
in subordine comuna a Ministerului Agriculturii si a
Ministerului Sanatatii
 1 tara (3,7%) – Franta- agentie cu subordonare tripla: MA,
MS + Finante
Avantajele centralizarii – clarificarea rolurilor,
responsabilitatilor, coordonare si integrare
crescuta a informatiei de siguranta alimentara
 Centralizare/consolidare - transferul responsibilitatilor si
resurcelor pentru executarea functiilor de siguranta
alimentara de la doua sau mai multe institutii/agentii la o
singura agentie sau organizatie similara la nivel national sau
federal
 Centralizarea autoritatii UE (CE+EFSA): Coordonare
fortificata a programei de date analitice si stiintifice,
integrarea datelor intre tari, armonizarea supravegherii si
regulamentarilor
 Diferente intre sistemele de siguranta in tarile UE: Germania,
Danemarca, Olanda, Marea Britanie, Irlanda – consolodarea
autoritatii siguranteli almentare in cadrul unei singure agentii
(regulamenatre si inspectie)
Separarea functionala si/sau institutionala
a 3 functii ale analizei riscului

 Excluderea conflictului de interese,


responsabilitatilor suprapuse
 Evaluarea riscului si comunicarea riscului –
separat se gestionarea riscului
 15 tari (55,6%) mentin 3 componente ale analizei riscului in
aceiasi institutie – evaluarea riscului, gestionarea riscului,
comunicarea riscului
 12 tari (44,4%) – separare functionala sau activitatilor
institutionale de evaluarii si comunicarea riscului/ in comparatie
cu gestionarea riscului (Austria, Bugaria, Danemarca, Estonia,
Finlanda, Franta, Germania, Ungaria, Lituania, Olanda, Polonia,
Slovacia)
 Cyprus: overarching Food Safety
Board responsible for proposing food
safety policies, defining priorities and
coordinating activities between
institutions – all competent authorities
are represented on the board: MoA
(plant protection, veterinary services, ),
MoH, State General laboratory