Sunteți pe pagina 1din 14

TEMA 1

PEDAGOGIA – ŞTIINŢA EDUCAŢIEI


1. Paradigme și orientări educaționale actuale

• Sistemele educaționale actuale, s-au construit în baza ideilor și principiilor


pedagogiei contemporane, o pedagogie interactivă, care accentuează
importanța formării competențelor și se caracterizează prin următoarele
dimensiuni:
• reconsiderarea rolului elevului, care devine subiect al educației;
• utilizarea tehnologiilor informatizate în educație (computer, internet)
în: proiectarea predării, dirijarea învățării, monitorizarea actului
didactic;
• învățare prin rezolvarea de probleme, stimularea gândirii critice;
• preocupare pentru formarea competențelor;
• preponderența experiențelor interactive, care generează învățare în
profunzime: predare-învățare cooperantă, lecții bazate pe experiență de
viață, confruntări de opinii, modele acționale;
• reconstrucția spațiului școlar în vederea favorizării interacțiunilor,
cooperării, schimbului de experiențe, opinii, ascultării active.
• caracteristici și tendințe ale educației în viitor:
• centrare pe procesul învățării, pe competențe și abilități de
învățare;
• învățare prin rezolvare de probleme, gândire critică;
• educație centrată pe elevi/adulți; adaptarea școlii la
caracteristicile elevului;
• ritmuri și stiluri de învățare variate;
• activități instructiv-educative personalizate, individualizate;
• caracteristici ale postmodernității în educație:
• educație centrată pe elev, ca persoană cu caracteristici
individuale, diferențiatoare, care trebuie valorizate și
valorificate maximal în actul educațional;
• revalorizarea acțiunilor și comportamentelor subiecților care
au un caracter unic, situațional, contextualizat;
• considerarea relației educaționale ca o interacțiune în care
profesorul și elevul sunt angajați într-un proces de investiție
cognitivă și afectivă, și în care profesorul lucrează împreună cu
elevii în vederea devenirii acestora;
• realizarea unui echilibru în școală între promovarea competiției
și a cooperării;
Principiile paradigmei educaționale Principiile noii paradigme educaționale
clasice
-Accentul este pus pe conținut, pe -Accentul este pus pe accesul la informații,
corectitudinea informațiilor însușite; învățarea permanentă, stabilirea de
conexiuni între informații, receptivitatea
față de conceptele noi;
-Învățarea este privită ca un produs, - Învățarea este privită ca un proces;
rezultat;

- Prezența unei structuri ierarhice, - Promovarea unor principii antiierarhice,


autoritare, care încurajează și antiautoritare, încurajarea gândirii proprii,
recompensează conformismul; diferite; profesorii și elevii se privesc
reciproc ca oameni, nu ca roluri;
- Structura procesului instructiv-educativ - Structura procesului instructiv-educativ
este rigidă, cu programe analitice este flexibilă, cu discipline opționale;
obligatorii;
- Stabilirea unui ritm obligatoriu de - Respectarea ritmului fiecărui elev de
asimilare a cunoștințelor pentru toți elevii; avansare în materie;
Principiile paradigmei educaționale Principiile noii paradigme educaționale
clasice
-Accentuarea randamentului, - Valorizarea individului, accentul pe
performanțelor, reușitei; dezvoltarea personalității acestuia;
- Aprecierea elevilor și a performanțelor - Etichetările sunt limitate la un rol
obținute, prin apelul la etichetări, practică auxiliar, descriptiv;
ce are ca rezultat stigmatizarea;
- Preocupare față de norme, standarde - Preocupare față de performanțele
exterioare elevului; elevului raportate la potențialul propriu;
- Accentul pus pe cunoștințe teoretice, - Îmbinarea cunoașterii teoretice, abstracte
abstracte; cu experimente realizate în clasă și în
afara clasei;
- Rezistență față de propunerile - Propunerile colectivității sunt considerate
colectivității; și sprijinite;
- Educația este considerată o modalitate de - Educația este orientată spre viitor, se
formare a unui minim de aptitudini, realizează de-a lungul întregii vieți, este
necesare în prezent; permanentă;
- Fluxul de cunoștințe are sens unic: de la - Fluxul informațional are dublu sens,
profesor la elev. promovându-se reciprocitatea învățării.
Pedagogia tradițională/pedagogia modernă

Pedagogia tradițională Pedagogia modernă


pedagogie a ascultării, a strategiilor expozitive, a experiențe interactive
discursurilor magistrale

pedagogie pentru cunoștințe învățare în profunzime,


învățare prin rezolvare de probleme, gândire critică
accent pe memorare, păstrare și reproducerea cât lecții bazate pe experiențe de viață și confruntări
mai fidelă a cunoștințelor de opinii

rolul elevului: să asculte, să fie docil, să facă ce i se acțiuni educative care să răspundă nevoilor și
cere, educație prin constrângere și pedeapsă, intereselor educabililor
autoritate excesivă a profesorului
educație centrată pe profesor învățare centrată pe elev

supraîncărcarea memoriei învățarea comunicării, cooperării

predare centrată pe materia de studiu reconstrucția spațiului școlar, care să favorizeze o


atmosferă constructivă, stimulativă pentru elevi,
să permită ascultarea activă, schimb de experiențe,
comunicare, cooperare

activități frontale pe clase activități pe grupe și individuale


2.Constituirea pedagogiei ca știință

• Pedagogie - etimologic:limba greacă


• Pais/paidos= copil
• Agoge = acțiunea de a conduce
• Paidagogus = persoana care se ocupa de creșterea copilului
• Evoluția societății: extinderea semnificației termenului -
ansamblul preocupărilor cu privire la problematica
fenomenului educațional;
• Pedagogie: termen devenit de uz curent în a doua jum. a sec.
XIX
• Pedagogia: ansamblu de analize, reflecţii de tip teoretic
asupra domeniului educaţional
• Pedagogie/pedagogic - educație/educațional
• Pedagogia este știința care studiază fenomenul educațional
sub toate aspectele și implicațiile pe care le are asupra
dezvoltării ființei umane în plan cognitiv, afectiv-motivațional
și comportamental.
• Pedagogia ca știință, analizează fenomenul educațional cu
scopul optimizării
• structurii acestuia (relația finalități educaționale - conținut
informațional - metode și procedee de realizare și evaluare)
• influențelor acestuia asupra formării personalității celui educat
• patru etape majore în evoluţia pedagogiei ca domeniu teoretic:
etapa empirică: pedagogia empirică (folclor)
etapa filosofică: pedagogia filosofică
etapa marilor sisteme de gândire pedagogică: Jan Amos
Comenius (1592-1670) – primul sistem de gândire
pedagogică coerent
etapa constituirii ştiinţelor educaţiei.
3. Caracterul științific al pedagogiei
• 4 condiții în evaluarea statutului științific al oricărei discipline:
• obiect de studiu, domeniu propriu de cercetare (ce studiază?)
Pedagogia: domeniul educațional;
Educația: transmiterea experienței sociale de la o generație la alta,
procesul de formare și dezvoltare a personalității umane
• metode, procedee, tehnici proprii, specifice investigării domeniului respectiv
(cu ajutorul a ce studiază?) – metodologia pedagogică
• Metodologie de cercetare științifică adecvată și adaptată (metode din
psihologie și sociologie): metode de cunoaștere a omului (psihologia),
și metode de schimbare, modelare a omului prin educație
• elaborarea rezultatelor, sistem conceptual: legi, regularități, interacțiuni,
noțiuni, concepte, teorii, principii (cu ce rezultate?) – teoria pedagogică
• metode, instrumente, norme și reguli de acțiune practică, reunite într-o
tehnologie sau praxiologie a domeniului – tehnologia pedagogică
Metodologia
pedagogică

Teoria Tehnologia
pedagogică pedagogică

Pedagogia:
Fenomenul
educaționa
l
4. Sistemul științelor educației

• evoluția societății și dezvoltarea cunoașterii umane: educația a devenit obiect de


preocupări a mai multor științe, fiecare ocupându-se de un aspect sau altul al
educației

• abordarea fenomenului educațional nu mai reprezintă obiectul unei singure științe –


pedagogia, ci a devenit obiect de studiu al mai multor științe - științele educației sau
științele pedagogice.

• Pedagogia a devenit un concept care definește un complex de științe ce au ca


preocupare educația, studiată din diferite unghiuri, perspective.

• Sistemul ştiinţelor educației/pedagogice reprezintă un complex de discipline teoretice


și practice care studiază diferite stadii, laturi sau aspecte ale educaţiei, adică
activitatea de formare-dezvoltare a personalității umane, prin strategii de cercetare
specifice.
5. Caracterul interdisciplinar al pedagogiei ca știință

• Legătura pedagogiei cu alte științe:


• valorificarea rezultatelor altor ştiinţe în vederea unei mai bune înţelegeri a
fenomenului educaţional,
• adaptarea unor metode şi tehnici de cercetare proprii acestor ştiinţe la specificul
fenomenului educaţional şi utilizarea lor în cercetările pedagogice.
• pedagogia trebuie să valorifice rezultatele obţinute de alte ştiinţe: ştiinţele
biologice, ştiinţele psihologice şi cele socio-umane, care se referă la
personalitate şi societate.

• Legătura pedagogiei cu ştiinţele biologice


• Legătura pedagogiei cu ştiinţele psihologice
• Legătura pedagogiei cu ştiinţele socio-umane.
• Legătura pedagogiei cu filosofia