Sunteți pe pagina 1din 12

Metode de învățământ

 Noțiunea de metodă de predare – învățare


 Funcții ale metodelor de învățămănt
 Noțiunea de metode activ – participative
 Sistemul metodelor utilizate în învățământul primar
 Metode de transmitere și însușire a noilor cunoștințe
 Metode de explorare și descoperire
 Metode bazate pe acțiune
 Etimologic, cuvântul METODĂ își are originea in grecescul METHODOS :
( METHA - spre, către și ODOS – cale, drum ), ceea ce se traduce : calea
ce trebuie urmată în vederea atingerii unui scop sau un mod de cercetare, de
aflare a unui adevăr.
În practica școlară metoda se definește drept o cale de urmat în vederea
atingerii unor obiective instructiv – educative dinainte stabilite de cadrul
didactic.
După cum acțiunea de predare sau cea de învățare încorporează mai multe
operații ( mentale și fizice), ordonate într – o anumită logică, în mod
corespunzător metoda include în structura ei o suită echivalentă de procedee.
Ficărei operații îi corespunde un procedeu. Procedeul reprezintă o tehnică mai
limitată de acțiune, un simplu detaliu, o componentă a metodei.
Ansamblul metodelor de predare – învățare utilizate constituie metodologia
procesului de învățământ. Metodologia are un caracter dinamic, se
caracterizează prin suplețe, prin flexxibilitate și deschidere la nou.
 FUNCȚIILE METODELOR :
 funcția cognitivă – de organizare și dirijare a învățării, de elaborare a unor
noi cunoștințe.
 funcția instrumentală ( operațională ) - de intermediar între elev si
conținutul informațional de studiat, între obiectivele de îndeplinit și
rezultate.
 funcția normativă - de a arăta “cum” anume să se procedeze,”cum”să se
predea,”cum”să se învețe astfel încât să se obțină cele mai bune rezultate.
 funcția motivațională - de stimulare a interesului pentru cunoaștere al
elevului,a curiozității acestuia.
 funcția formativ – educativă - de exersare și dezvoltare a proceselor
psihice și motorii, concomitent cu însușirea cunoștințelor și formarea
deprinderilor.
 NOȚIUNEA DE METODE ACTIV – PARTICIPATIVE
Învățarea este un act personal și cere participare personală. Ceea ce este
definitoriu pentru metodele activ – participative este tocmai capacitatea
acestora de stimulare a participării active și depline, fizice și psihice, individuale
și colective a elevilor în procesul învățării. Sunt considerate activ – participative
acele metode care sunt capabile să mobilizeze energiile elevilor, să –i
concentreze atenția, să – l facă să urmărească cu atenție și interes lecția. Aceste
metode pun accent pe procesele cunoașterii și nu pe produsele acesteia.
Metodele activ – participative se disting prin caracterul lor solicitant, ele
pun în acțiune, sub multiple forme, forțele intelectuale ale elevului –
( gândirea,imaginația, memoria și voința acestuia). În contrast cu metodele
pasive, cele activ – participative au în vedere dezvoltarea intelectuală,
dezvoltarea unor operații logico – matematice, a unor operații științifice.
SISTEMUL METODELOR UTILIZATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
A. Metode de transmitere și însușire a cunoștințelor:
a) Metode de comunicare orală, dintre care unele pot fi:
• - expozitive: povestirea, descrierea, explicarea, instructajul etc
• - conversative (dialogate ): conversația, conversația euristică,problematizarea, discuția
colectivă
b) Metode de comunicare scrisă ( de muncă cu manualul): lectura independentă, lectura
explicativă etc
B. Metode de explorare și descoperire :
a) Metode de explorare directă (nemijlocită) a obiectelor și fenomenelor: observarea
sistematica și independentă, efectuarea de mici experimente, examinarea relicvelor și a
documentelor istorice, studiul de caz etc.
b) Metode de explorare indirectă prin intermediul substitutelor realității: demonstrația cu
ajutorul imaginilor, graficelor, machetelor, a inregistrărilor audio – video etc.
C. Metode bazate pe acțiune :
c) Metode bazate pe acțiune reală: exerciții, lucrări practice
d) Metode bazate pe acțiune fictivă ( simulată): jocuri didactice, învățare prin dramatizare
etc.
 METODE DE TRANSMITERE ȘI ÎNSUȘIRE A NOILOR CUNOȘTINȚE
METODE EXPOZITIVE
Povestirea răspunde unei înclinații firești și puternic resimțite la copii, aceea de
miraculos, de fantastic. Cu ajutorul povestirii ei pătrund cu ușurință in lumea basmelor, a
febulelor, fac cunoștință cu întămplari semnificative din viața unor personaje, oameni de
seamă etc. Caracterul nuanțat și emoțional al exprimării învățătorului, participarea sa directă
și afectivă la conținutul poveștii trezesc un registru larg de trăiri emotive, de la cele de
iubire, de compătimire sau bucurie până la cele de ură, indignare și durere, ceea ce explică
marea ei valoare educativă.
Descrierea lasă învățătorului posibilitatea să înfățișeze direct aspectele realității
înconjurătoare, să prezinte caracteristicile unor personaje, să redea verbal imaginea unui
obiect, unui fapt, să schițeze cadrul natural și uman în care se desfășoarăun eveniment etc.
Explicația se referă la dezvăluirea, pe baza unei argumentații deductive, a unor date
noi.In acest sens, învățătorul enunță mai întâi , cu claritate o definișie, o regulă, un principiu
și abia după aceea analizează și exemplele și argumentele, adică premisele, cauzele,
relașiile, sensurile etc. Totuși, nu este indicat să se facă abuz de explicate. Elevii din
învățământul primar ajung mai târziu la stadiul explicării.
Instructajul precede sau însoțește desfășurarea unei lucrări practice, ajutînd la
precizarea și clarificarea sarcinilor de îndeplinit, a condițiilor și regulilorde ordine și
disciplină, a modului de comportare a elevilor etc.
METODE CONVERSATIVE ( DIALOGATE )
Conversația este utilizată în predarea tuturor disciplinelor și la toate clasele, în scopul
însușirii unor cunoștințe noi(conversația euristică), reactualizării și introducerii în tema nouă a
lecției (conversația de reactualizare),fixării și sistematizării cunoștințelor însușite (conversația
de fixare), verificării orale a cunoștințelor ( conversația de verificare) etc. Cea mai solicitată
rămâne conversația euristică. În esență, ea constă în aceea că , folosindu- se de o succesiune de
întrebări, puse cu abilitate și în alternanță cu răspunsuri primite de la elevi, învățătorulii
îndeamnă pe aceștia să efectueze o investigație în sfera informațiilor existente deja în mintea
lor, să facă asemenea asociații încât să ajungă la descoperirea unor noi date.
Folosirea conversației euristice necesită o deosebită pregatire și măiestrie pedagogică. Astfel,
succesiunea întrebărilor trebuie minuțios și logic pregătită, acordându- se mare atenție naturii
întrebărilor. De aceea, în locul întrebărilor de memorie, reproductive, de tipul: cine? ce? care ?
când? unde? ce este? Etc sunt de preferat întrebările de gândire, de descoperire, ca de exemplu:
de ce? pentru ce? dacă...? atunci...? cum? ce însemnătate are...?
Discuția colectivă se prezintă ca un schimb reciproc, organizat și constructiv de
informații, impresii, păreri, aprecieri critice, propuneri, axat în jurul unui subiect luat în studiu.
Problematizarea se bazează pe crearea unor stări conflictuale, contradictorii, ce pot să
rezulte din trăirea simultană a două realități de cunoaștere diferite: pe de o parte experiența
anterioară de care dispune elevul, iar pe de altă parte elementul de noutate și surpriză, de
necunoscut în fața caruia datele anterioare se dovedesc cu totul insuficiente pentru a se ajunge
la explicația sau rezolvarea dorită.Aceasta se cheamă o situație – problemă.
 METODE BAZATE PE LECTURA TEXTULUI SCRIS ( MUNCA CU MANUALUL)
Citirea explicativă pune accent pe analiza, înțelegerea și trăirea ideilor
expuse în cuprinsul unui text, pe aprecierea modului în care sunt exprimate
aceste idei, pe evidențierea valorii și semnificației acestora. Specific acestei
metode este faptul că citirea este însoțită de explicațiile învățătorului și ale
elevilor, de ilustrarea celor citite cu ajutorul unui material didactic adecvat.
Lectura independentă constituie o altă formă a muncii cu manualul. Dar
pe ntru a beneficia de aceasta, elevii trebuie să stapâneascăunele priceperi și
deprinderi de a se folosi în mod independent și eficient de manual.Aceștia vor fi
obișnuiți să întocmească rezumatul celor cititem să extragă expresii sau citate
semnificative, legate de tema dată, să pregătească răspunsuri la întrebările din
manual, să completeze unele notițe luate în timpul lecției cu date noi găsite în
manual, să traduca în desene cele citite.
 METODE DE EXPLORARE ȘI DESCOPERIRE:
METODE DE EXPLORARE NEMIJLOCITĂ
Observarea sistematică și independentă a obiectelor și fenomenelor realității în
condiții naturale de existență permite o percepție polimodală , pe baza a cât mai
multor simțuri, detectarea și extragerea unei informații noi, prin eforturi proprii.
Observarea poate fi uneori simplă și de scurtă durată și bazată pe folosirea unor
instrumente ( busola, microscop). De exemplu, poate fi urmărită creșterea unor plante
adaptarea lor la condițiile de viață, fapte și obiceiuri locale etc.organizarea observării
poate lua un caracter individual sau de echipă. Cu cît activitatea observativă va căpăta
o formă problematizantă cu atât ea va deveni mai interesantă.
Lucrările experimentale simple, de laborator , la colțul naturii vii, în clasă, dau
elevilor posibilitatea unei mai bune înțelegeri a informațiilor transmise. Se folosesc
instrumente experimentale simple și ușor de mânuit. De cele mai multe ori învățătorul
este cel care efectuează întâi experimentul,apoi elevii o repetă.
Examinarea documentelor și a relicvelor istorice, face învățarea mai atractivă și
activă, trezește interes și curiozitate pentru studiul faptului istoric. Puși în fața acestor
materiale, elevii vor fi lăsați, mai întâi, să observeliber unele aspecte.Apoi, învățătorul
va dirija cu discreție examinarea acestora, le va cere elevilor să descrie ceea ce
constată, iar datele și concluziile vor fi valorificate în cuprinsul lecției.
 METODE DE EXPLORARE INDIRECTĂ, PRIN INTERMEDIUL SUBSTITUTELOR REALITĂȚII
Demonstrația – a demonstra înseamnă a arăta, a prezenta obiecte și fenomene reale
sau înlocuitoarele acestora, în scopul asigurării unui suport senzorial – concret procesului
de învățare. Demonstrația face mai accesibil conținutul informațional, atenuând
verbalismul predării.
Demonstrația îmbracă forme variate, după diversitatea materialului intuitiv:
o Demonstrația fenomenelor provocate intenționat în laborator sau în clasă
o Demonstrația operațiilor sau acțiunilor de executat ( cu ajutorul planșelor, a
fotografiilor,reprezentărilor grafice)
o Demonstrația cu ajutorul desenelor la tablă
o Demonstrația cu ajutorul proiecțiilor fixe sau dinamice ( înregistrări audio – video)
o Demonstrația cu ajutorul modelelor( mulaje, machete).
Metoda modelării se bazează pe folosirea analogiei, adică pe reproducerea sau
redarea într–o formă simplificată, schematizată a unor obiecte sau fenomene care sunt mai
greu sau imposibil de sesizat sau de urmărit prin observare directă. Astfel, pot fi aduse în
fașa elevilor mulaje pentru recunoașterea diferitelor părți ale corpului omenesc, ale unei
plante ori machete sau scheme pentru studiul unor instalații tehnice.
 METODE BAZATE PE ACȚIUNE
REALĂ SAU FICTIVĂ
Exercițiul. Constă în efectuarea conștientă și repetată a unor acțiuni și operații în scopul formării de priceperi și
deprinderi practice și intelectuale, dezvoltării unor capacități și aptitudini.Este o metodă care se adaptează ușor diferitelor
sarcini de instruire, de la învățarea vorbirii corecte a limbii materne, a cititului, scrierii,până la deprinderea calculului
matematic, a măsurării corecte a spațiului și timpului, a mânuirii corecte a unor unelte, instrumente etc. Exersarea devine
eficace atunci când se respectă o serie de condiții: să se explice și demonstreze în prealabil modelul acțiunii, să se asigure
executarea repetată a modelului propus, să se creeze situații de exersare cât mai variate, să se impună un ritm optim de
acțiune , cu unele verificări imediate și posibilități de autocontrol.
Metoda algoritmizării. Un algoritm reprezintă o succesiune de operațiicare se desfășoară întotdeauna în aceeași
ordine, cu strictețestabilită și care conduce în final la rezolvarea corectă a unei probleme sau sarcini concrete de același
tip.Nerespectarea ordinii operațiilor prevăzute sau neglijarea unei operații nu permit efectuarea acțiunii respective și
atingerea rezultatului dorit. Algoritmii se pot prezenta sub forme diferite: de reguli gramaticale,ortografice matematice
etc ( de exemplu, regula înmulțirii, împărțirii,de analiză gramaticală etc).
Activitățile practice. Constă intr-un ansamblu de acțiuni cu caracter practic și aplicativ, conștient și sistematic
executate de elevi în scopul adâncirii înțelegerii și consolidării cunoștințelor dobândite, verificării și corectării lor, precum
și al însușirii unor priceperi și deprinderi practice.
Metode de simulare. A simula înseamnă a te preface, a imita, a reproduce în mod fictiv acțiuni, fapte, lucruri,
creând impresia că acestea există sau că se petrec cu adevărat. Se pot simula fenomene, activități și ocupații
umane,situații și fapte etc. Așa sunt jocurile didactice și învățarea prin dramatizare.
Jocurile didactice satisfac nevoia de motricitate și gândirea concretă a preșcolarilor și a școlarilor mici.
După conținutul și obiectivele urmărite se pot distinge jocuri senzoriale, de observare a mediului înconjurător, de
dezvoltare a vorbirii, de creație. După materialul folosit, există jocuri cu materiale sau fără materiale, jocuri cu întrebări,
jocuri – ghicitori.
Învățarea prin dramatizare se practică sub forma citirii pe roluri sau a interpretării unor roluri ce
reprezintă personaje din povestiri, fabule etc.