Sunteți pe pagina 1din 30

Curs 4.

Faringologie.
1. Anatomie.
• Faringele este un organ musculomembranos cu o structura in 4 straturi: mucoasa,
submucoasa, stratul muscular si apnevroza perifaringiana. Situat la raspantia
aerodigestiva, cu functie mixta: -digestiva si respiratorie. Inferior se continua cu
esofagul si comunica anterior cu fosele nazale, cavitatea bucala si laringele. Topografic
se imparte in:
• -rinofaringe (cavum),
• -orofaringe (bucofaringe) si
• -hipofaringe (laringofaringe).
• I. Rinofaringele are o forma cubica:
• - delimitat superior de apofiza bazilara a osului occipital si unde se gaseste amigdala
rinofaringiana Luschka;
• -peretele anterior comunica prin coane cu fosele nazale;
• -peretii laterali comunica cu trompele lui Eustachio;
• -peretele inferior este virtual si comunica cu orofaringele.
ANATOMIA FARINGELUI
• II. Orofaringele este delimitat superior de valul palatin si inferior de
osul hioid. Este delimitat:
• -anterior de cavitatea bucala prin istmul bucofaringian format de
marginea libera a valului palatin, pilierii palato-glosi si baza limbii;
• -peretii laterali prezinta lojile amigdaliene (conformatie tringhiulara);
• -peretele posterior vine in raport cu coloana cervicala si testul limfatic
deosebit de bogat;
• -lojile amigdaliene contin amigdalele palatine cu conformatie ovoida
cu suprafata interna 18-22 orificii ale criptelor amigdaliene, ele au o
capsula proprie.
ANATOMIA FARINGELUI
• III. Hipofaringele este separat de esofag printr-un plan ce trece prin marginea
inferioara a cartilagiului cricoid. Este o raspantie aero-digestiva si prezinta ca
elemente – baza limbii, coamigdala linguala, fata linguala a epiglotei cu plicile
glosoepiglotice.
• Functiile faringelui:
• - functia de deglutie in care bolul alimentar este deplasat spre esofag si stomac.
• -functia respiratorie prin intermediul rino si bucofaringelui patrunde aerul.
• -functia de fonatie influentat de cavitatea de rezonanta faringiana si nazala,
sunetul fundamental se numeste sunet de coarda prin trecerea aerului expirat
prin corzile vocale.
• -functia de aparare expulzarea substantelor prin declansarea refexului de voma.
• -functia de auditie prin deschiderea trompelor lui Eustachio.
• -functia gustativa se limiteaza la perceperea gust amar.
1. ANGINELE ACUTE.
A. ANGINELE ACUTE NESPECIFICE.
Sindrom anginos reprezentat de: odinofagie, otalgie, halena fetida, trismus,
voce nazonata, febra si frisoane.
1. Angina acuta eritematoasa produsa de virusuri respiratorii, manifestata
prin congestie locala cu aparitia concomitenta a adenoiditei acuta sau
otita. Tratament:
- dezinfectie buco-faringo-nazala- faringosept, fenosept, tantum verde,
-nazal – bixtonim, fedrocaina,
- antiinflamator- paracetamol, aspirina, antihistaminic,
- daca este suprainfectie bacteriana - antibiotice: penicilina, ampicilina,
augmentin, amoxicilina, la alergici peniclina: claritromicina si azitromicina.
AMIGDALITA (ANGINA)
ADENOPATIE LATERO-CERVICALA
• 2. Angina acuta eritemato-pultacee.
• Angina microbiana determinata de streptococul betahemolitic, grup A, +/- stafilococi,
penumococi.
• Clinic congestia faringelui, amigadale marite de volum, congestionate, cu depozite alb
galbui neaderente, adenopatie satelita dureroasa.
• Tratament: penicilina 3-6 milioane/zi, ampicilina 2-4 g, amoxicilina, claritromicina,
azitromicina 2-4 grame/zi, medicatie antiinflamatorie, antialgica, dezinfectie
bucofaringiana.
• 3. Angina Plaut-Vincent.
• Apare la pacienti cu igiena bucala deficitara, carii multiple si prezenta florei fuzo-spiriale.
• Clinic: sindrom anginos, cu angina ulcero-necrotica cu adenopatie submandibulara,
ulceratia are margini anfractuoase pe fond murdar, fara duritate la palpare.
• Tratament dezinfectie bucala, antibioterapie cu spectru larg, antiinflamatorii,
cauterizarea zonei cu clorura de zinc 3%, amigdalectomia la 4 saptamani dupa episodul
acut.
ANGINA ACUTA ERITEMATO-
PULTACEE
ANGINA PLAUT-VINCENT
• 4. Adenoidita acuta.
• Este inflamatia amigdalei rinofaringiene (Luschka), determinata de germeni
microbieni mai rar de virusuri. Apare la sugar si copil mic mai frecvent.
• Simptome: frison, febra 39-40 grade Celsius, obstructie nazala accentuata,
rinoree muco-purulenta, agitatie, uneori convulsii, dificultati de alimentatie.
• Examenul obiectiv: congestie nazala si faringiana, secretii purulente
abundente la nivelul foselor nazala si pe peretele posterior al faringelui, otita
(la sugar trompele sunt scurte si largi).
• Tratament:
• -dezobstructia foselor nazale: aspirarea secretiilor, ser efedrinat cu HHC,
• -medicatie antiinflamatorie, antitermica.
• -antibiotice
• -la 3 saptamani de la puseu acut adenoidectomie.
• B. ANGINELE ACUTE SPECIFICE.
• 1. Angina acuta difterica.
• Determinata de bacilul difteric cu angina acuta local si cu fenomene,
generale prin intermediul toxinei difterice (cu efecte neuro-toxice).
• Local apare congestia faringelui si amigdalelor, cu false membrane care tind
sa se extinda spre valul palatin, pileri, rino si laringo-faringe. Membranele
false sunt:
• - aderente de tesuturile subiacente,
• - daca se detaseaza fortat apare o mucoasa sangeranda si
• - refacerea in scurt timp al membranei false.
• Tratamentul in spital obligatoriu cu ser antidifteric in 2-3 prize, antibiotice:
penicilina 3-9 milioane sau eritromicina 4-6 g/zi, dezinfectie nazo-bucala,
corticoterapie, oxigenoterapia.
ANGINA DIFTERICA
• 2. Angina acuta scarlatinoasa.
• Apare la 2-7 dupa infectia cu streptococ betahemolitic cu aparitia unei
angine acute de tip eritemato-pultaceu, cu limba zmeurie, cu sindrom toxic
scarlatinos, enantem si exantem (aspectul de rac fiert), masca scarlationasa.
Tratament cu 7-10 zile penicilina 3-10 milioane/zi., antiinflamatorii,
dezinfectie nazobucala.
• 3. Alte angine: angina acuta rujeolica, rubeolica, gripale, varicelica, variolica,
din febra tifoida, zona zoster, herpes, toxice (date de metale), edemul Quinke
(edemul angioneurotic), din cadrul sindroamelor hematologice (angina din
leucoza, agranulocitoza, mononucleoza infectioasa).
• Complicatii ale anginelor acute: pot sa apara flegmonul periamigdalian,
adenoflegomnul retrofaringian, supuratii laterocervicale (adenoflegmonul
laterofaringian, celuloflegmonul laterocervical), flegmonul difuz al planseului
bucal, septicemia de cauza amigdaliana.
• C. INFLAMATIILE CRONICE NESPECIFICE ALE FARINGELUI.
• 1. Adenoidita cronica (polipii).
• Inflamatia cronica a amigdalei rinofaringiene la copil de 2-8 ani, cu
hipertofiere progresiva a acesteia.
• Simptomatologia este data de rinoree-sero-mucoasa, respiratie
bucala, otite medii, traheobronsite acute, aparitia faciesului
adenoidian, nas ingustat, prognatism superior, hipoacuzie, retardare
ponderala, enurezis nocturn.
• Tratamentul asanarea focalui adenoidian la 3 saptamani dupa puseul
acut prin adenoidectomie, prin chiuretare sau zdrobirea tesutului
adenoidian.
ADENOIDITA CRONICA (POLIPII)
• 2. Amigdalita cronica palatina.
• Inflamatia amigdalei palatine, microbiana sau virotica, find un filtru de aparare
important. Adenoiditele si sinuzitele favorizeaza aceasta cronicizare.
• Simptomatologia: disfagie, subferilitati, voce amigdaliana.
• Examen clinic: amigdale marite de volum, congestia pilierilor, dopuri cazeoase la
compresiunea cu spatula.
• Tratament: eliminarea dopurilor de cazeum si mai sigur tratament chirurgical.
Operatia se face in anestezie locala sau generala.
• Contraindicatii amigdalectomie:
• -locala: angine acute, adenoidita, otite, leziuni cronice atrofice, septicitatea, alergiile
rino-sinusale, anomalii de traiect a carotida interne, sub 4 ani, insuficienta val
palatin.
• -generale: tulburari de coagulare, HTA, DZ, ATS, ciroza hepatica, CIC, TBC, hemofilia,
sindroame limfoproliferative, sarcina, epilepsia, schizofrenia.
• Pot sa apara accidente si complicatii post operatorii.
AMIGDALITA CRONICA
PALATINA
• 3. Focarul de infectie faringoamigdalian.
• Streptococul beta-hemolitic de grup A cu localizare faringina determina
uneori leziuni la distanta intr-o serie de organe, cum ar fi rinichiul,
inima, articulatiile, prin afectarea intensa a tesutului conjuctiv explicata
prin diferite teorii patogenetice.
• Datele de laborator:
• -streptococ beta hemolitic grup A in saliva,
• -ASLO > 320 UI,
• -fibrinogenul seric > 400 mg,
• -VSH >40-50 mm/ora,
• -proteina C reactiva prezenta
• -cresterea alfa-2-globuline.
AMIGDALITA ACUTA
UNILATERALA
AMIGDALITA ACUTA
BILATERALA
• D. INFLAMATIILE CRONICE SPECIFICE ALE FARINGELUI.
• 1. Tuberculoza faringiana: lupusul faringian, tuberculoza ulcero-vegetanta, tuberculoza
miliara, tuberculoza tesutului limfatic faringian, abcesul rece TBC retrofaringian sunt
forme care depind de virulenta baciului Koch si de reactivitatea organismului.
• 2. Sifilisul faringelui: primar, secundar, tertiar si congenital.
• 3. Scleromul faringian: este o extindere a leziunilor nazala cu catar cronic al mucoaselor
si evolutie descendenta cu tendinta spre obstructie totala. Tratamentul este cu
rimfapicina, streptomicina, prednison, chirurgical prin dilatatii si traheostomie
definitiva.
• 4. Micozele faringiene: cu infectii cu ciuperci candida albicans, geotrichium, aspergilus
(dupa antibioterapie prelungita, prednison, igiena-deficitara) caracterizata prin senzatie
de uscaciune a mucoasei faringiene, cu depozite sau pete albicioase.
• Tratamentul este, dupa examenul micologic, cu antimicotice, nistatin, pimafucin,
fungizone, amphomoronal, difulcan, gargarisme cu solutii alcaline de bicarbonat de
sodiu.
• E. CORPII STRAINI AI FARINGELUI.
• Pot fi clasificati in doua categorii: alimentari (os de peste, fragmente de os de pasare)
si nealimentari (fragmente de sarma, cuie, aschii lemnoase, fragmente de sticla).
Riscul cel mai mare il prezinta varstnicii si purtatorii de proteze dentare. Acesti corpi
straini se pot localiza in orice etaj faringian:
• -in rinofarige – patrund prin voma, dupa manevre gresite de extragere a unui corp
strain bucal (la copii)
• -in orofaringe – corpii straini localizati mai frecvent in amigdala palatina, limba si val
palatin
• -in hipofaringe – localizati in amigdala linguala (hipertofica) in sinusul piriform,
jonctiunea faringo-esofagiana.
• Simptomatologia este diferita in functie de zona afectata, reprezentata de durere si
obstructie nazala (pentru rinofaringe si orofaringe). Localizarea in hipofaringe poate
determina insuficienta respiratorie, uneori grava, hipersalivatie, disfagie. Raspandirea
manevrei Heimlich a redus decesele. Tratamentul vizeaza extragerea corpului strain
sub anestezie locala prin indirectoscopie sau examen endoscopic.
Manevra Heimlich este o procedură de prim ajutor utilizată pentru a 
trata obstrucțiile căilor respiratorii superioare (sau sufocarea) cu obiecte străine.
Termenul de manevră Heimlich este numit după dr. Henry Heimlich, care l-a descris
pentru prima dată în 1974.
Efectuarea manevrei Heimlich implică un salvator în picioare în spatele unui pacient
și folosind mâinile sale pentru a exercita presiune pe fundul diafragmei. Aceasta
comprimă plămânii și exercită presiune asupra oricărui obiect depus în trahee,
sperând că îl va expulza.
Cele mai multe protocoale moderne, inclusiv cele ale American Heart Association, 
Crucea Roșie Americană și Consiliul European de Resuscitare, recomandă mai multe
etape pentru obstrucționarea căilor respiratorii, concepute pentru a aplica din ce în
ce mai multă presiune. Majoritatea protocoalelor recomandă încurajarea victimei să
tușească, urmată de lovituri dure pe spate și, în final, presiuni abdominale sau 
presiuni toracice ca o ultimă soluție. Unele recomandări recomandă, de asemenea,
alternarea între tracțiunile abdominale și palme pe spate.
Manevra Heimlich
Manevra Heimlich
Manevra Heimlich
Manevra Heimlich la copil