Sunteți pe pagina 1din 20

Curs 8

OTOLOGIA.
OTITELE.
• I. NOTIUNI ELEMENTARE DE ANOTOMIE SI FIZIOLOGIA URECHII.
• Urechea umana este compusa din 3 parti principale:
• Urechea externa – reprezentata de pavilionul urechii si conductul
auditiv extern. La acest nivel sunt colectate si dirijate sunetele catre
timpan. Membrana timpanica este deformabila sub efectul
fluctuatiilor de presiune produse de zgomotul exterior.
• Urechea medie. Este o cavitate situata in stanca osului temporal si
contine lantul de oscioare –ciocanul, nicovala si scarita – lant care
permite transmiterea undei acustice de la timpan la fereastra ovala,
care este poarta de intrare in urechea interna. Trompa lui Eustachio
face posibila comunicarea intre urechea medie si mediul ambiant prin
intermediul rinofaringelui, echilibrand presiunile statice de o parte si
alta a timpanului.
• Urechea interna. Este situata in profunzimea stancii temporalului,
fiind constituita dintr-un numar de cavitati osoase, care alcatuiesc
labirintul osos. In aceste cavitati se gasesc altele mai mici, cu pereti
membranosi – labirintul membranos.
• Melcul (cohleea) este o cavitate osoasa, care are aspectul unui tub
rasucit in spirala si contine 3 canale: canalul cohelar care contine
endolimfa si ale doua canale care contin perilimfa. In partea
inferioara a canalului cohlear se gaseste membrana bazilara care
contine organul lui Corti, care este elementul neurosenzorial al
auditiei.
• Mesajul auditiv ajunge la cortexul cerebral, prin partea cohleara a
nervului acustic. Centrii corticali ai perceptiei auditive se afla in lobii
temporali.
URECHEA EXTERNA, MEDIE SI
INTERNA
• Transmisia sunetului. Este un proces esentialmente mecanic, care incepe in
urechea externa, se efectueaza in principal in urechea medie, incheindu-se la
nivelul urechii interne prin stimularea directa a celulelor ciliate care transforma
energia mecanica in energie electrica.
• Pavilionul localizeaza sursele sonore, conductul auditiv extern amplifica forta
sunetelor, timpanul preia vibratia si o transmite lantului de oscioare. Acestea, la
randul lor, transmit vibratiile de presiune catre cele doua ferestre, ovala,
rotunda, functionand ca un amplificator acustic.
• Perceptia sunetului. Procesul de perceptie incepe odata cu sosirea influxului
nervos la baza celulelor ciliate si se termina cu integrarea corticala a mesajului.
Vibratiile ferestrei ovale creeaza la nivelul lichidului din canalul cohlear o unda
de presiune care deprima membrana bazilara pe care se gaseste organul lui
Corti. Cand membrana bazala se deprima, cilii celulelor ciliate pierd contactul cu
acoperisul, avand loc o modificare de potential electric. Aceste variatiuni de
potential electric se transforma in informatii sonore.
PERCEPTIA SUNETULUI
• II. SINDROAMELE OTOLOGICE.
• 1. Hipoacuzia: este scaderea acuitatii auditive, uni sau bilaterale.
Pierderea totala a auzului este numita cofoza.
• Clasificarea etiopatologica a hipoacuziilor este urmatoarea:
• de transmisie,
• neurosenzoriala,
• de cauza centrala si
• de tip mixt.
• A. Hipoacuzie de transmisie: reprezinta o insuficienta perceptie a sunetului transmis pe
cale aeriana, cauzata de leziuni ale urechii externe sau ale urechii medii. Hipoacuzia de
transmisie inseamna o pierdere de auz de pana la 60 Db (decibeli). Cauzele ei sunt:
• 1. Afectarea conductului auditiv extern:
• -malformatii congenitale ale pavilionului auricular si conductului auditiv exteren – atrezie,
stenoza
• -dop de cerumen si dopul epidemic
• -arsuri si inflamatii stenozante ale conductului auditiv extern
• -corpi straini ai conductului auditiv exteren (vata, usturoi, etc.)
• -tumori benigne (papiloame, osteoame) sau maligne (cancere)
• -leziuni iatrogene.
• 2. Leziuni ale membranei timpanice:
• -perforatii posttraumatice sau iatrogene,
• -perforatii postotitice si scehele postotilitice,
• -ingrosarea si retractia membranei timpanice (otite cronice catarale, otite fibroadezive).
• 3. Leziuni ale lantului oscicular:
• -leziuni post traumatice sau leziuni postotitice
• -malformatii congenitale
• -ankiloza oscioarelor
• 4. Leziuni ale mucoasei urechii medii:
• -inflamatii acute ale urechei medii
• -barotraumatisme
• -otite medii sero-mucoase secundare disfunctiei trompei lui
Eustachio.
• B. Hipoacuzia neurosenzoriala: determinata de scaderea brusca sau progresiva a
potentialului de perceptie a urechii interne prin lezarea nervului acustico-vestibular si
leziuni corticale.
• 1. Hipoacuzia de cauza cohleara cuprinde:
• -spasme vaculare ale arterelor urechii interne
• -sindromul Meniere
• -trauma sonora acuta sau cronica
• -labirintits acuta sau cronica secundara otitei cronice colesteatomatoase
• -ototoxicozele: dupa streptomicina, kanamicina, gentamicna, chinina
• -traumatisme craniene cu fracturi ale urechii interne si conductului
• -presbiacuzia sau atrofia progresiva a organului lui Corti in cadrul senescentei
• 2. Hipoacuzia radiculara determinata de:
• -sechele post meningo-encefalitice
• -neurinomul acustic
• -leziuni iatrogene, leziuni neurolabirintice
• -post virotica: urliana, zona-zoster.
• C. Hipoacuzia de cauza centrala determina scaderi ale perceptiei pana la 90-100 Db, uneori
cofoza. Ea este secundara:
• -leziunilor trunchiului cerebral, date de tumori si accidente vasculare cerebrale bulbopontine.
• -degenerescente eredo-familiare de tip opticocohleodental.
• -leziuni talamice si ventricul IV, compresiunea corpilor geniculati interni.
• D. Hipoacuzie de tip mixt reprezinta leziunile urechii medii concomitent cu ale urechii interne.
Adesea hipoacuzia de transmisie o precede pe cea mixta fenomen numit de labirintazare.
• Cauzele sunt: boli ale urechii externe (inflamatii acute, dop epidermic, dop cerumen, exostoze,
tumori benigne, maligne), boli ale urechii medii (otite medii congestive, leziuni tubare, leziuni
otosclerotic, timpano-scleroza, afectiuni ale articulatiei tempomandibulara si glomusului
jugular), boli ale urechii interne (surditate, sindrom Meniere, neurinom acustic, labirintitite),
cauze centrale (HTA intracranian, ateroscleroza cerebrala, tromboze vasculare, boli
neurologice).
• 2. Acufenele sunt definite ca o alterare de ordin iritativ produsa la nivelul analizatorului auditiv
caracterizata ca senzatii auditive subiective in ureche sau endocranian, fara un corespondent
material in mediul inconjurator.
• 3. Otalgia este durerea otica numita si otodinie, date de afectiuni locale: inflamatii
acute ale conductului auditiv extern (furuncul), inflamatii cronice ale conductului
auditiv extern (otita externa eczematoasa), otita medie in faza preperforativa,
afectiuni de vecinatate (artitra temporo-mandibulara, spondiloza cervicala, infectii
dentare).
4. Otoreea este definita ca o scurgere a lichidului de diverse aspecte si consistente din
urechea medie. Poate avea urmatoarele aspecte:
• -seroasa, cu cruste melicetrice in eczeme ale conductului auditiv extern
• -muco-purulente in otita cronica
• -seroasa- cerebrospinala a LCR
• -purulenta, bruna si fetida, sanguinolenta in otita acuta spurata sau tumori
• -otoragia=sange prospat apare postratumatic, iatrogen.
• 5. Sindromele vestibulare sunt caracterizate de simptomatologie dominata de
tulburari de echilibru si vertij, nistagmus si acufene, determinate de leziuni ale
analizatorului vestibular sau a sistemului nervos central. Are doua forme clinice:
sindromul vestibular iritativ si sindromul vestibular distructiv.
• III. OTITELE MEDII ACUTE.
• Reprezentate de un proces inflamator acut sau cronic a elementelor urechii medii
si foarte frecvent trompa lui Eustachio.
• A. OTITA ACUTA MEDIE CATARALA, este determinata de actiunea microbiana si
mai rar virotica, patrunse in urechea medie pe cale trompei lui Eustachio,
secudare unei rinofarigite acute. Inflamatia mucoasei urechii medii si a trompei
lui Eustachio determina obstructie tubara, exudatul din urechea medie si
congestie timpanica.
• Simptomatologia este reprezentata de hipoacuzie, otalgie, tensiune otica,
autofonie suparatoare, acufene.
• Examen local congestia membranei timpanice.
• Tratament antiinflamator, antialgic si antibiotic sunt importante, urmate de
dezinfectie nazala, dezobtructia trompei prin manevra Valsalva, instalatii de
solutie calda de boramid sau solutie otica in conductul auditiv extern, caldura
locala otica.
OTITA MEDIE ACUTA
• B. OTITA MEDIE SERO-MUCOASA.
• In continuarea formei acute ramane o hipoacuzie, la copii cu vegetatii adenoide
mari si obstructii a trompei lui Eustachio, de importanta si alergica. La adult
posibil tumori maligne de rinofaringe.
• Simptome: hipoacuzie, autofonie, acufene, senzatie de tensiune auriculara.
• Tratament: adenoidectomie, tratament antihistaminic, cu corticosteroizi,
dezinfectie nazala, insuccesul terapeutic timpanotomia.
• C. OTITA ACUTA MEDIE SUPURATA.
• Proces supurativ determinat de stafilococ, streptococ, pneumococ, piocianic, cu
insamantare hematologica sau postraumatica.
• Leziunile sunt edemul mucoasei, exudat sero-purulent, necroza timpanului,
perforatia lui, distructii osciculare.
• Tratament antibioterapie cu penicilina 2-4 milioane/zi, ampicilina 2-4 gr/zi,
tratament antialgic si antiinflamator, dezobstructie nazala si tubara prin instilatii
nazale, timpanotomia.
• D. OTITA ACUTA MEDIE A SUGARULUI.
• Favorizata de inflamatia frecventa a tesutului adenoidian, precum si
conformatia scurta si larga a trompei lui Eustachio.
• E. OTITELE MEDII IN CADRUL BOLILOR INFECTIOASE.
• Aparute in cadrul epidemiilor de gripa, in cazul scarlatinei (streptococul
betahemolitic grup A) si zona zoster localizat in ganglionul geniculat al
nervului facial.
• IV. OTITE MEDII SUPURATE CRONICE.
• A. OTITA CRONICA MEDIE SUPURATA BENIGNA.
• Caracterizata prin otoreea tubara mucopurulenta, hipoacuzie, senzatie
de tensiune, cu leziuni osciculare. Tratamentul local vizeaza aspiratia
secretiilor, aplicatii locale cu hidrocortizon acetat+sol. antibiotic, mese
cu volon sau alcool boricat 4%, adenoidectomie, timpanoplastie.
OTITA MEDIE CRONICA
• B. OTITA CRONICA MEDIE COLESTEATOMATOASA.
• Colesteatomul a fost considerata o pseudotumora benigna formata
dintr-o piele metaplaziata si numeroase lamele de colesterina, prin
crestere progresiva determinand leziuni osoase, infectii endocraniene.
Simptomatologie reprezentata prin otoree purulenta galben-bruna, cu
miros fetid, hipoacuzie, acufene, hemicranie.
• Obiectiv timpanul poate prezenta perforatie, lantul oscioarelor
distrus.
• Diagnosticul microscopic operator, radiologic, tomografic, examen
audiometric.
• Tratamentul chirurgical sub protectie antibiotica, tratament
antiinflamator.
OTITA CRONICA
• V. COMPLICATIILE OTITELOR.
• A. OTOMASTOIDITA ACUTA.
• Caracterizata de o extindere a leziunilor urechii medii spre celulele mastoidiene prin interiorul
antrului. Osteita si necroza septelor intercelulare realizeaza conditiile pentru o colectie purulenta
mastoidiana si complicatii endo si exocraniene.
• Simptomatologia dureri mastoidiene, hemicranie, otoree purulenta abundenta, febra 39-40
grade, afectarea starii generale.
• Obiectiv durere la palparea punctelor mastoidiene, modificari ale conformatiei locale.
• Evolutia este spre o colectie fistulizata la varful mastoidian, drenata in muschiul
sternocleidomastoidian, torticolis.
• Diagnosticul se stabileste clinic, radiologic, prin tomografie computerizata.
• Tratamentul este chirurgical prin drenarea colectiei cu protectie antibiotica.
• B. COMPLICATIILE ENDOCRANIENE.
• Abcesul extradural (colectie purulenta intre peretele endocranian si durei mater), abcesul
cerebral (localizat in lobul temporal), abcesul cerebelos si menigita otogena (accentuarea
cefaleei si varsaturilor, fotofobia, contracturile musculare, trismus, pozitia antalgica in cocos de
pusca, redoarea trunchiului, mai ales a cefei, prin manevrele Kherning si Brudzinschi).