Sunteți pe pagina 1din 16

Impactul antropic

asupra ecosistemelor
naturale
● Oamenii trăiesc astăzi într-o lume unde natura este profund
modificată, ca urmare a activităților acestora.
● Biosfera secolului XXI se deosebește de cea a secolului al XVIII-lea
prin faptul că sunt prezente căi ferate și șosele asfaltate, atmosfera
este poluată cu fum de fabrică, gaze de eșapament și alte
substanțe chimice, iar apele curgătoare și lacurile sunt locuri de
deversare a deșeurilor industriale.
● Omul a intervenit în procesele din biosferă atât ca un constructor
de ecosisteme și peisaje, cât și ca un factor de perturbare a
funcționării unor procese naturale, deosebit de importante pentru
viață și economie (formarea resurselor naturale de hrană, a
minereurilor și energiei, ca și în ciclul apei).
● Deteriorări ale mediului au existat în tot decursul trecutului
geologic, fiind provocate de hazarde naturale: seisme,
dereglări climatice, furtuni de praf, erupții vulcanice și
inundații. Toate aceste hazarde, unele cu efecte la nivel
global, pot fi întâlnite și astăzi.
● Orice ființă vie întreține schimburi neîntrerupte cu celelalte
componente ale ecosistemului, fapt care produce
modificări permanente în mediul înconjurător. În cazul
ecosistemelor naturale aceste modificări sunt, de cele mai
multe ori, de proporții reduse și se petrec cu viteze mici,
încât este posibil ca echilibrul ecologic să fie oricând
restabilit, pentru menținerea intactă a structurii și funcțiilor
întregului sistem.
● Între om, ca de altfel între toate viețuitoarele, și mediu are
loc un permanent schimb de materie, energie și
informație.
● În prima perioadă de dezvoltare a societății
omenești, omul a produs în mediu schimbări
îndeosebi prin activitatea de procurare a hranei - în
faza de culegător sau de pescar. În această
perioadă, activitățile, având impact redus asupra
mediului, se încadrau perfect în ciclurile naturale, iar
prezența omului nu putea să producă un dezechilibru
ecologic.
● Prima activitate umană care a afectat în mod
deosebit mediul a fost agricultura, prin care unele
ecosisteme naturale (mai ales păduri) au fost
înlocuite cu agrosisteme. Corelat cu mijloacele
simple de care dispunea, omul a produs la început
modificări lente care au permis diferitelor organisme
să se adapteze. Ulterior, paralel cu creșterea
populației umane, dar și cu dezvoltarea științei și
tehnologiei, intervenția omului în natură a produs
schimbări din ce în ce mai profunde și mai rapide.
Astfel „cu ajutorul focului, toporului și plugului, omul
a schimbat fața lumii”.
● Uriașa presiune a omului s-a exercitat, în special,
în ultimele decenii prin accelerarea industrializării
și a urbanizării, prin creșterea populației globului
și prin consumul resurselor oferite de natură
(combustibili, minereuri metalifere, de lemn).
● Unele terenuri petrolifere vestite s-au epuizat și au
fost părăsite, rămânând doar niște pământuri
răvășite, inutilizabile. Altele noi le-au luat locul,
intrând în producția mondială ca fruntașe: Orientul
Apropiat și Mijlociu, Africa de Nord, Canada sau
Nigeria. În alte țări sondele și platformele litorale
exploatează sub apă cantități uriașe de petrol.
● La fel s-au intensificat, în timp, exploatările de
minereu de fier, cupru sau bauxită. Toate aceste
exploatări au avut loc atât în galerii de mină cât și
la suprafață, prin excavații adânci și decopertări,
cu înălțarea în apropiere a unor mari coline de
pământ, pe care ani de-a rândul nu a crescut nici
un fel de vegetație.
● La acestea se adaugă exploatarea pe scară largă a rocilor
de construcție, a lemnului pădurilor și implicit sacrificarea
florei și faunei aflate pe locurile cu cele mai intense
activități economice, un mai mare trafic al circulației, sub
influența covârșitoare a marilor centre urbane. Rezultatul
acestor activități este degradarea echilibrului natural pe
anumite teritorii.
● Dacă oamenii au reușit ca în decurs de 35 de ani să
dubleze producția industrială, iar în 7-10 ani să dubleze
producția de energie electrică, ei au fost și autorii unei serii
întregi de acțiuni distrugătoare. Astfel, ei au redus
posibilitățile de autopurificare a biosferei, datorită marilor
cantități de substanțe toxice și reziduuri aruncate în natură
(poluare); au cauzat dezechilibre în balanța oxigenului,
reducerea stratului de ozon și au poluat oceanele prin
scurgeri masive de substanțe nocive pentru flora și fauna
marină.
● Prin impactul uman asupra mediului înconjurător, înțelegem toate modificările
care se situează în afara legilor ecologice, suferite de mediul natural, ca
urmare a activităților umane.
● El poate fi exprimat prin formula:

N∙q
○ I= , unde
S∙Σ
■ I = Impactul populației umane asupra mediului
■ N = numărul populației din ecosistemul considerat
■ q = cantitatea de substanțe pe cap de locuitor, care este dislocată,
transformată, depozitată sau transportată în/din sistem
■ S = întinderea biotopului
■ Σ = randamentul ecotehnic al activităților umane
● Impactul este direct proporțional cu numărul populației și - concomitent - cu
volumul activităților umane.
● Impactul este invers proporțional cu mărimea biotopului, deoarece atât
dislocarea unor cantități de substanțe cât și depozitarea lor sunt cu atât mai
dezechilibrate pentru mediul natural, cu cât biotopul are o întindere mai mică.
● Forme sub care se prezintă impactul uman asupra mediului înconjurător:

Desțelenirea stepei, Vânat și pescuit


Despăduriri abuzive Incendieri
silvostepei, savanei abuziv

Zgomote cu intensitate Degradarea mediului prin acțiuni Radiații.


mare Experiențe nucleare
antropice

Diverse construcții Conflicte militare Poluanți Modificări genetice


● Pădurile au constituit surse de lemn pentru:
○ construcții
○ combustibil
○ fabricarea hârtiei
○ fabricarea mobilei
● Ele au fost exploatate fără discernământ, fără a se ține seama
de dezechilibrele create în aceste ecosisteme.
● Pădurile influențează clima locală și regională, moderând-o.
● Distrugerea lor duce la deșertificare.
● Domesticirea animalelor, ca și cultivarea plantelor s-a înscris în
istoria civilizației printre cele mai însemnate acțiuni ale omului
îndreptate asupra naturii.
● Modificarea condițiilor naturale de viață ale animalelor prin
domesticire a dus la o dinamică numerică cu totul diferită decât
în stare de sălbăticie.
● În timp ce în natură fluctuația numerică pe un teritoriu dat
depinde de cantitatea de hrană în biotopul respectiv, condițiile
de hrană ale animalelor domestice sunt complet schimbate.
● Pe plan mondial, perfecționarea metodelor zootehnice a
determinat o evoluție ascendentă a șeptelului.
● Cu toate acestea, resursele de origine animală sunt insuficiente
din cauza creșterii numerice a populației.
● Datorită sporului demografic și civilizației umane, nevoia
de pește a crescut, intensificându-se simțitor pescuitul.
Datorită supraexploatărilor, anumite zone care în trecut
furnizau mari cantități de pește, au devenit complet
sărăcite. Este cazul sardinelor din Oceanul Pacific, care
populau coastele americane din Alaska și până la sud
de California.
● În afară de pești, numeroase alte specii din ocean
prezintă interes: nevertebrate (midiile, stridiile, creveții,
crabii) și unele vertebrate (balene). Acest pescuit
sălbatic, nerațional și neeconomic determină scăderea
numărului de viețuitoare chiar până la dispariția unor
specii.
● Practicarea intensivă a vânătorii a condus la rărirea
simțitoare a populațiilor unora dintre animalele
sălbatice, anumite specii fiind chiar pe cale de
dispariție. Se apreciază că în ultimele patru sute de ani
au dispărut complet peste 300 de specii, iar astăzi sunt
pe cale de dispariție 297 specii de mamifere, 359 dintre
păsări, 187 dintre reptile și amfibieni și 79 dintre pești.
● Prin introducerea de specii în ecosisteme, fie intenționat sau
neintenționat, se pot genera creșteri neobișnuite ale numărului
indivizilor acestora (explozie ecologică), ceea ce constituie
adevărate catastrofe ecologice și economice.
● Un exemplu de introducere neintenționată este aducerea
câtorva țânțari din specia Anopheles gambiae, vectori ai
malariei, de către o navă militară din Dakar (Africa de Vest).
Țânțarii s-au răspândit în lungul coastei, au pătruns în interiorul
țării, producând o puternică epidemie de malarie în urma
exploziei numerice a acestora.
● O adevărată catastrofă s-a produs când acum aproximativ un
secol, afidul Phyloxera vitifolii a pătruns din America în Franța,
distrugând culturile de viță pe suprafețe imense. Atunci a
apărut ideea de a altoi soiurile europene de viță pe cele
americane rezistente la filoxera. Astfel a fost stăvilită invazia
acestui afid.
● Un alt exemplu se referă la gândacul de Colorado
(Leptinotarsa decemlineata), important dăunător al
cartofului. Această insectă are o mare răspândire și până în
prezent nici o metodă de combatere nu a reușit să-l
distrugă.
● Introducerile intentionate de specii străine în diferite
biocenoze s-au făcut și se fac în cele mai diferite scopuri -
plante de cultură (alimentare, esențe lemnoase,
decorative), animale pentru scopuri alimentare, cinegetice,
estetice. Efectele acestor introduceri de cele mai multe ori,
sunt cu totul neprevăzute, nedorite și păgubitoare atât
pentru economia umană, cât și pentru ecosisteme naturale
corespunzătoare care se deteriorează.
Poluarea

Principala consecință a activității umane asupra mediului înconjurător este poluarea.


● Poluarea reprezintă o modificare mai mult sau mai puțin dăunătoare pentru mediul
înconjurător și respectiv pentru om, datorită introducerii în mediu a poluanților.
● Sunt afectate speciile din ecosistemele naturale sau artificiale și factorii de mediu
(abiotic și biotic).

Poluarea crește direct proporțional cu creșterea numerică a populației, creșterea necesităților


umane și dezvoltarea de noi tehnologii.

Efectele poluării sunt, din păcate, subapreciate deoarece nu se cunosc cu exactitate limitele
admisibile ale acesteia pentru securitatea omului și ale principalelor ecosisteme ale ecosferei.

● Ignorarea importanței poluării este cauzată de cele mai multe ori de lipsa efectelor
imediate ale acesteia asupra populațiilor, iar astfel se creează o falsă impresie a
caracterului inofensiv al factorilor poluanți.
Alte căi de deteriorare a mediului:

● Extragerea din ecosisteme a unor componenți abiotici sau


biologici.
● Introducerea de elemente biologice - faunistice și floristice -
care au ca efect schimbarea echilibrelor ecologice, a structurii
trofice și a productivității biologice.
● Modificări ale unor întregi suprafețe prin construcții sau lucrări
hidroameliorative.
● Desfășurarea unor activități generale ale omului afectând în
diferite moduri cele mai variate ecosisteme.