Sunteți pe pagina 1din 74

ANESTEZICELE

GENERALE

(NARCOTICELE)
Caracteristici
 Definitie – substante care provoaca deprimarea
functiilor SNC manifestata, la dozele terapeutice, prin:
 Somn
 Analgezie
 Suprimarea reflexelor viscerale
 Relaxarea musculaturii striate
 ANALGEZIA consta in lipsa receptionarii durerii ca si
in blocarea reactiilor motorii si vegetative la stimulii
durerosi. De asemenea, se produce diminuarea activitatii
reflexe si relaxarea musculaturii striate – necesare
pentru majoritatea interventiilor chirurgicale
Caracteristicile anestezicului general ideal:

 sa produca toate aceste efecte la concentratii care sa


permita o oxigenare buna a tesuturilor
 sa fie stabil clinic, neinflamabil, netoxic si usor
administrabil
 perioada de inductie scurta, fara fenomene motorii si
cardiovasculare
 revenire rapida, fara efecte adverse.
ISTORIC
1844 Prima anestezie generala cu protoxid de azot – Horace Wells –
pentru extractie dentara
1846 Eterul dietilic primul anestezic utilizat cu succes de William
Morton, Boston – dentist, pentru extractie dentara
1930 Tiopentalul sodic
1875 Cocaina – prima substanta de anestezie locala cunoscuta –
preparata de Mac Lagan din frunzele arborelui Eritroxilon Coca.
1884 chirurgul Halsted este primul care foloseste anestezia locala cu
cocaina in cavitatea orala, pentru extractia unui molar de minte
1905 Einhorn raporteaza sinteza procainei, primul anestezic local din
grupa esterilor
1943 Lofgren sintetizeaza lidocaina – primul anestezic modern
1957 Mepivacaina
1960 Prilocaina
1963 Bupivacaina
1969 Articaina de catre chimistul Muschaweck si aprobata ca
anestezic local in 1975. Astazi este unul din cele mai folosite
anestezice locale in medicina dentara si chirurgia OMF
Stadiile anesteziei generale:
Instalarea si dezvoltarea anesteziei generale se face
printr-o succesiune de perioade si faze, consecinta a
deprimarii combinate a unor formatiuni centrale si a
cailor ascendente si descendente, cu respectarea
bulbului cand dozele nu sunt prea mari.

1. Stadiul de inductie
2. Stadiul de anestezie propriu zisa
3. Faza toxica (bulbara)
I. PERIOADA DE INDUCTIE

 Se caracterizeaza prin fenomene de excitatie,


datorita inlaturarii unor mecanisme frenatoare. Ca
urmare:
 Deprimarea centrala este slaba
 Circulatia si respiratia nu sunt afectate negativ
 Reflexul de clipire este prezent
 Bolnavul poate inghiti
 Pot fi separate 2 faze:

1. Faza de betie sau analgezie initiala – deprimarea


progresiva a constientei, bolnavul ramanand
prezent in mediu – raspunde la intrebari. Pot
apare euforie, stari onirice, halucinatii de care
bolnavul ulterior nu-si aminteste. Perceptia
senzoriala este pastrata dar sensibilitatea
dureroasa este mult redusa.
2. Faza de excitatie sau delir –incepe odata cu
pierderea constientei. Apar fenomene delirante
si agitatie motorie automata. Se datoreaza
accentuarii dezinhibarii subcorticale.
- Respiratia este neregulata
- TA usor crescuta
- Puls frecvent
- Pupilele pot fi dilatate

Pregătirea preoperatorie prin hipnotice şi


sedative scurteaza perioada de excitatie.
II. PERIOADA DE ANESTEZIE
GENERALA PROPRIU-ZISA

 Este caracterizata de SOMNUL ANESTEZIC din


care bolnavul nu poate fi trezit prin stimuli externi.
 Analgezia este de buna calitate
 Perceptiile senzoriale sunt abolite
 In fazele avansate:

 Respiratia este deprimata


 TA scade
 Simptomele perioadei de anestezie generala
evolueaza in 3 faze:

1. Faza de somn superficial – se manifesta prin


somn linistit, analgezie, reflexe spinale prezente,
tonus normal al musculaturii. La inceputul acestei
faze maseterii sunt contractati, impiedicand
manevra de intubare
2. Faza de somn profund – disparitia treptata a
reflexelor spinale si relaxare musculara
3. Faza de alarma – deprimarea progresiva si
marcata a respiratiei si circulatiei
III. PERIOADA TOXICA
(DE APNEE)

 Deprimarea puternica pana la oprirea respiratiei,


colaps, oprirea inimii
Metode si tehnici de anestezie generala:

 Anestezia echilibrata

 Neuroleptanalgezia

 Neuroleptanestezia

 Anestezia regionala
Anestezia echilibrata

 Iniţial, anestezia a fost realizata cu un singur agent anestezic


(eterul dietilic). Pentru a suprima reflexele de apărare, o
astfel de "mono-anestezie" necesită o doză în exces pentru a
putea produce pierderea conştienţei, crescând astfel riscul de
paralizie a funcţiilor vitale, cum ar fi homeostazia
cardiovasculara.
 Metodele moderne de anestezie folosesc o combinaţie de
diferite medicamente pentru a atinge obiectivele chirurgicale
ale anesteziei.
Neuroleptanalgezia
 poate fi considerata o formă specială de anestezie combinata, în care opioidul analgezic de scurtă
durata (fentanil, alfentanil, remifentanil) este combinat cu un puternic sedativ (droperidol). Această
procedură este utilizată în cazul pacienţilor cu risc crescut (de exemplu, vârsta înaintată, afectare
hepatica).
Neuroleptanestezia
 se referă la utilizarea unui analgezic de scurta durata
de acţiune, un anestezic injectabil, un relaxant muscular
cu actiune de scurta durata şi o doză redusa de
neuroleptic.
Anestezia regionala
 in anestezia spinala cu un anestezic local , nociceptia
este eliminată, în timp ce constiinta este conservata.
Această procedură, prin urmare, nu intră sub incidenţa
definirii unei anestezii generale
Clasificare dupa calea de administrare:

A. Anestezice generale intravenoase


B. Anestezice generale inhalatorii
A. Anestezice generale intravenoase

Caracteristici generale:
 actiune rapida, dar scurta;

 relaxare musculara incompleta;

 hipotensiune arteriala, apnee.


Anestezice intravenoase

 Barbiturice  Nebarbiturice

TIOPENTAL SODIC KETAMINA


METOHEXITAL SODIC PROPOFOL
BENZODIAZEPINELE
Anestezice generale i.v. barbiturice
 Barbituricele utilizate pentru anestezia iv au efecte de scurta
durata, usor controlabile.
 Chimic sunt derivati ai acidului barbituric, avand caracteristic un
atom de sulf la C2, in locul atomului de oxigen, de unde
denumirea de TIOBARBITURICE
 Induc repede, in 10-30 sec o stare de somn anestezic superficial
 Nu produc analgezie initiala
 Relaxarea musculara este slaba si trecatoare
 In faza de somn anestezic superficial:
 Reflexul palpebral si ROT sunt diminuate
 Tonusul muschilor este pastrat
 Pupilele sunt normale sau usor miotice
 Respiratia si circulatia sunt moderat deprimate

 Trezirea este foarte rapida


TIOPENTAL SODIC
Actiune farmacodinamica:
 anestezic de scurta durata

 inductie foarte scurta

 efect maxim in 40 s

 somn anestezic superficial

 trezire dupa circa 20 minute

 NU produce analgezie!

 relaxarea musculara este slaba

Administrare: i.v. lent


Efecte adverse:
o risc de deprimare respiratorie si circulatorie
METOHEXITALUL SODIC

Actiune farmacodinamica:
 anestezic cu potenta mai mare decat Tiopental

 durata de actiune foarte scurta.


Anestezice generale i.v. nebarbiturice

1. KETAMINA
Inrudita chimic cu Petidina(Mialgin)
Actiune farmacodinamica:
- somn superficial
- analgezie puternica
Avantaj: - nu deprima respiratia
- actiune bronhodilatatoare
Utilizari terapeutice:
 anestezii de scurta durata
 inductia anesteziei
 suplimentarea altor AG
 obtinerea narcozei la bolnavi cu risc crescut

Efecte adverse:
 halucinatii
 tulburari de comportament

Administrare: i.v.
2. PROPOFOLUL
Farmacocinetica:
 AG foarte liposolubil

 metabolizare hepatica in proportie mare → efect scurt

Actiune farmacodinamica:
 efecte farmacologice similare cu Tiopental

 efecte sedative reziduale mai reduse

Administrare: i.v.
3. BENZODIAZEPINELE

AGONIST ANTAGONIST

DIAZEPAM FLUMAZENIL

MIDAZOLAM

LORAZEPAM
 Diazepamul şi Midazolamul determină o
deprimare centrală lentă şi de intensitate mai mică
decât barbituricele administrate i.v.
 Au şi efecte miorelaxante.
 Benzodiazepinele intravenoase sunt folosite in
special pentru sedarea intraoperatorie si reprezinta
o componenta a ’’anesteziei echilibrate’’
 Postoperator, pentru grabirea revenirii din
deprimarea produsa de benzodiazepinele
intravenoase, atunci cand acest lucru este necesar,
se foloseste Flumazenil
B. Anestezicele generale inhalatorii

A. Anestezice generale gazoase


B. Anestezice generale lichide

A. Anestezice generale gazoase


PROTOXIDUL DE AZOT (oxidul nitros)
- gaz incolor, neiritant, neinflamabil
Anestezic general slab:
- inductie si revenire din narcoza rapide
- relaxare musculara incompleta
- analgezic si anxiolitic.
B. Anestezice generale lichide

Reprezentanti:

1. HALOTAN
2. ENFLURAN
3. IZOFLURAN
4. DESFLURAN SI SEVOFLURAN
5. METOXIFLURAN
1. HALOTAN
- lichid, volatil, incolor, neinflamabil
Anestezic general puternic:
- inductia si revenirea din narcoza rapide
- analgezie slaba
- relaxarea musculara incompleta
NU are actiune iritanta locala
Avantaje NU provoaca bronhospasm
scade secretiile salivare si bronsice
Efecte adverse:
deprima centrii respiratori si vasomotori
aritmii ectopice
icter cu necroza hepatica (rar)
hepatita tardiva

NU se asociaza cu medicamente aritmogene (Adrenalina) !


2. ENFLURAN
Anestezic general ca si Halotan
Avantaje:
 inductia si revenirea din narcoza foarte rapide

 relaxarea musculara mai buna

 risc de aritmii ventriculare mai redus

 bronhodilatator.

Dezavantaj:
 deprima puternic respiratia.
3. IZOFLURAN
Actiune farmacodinamica:
 inductie rapida, revenire lenta din narcoza

 relaxare musculara mai buna decat Halotan

 analgezie slaba.

Efecte adverse:
 deprimarea respiratiei, tuse, laringospasm

 hTA, tahicardie (nesemnificativa)

 hepatotoxicitate redusa.
ANESTEZICELE LOCALE
 Definitie – sunt substante care, care prin actiunea
locala asupra formatiunilor nervoase, determina
pierderea reversibila a senzatiei dureroase,
delimitat, corespunzator locului aplicarii
 Utilizarea AL:
 Realizarea de interventii mici, de scurta
durata
 Calmarea temporara a unor dureri localizate

 Blocarea nervoasa in unele afectiuni medicale

 NU influenteaza – starea de constienta


- functiile vitale
Clasificarea anesteziei locale
dupa locul de administrare

1. Anestezie de suprafata sau de contact

2. Anestezie prin infiltratie

3. Anestezie de conducere sau regionala


1. Anestezia de suprafata sau de contact

 Presupune aplicarea anestezicului local pe piele


sau pe mucoase
 Pe pielea intacta substantele anestezice sunt
ineficiente, neputand difuza pana la terminatiile
nervoase – in caz de leziuni cutanate (dermatoze
acute sau cronice) devin eficiente
 Pe mucoase insa difuzeaza rapid pana la nivelul
terminatiilor nervoase senzitive – astfel, poate fi
anesteziata orice mucoasa:bucala, faringiana,
esofagiana
2. Anestezia prin infiltratie

 Presupune injectarea solutiei anestezice in tesut,


strat cu strat
3. Anestezia de conducere (regionala)
 Consta in injectarea anestezicului in imediata apropiere a
unei formatiuni nervoase:
 Nerv periferic – ANESTEZIE TRONCULARA

 Plex nervos – ANESTEZIE PLEXALA

 In acest caz anestezicele realizeaza BLOC NERVOS cu


insensibilizarea regiunii distale la locul administrarii.
 La doze mari poate apare si paralizia motorie
 Tot anestezie de conducere este si:
 Anestezia spinala (rahidiana) – introducerea
anestezicului in LCR prin spatiul subarahnoidian
 Anestezia epidurala – injectarea anestezicului in spatiul
epidural
Proprietatile anestezicelor locale

1. Puterea (potenta) depinde de liposolubilitatea lor:


- Putere mare: bupivacaina si etidocaina(extrem
de liposolubile)
- Putere medie: lidocaina, mepivacaina,
prilocaina, articaina
- Putere mica: procaina

2. Intensitatea efectului depinde de concentratia


anestezicului
3. Timpul de instalare a anesteziei depinde de
liposolubilitatea anestezicului.
4. Durata actiunii AL
- depinde de capacitatea substantei de a se lega
de proteine
- fractiunea libera determina intensitatea si
durata actiunii anestezice
- acesta fractiune libera creste cu cat
concentratia anestezicului este mai mare, dar
creste astfel si riscul accidentelor generale

Structural, substanţele anestezice locale sunt:


- aminoesteri ( derivaţi aminici terţiari
ai acizilor aromatici)
- amide
Clasificare(dupa potenta si durata de actiune)

1. Bupivacaina, Cincocaina, Etidocaina


2. Lidocaina, Mepivacaina, Prilocaina, Articaina
3. Procaina, Cloroprocaina
Calitatile unui anestezic local eficient si sigur
 Efect anestezic puternic, care sa asigure o anestezie
completa pentru toate tipurile de tratamente
stomatologice
 Inductie suficient de scurta
 Durata adecvata a anesteziei, ce trebuie sa varieze
intre 30-60 minute pentru tratamentele
stomatologice standard
 Toxicitate sistemica redusa
 Sa nu produca iritatii locale
 Raport bun eficienta-toxicitate
 Incidenta scazuta a efectelor adverse
Principalele anestezice locale
Amide Esteri
Lidocaina Procaina
Prilocaina

Mepivacaina Tetracaina
Etidocaina

Bupivacaina Benzocaina
Articaina
Farmacocinetica AL:
Absorbtia:
 se absorb mai bine prin mucoasele inflamate; nu se
absorb prin pielea intacta
 injectate in tesuturi patrund in circulatia sistemica.

Distributia:
 se fixeaza pe proteinele plasmatice;
 ajung in primul rand in tesuturile vascularizate, se
redistribuie apoi spre muschi si tesutul adipos
 traverseaza bariera hemato-encefalica si placenta

Metabolizarea:
 in ficat (tip amida)
 in plasma (tip ester)

Eliminarea: renala
Actiunea farmacodinamica a AL:

1. Anestezica locala

2. Relaxeaza musculatura neteda


- vasodilatatie (majoritatea AL)
- vasoconstrictie (Cocaina)

3. Antiaritmica
Xilina (i.v.)
Factorii care influenteaza actiunea AL:

- tipul de AL
- concentratia si volumul solutiei de anestezic
- calea de administrare (tipul anesteziei locale)
- starea tesutului anesteziat (vascularizatia,
integritatea).
Efecte adverse AL:

a. Reactii alergice Procaina

b. Reactii toxice
- injectare i.v. (accidental)
- administrarea AL in zone intens vascularizate
- supradozaj
ADJUVANTI VASOCONSTRICTORI
 Majoritatea anestezicelor locale au un oarecare efect
vasodilatator, ce are ca rezultat o absorbtie rapida a
anestezicului in circulatie, diminuand durata efectului
anestezic local si crescand concentratia plasmatica a
substantei anestezice

 Ca urmare, majoritatea preparatelor anestezice locale


contin un agent vasoconstrictor, care permite:
 O resorbtie mai lenta a anestezicului in circulatie
 Efect anestezic local cu potenta si durata
semnificativ crescute
 Risc mai scazut de toxicitate sistemica
 Diminuarea sangerarii locale
 Agentii vasoconstrictori din anestezicele locale
sunt in marea majoritate a cazurilor catecolamine
– adrenalina si noradrenalina
 Mai rar sunt folosite:
 FELIPRESINA – analog sintetic al
vasopresinei; contraindicat la gravide
(efect ocitocic). De obicei in combinatie cu
PRILOCAINA 3%
 LEVONORDEFRINUL (NEO-
CORBEFRIN SAU NORDEFRIN) - se
regaseste ca adjuvant vasoconstrictor
pentru produsele anestezice pe baza de
MEPIVACAINA
Adrenalina

 este cel mai eficient vasoconstrictor folosit în


soluţiile anestezice locale
 se prezintă sub formă de sare hidrosolubilă, în
concentraţii de 1:50.000 pȃnă la 1:200.000
 induce o hemostază rapidă şi eficientă
 induce o putere anestezică mai mare şi un efect
mai îndelungat
 efectul sistemic al adrenalinei este în primul rȃnd
asupra aparatului cardiovascular: hipertensiune şi
tahicardie
Contraindicaţii:
 astm bronşic ( datorită conservanţilor de tip sulfit)
 diabet zaharat( efect hiperglicemiant)
 pacienţi alergici
 gravide → risc teratogen şi risc de declanşare a
travaliului
LIDOCAINA (XILINA)
Efect anestezic
Puterea anestezica este de doua ori mai mare decat cea a
procainei
PROCAINA a fost considerata etalon pentru toate celelalte
anestezice locale, in ceea ce priveste potenta anestezica si
toxicitatea – procaina =1
- In prezent, lidocaina se considera etalon pentru celelalte
anestezice – lidocaina=1

Actiune farmacodinamica:
- anestezie locala, mai rapida decat procaina (2-5 min) iar durata
anesteziei eficiente pentru actul terapeutic este variabila, dar
relativ redusa (20-45 minute)
- AL de suprafata si profunzime
- antiaritmic
- antispastic
LIDOCAINA (XILINA)

 Mecanism de actiune – efect anestezic local prin


stabilizarea membranei neurale
 Farmacocinetica si metabolism
– clorhidratul de lidocaina este complet absorbit dupa
administrarea parenterala
- rata de absorbtie in fluxul sanguin este dependenta
de prezenta sau absenta agentului vasoconstrictor
- trece bariera hematoencefalica prin difuziune pasiva
- este metabolizata rapid la nivelul ficatului (90%)
iar metabolitii si restul de 10% din substanta
nemetabolizata se elimina renal
Forme farmaceutice:

Xilina fiole 1%(5,10, 20 ml) 2%(5,10,20 ml)


Xilina si Adrenalina, fiole 2%
Xilina, gel 2% si 4%
Xilina de uz cardiologic, fiole 1%
Lidocain spray 10%
Mod de administrare:
- se recomanda administrarea unei doze minime de
anestezic care sa permita obtinerea unei anestezii
eficiente
- doza uzuala pentru anestezia locala – 20 -100 mg
lidocaina (deci, 1-5 ml solutie 2%)
- !!! Sa nu se depaseasca doza maxima pentru o
sedinta la adultii sanatosi:
- Doza maxima fara adrenalina 4,5 mg/kgc,
fara a depasi 300 mg
- Doza maxima cu adrenalina 7 mg/kgc, fara a
depasi 500 mg
Contraindicatii si precautii
 hipersensibilitate la anestezice locale de tip amidic
 se evită injectarea intravasculară( se aspiră înainte de
injectare)
 se monitorizează permanent după anestezie ritmul
cardiac, respirator şi starea de conştienţă
 semnele de neurotoxicitate centrala: agitaţia, anxietatea,
tinitusul, ameţeala, tremurăturile, tulburările de vedere,
somnolenţa
 administrarea cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni
hepatice severe
 risc teratogen(risc în primul trimestru de sarcină)
 hipotensiune de sarcină
 monitorizare cardiacă fetală( lidocaina penetreaza bariera
feto-placentara)
Reacţii adverse

 Manifestări SNC : senzaţie de căldură sau frig,


parestezii, fotofobie, ameţeală, confuzie, tinitus,
somnolenţă, tremurături, convulsii, comă, stop
cardiorespirator

 Manifestări cardiovasculare: bradicardie,


hipotensiune, colaps, stop cardiorespirator

 Manifestări alergice: urticarie, edem, reacţii


anafilactoide
 ATITUDINEA TERAPEUTICA IN
SUPRADOZAJ

 In primul rand o atitudine preventiva –


limitarea cantitatii de substanta injectata
 Monitorizare cardiorespiratorie si a starii
de constienta
 La aparitia oricaror semne de supradozaj
- oxigenoterapie, monotorizare semne
clinice si apelarea serviciului de urgenta de
specialitate
MEPIVACAINA

 Efect anestezic
 Potenta – 2 in comparatie cu procaina
 Toxicitate 1,5 – 2 vs procaina
 Durata instalare anestezie scurta: 2-3 minute
 Durata anesteziei eficiente este crescuta: 2-3 ore

 Hemodinamică:
- efecte minore asupra aparatului cardiovascular şi
SNC
- poate fi administrată eficient şi fără vasoconstrictor
Farmacocinetică
 se leagă în proporţie de 75% de proteinele
plasmatice
 rapid metabolizată în ficat

 5-10% eliminată renal

 cea mai mare parte a anestezicului şi metaboliţilor


săi sunt eliminaţi în ≈ 30 de ore
 traversează uşor bariera hemato-encefalică şi feto-
placentară
Mod de administrare

 Mepivastesin 3% →cartuse 1,7 ml (30 mg/ml clorhidrat


de mepivacaină)
 Scandonest 3% → cartuse 1,8 ml (30 mg/ml clorhidrat
de mepivacaină)
 Scandonest 2% Noradrenaline → cartuse 1,8 ml (20
mg/ml clorhidrat de mepivacaină + 36µg noradrenalină)
 Polocaine 3% → cartuse 1,8 ml( 20mg/ml clorhidrat de
mepivacaină)
 se administrează în doze reduse la pacienţii în
vȃrstă sau/şi cu afecţiuni cardiace, hepatice sau
renale
 se evită injectarea rapidă a unui volum mare de
anestezic, preferȃndu-se fracţionarea dozei
 doza maximă pentru o administrare este de 400
mg
 o administrare suplimentară este permisă după cel
puţin 90 minute
 La sportivi poate pozitiva testul antidoping
 In sarcina si lactatie;
 Efect teratogen – nu se utilizeaza in
primul trimestru de sarcina
 Eliminarea mepivacainei in laptele
matern este incerta – se recomanda
inlocuirea alimentatiei la san pentru 24 de
ore in caz de anestezie locala cu
mepivacaina cu sau fara adrenalina
Reactii adverse
 Manifestări SNC : nervozitate, agitaţie, tremor,
nistagmus, cefalee, logoree, tahipnee urmată de apnee,
convulsii
 Manifestări cardiovasculare: bradicardie, aritmii
ventriculare, hipotensiune, colaps
 Manifestări alergice: urticarie, edem, reacţii
anafilactoide
 În caz de convulsii se administrează i.v. Diazepam 5-
10 mg !!!
ARTICAINA

 Este anestezic local amidic, dar care contine atat o


grupare amidica cat si una esterica
 Indicata numai pentru anestezia locoregionala in
medicina dentara si OMF(BMF)
 Efect anestezic
 Potenta de 4-5 vs procaina (2 vs lidocaina)
 Toxicitate 1-1,5 vs procaina
 Durata de instalare a anesteziei este scurta 2-3
minute
 Durata anesteziei eficiente este aproximativ 60-75
min. pentru cele cu vasoconstrictor
 Farmacocinetica si metabolism:

 Dupa anestezia la nivelul partilor moi orale,


peak plasmatic – 30 minute
 Hidrolizata rapid de colinesterazele plasmatice
in proportie de 90%
 Metabolizare hepatica
 Eliminare renala
 Mod de administrare

 Ubistesin 4% cartuse a 1,7ml (40mg/ml clorhidrat de


articaină + adrenalină 1:200.000 )
 Septocaine 4% cartuse a 1,7ml (40mg/ml clorhidrat de
articaină + adrenalină 1:100.000; 1:200.000)
 Astracaine 4% cartuse a 1,7ml (40mg/ml clorhidrat de
articaină + adrenalină 1:200.000 sau 1:100.000)

 doza este de un cartus de 1,7-1,8 de soluţie anestezică


pentru anestezia plexală şi 1-2 cartuse pentru
anestezia tronculară
 se recomandă injectarea lentă
 se evită injectarea intravasculară( se aspiră înainte
de injectare)
 se administrează în doze reduse la pacienţii în
vȃrstă sau/şi cu afecţiuni cardiace, hepatice sau
renale
 este contraindicată administrarea articainei la
copii sub 4 ani
Contraindicatii si precautii

 Pacientii cu hipersensibilitate la anestezice locale de


tip amidic sau alte componente ale solutiei
anestezice

 Se evita administrarea la pacientii cu bronhospasm


in antecedente, deoarece anestezicele locale cu
articaina contin in general conservanti de tip sulfit

 Contraindicatii:
 Pacienti cu tulburari de conducere
atrioventriculara severe
 Pacientii epileptici fara tratament
 Administrare cu precautie la pacienti cu suferinte
hepatice sau renale – avand in vedere metabolizarea
hepatica si eliminarea renala
 Rezultate fals pozitive la testele antidoping
 In sarcina si lactatie:

 Efect teratogen – nu se utilizeaza in primul


trimestru de sarcina
 Eliminarea articainei in laptele matern este
incerta – se recomanda inlocuirea alimentatiei la
san pentru 24 de ore in caz de anestezie locala cu
articaina cu sau fara adrenalina
Reacţii adverse
 Manifestări SNC : nervozitate, agitaţie, tremor,
nistagmus, cefalee, logoree
 Manifestări cardiovasculare: bradicardie,
hipotensiune, colaps
 Manifestării respiratorii:
tahipnee→bradipnee→apnee
 Manifestări alergice: urticarie, edem, reacţii
anafilactoide
 Efecte adverse tardive: necroză locală la injectarea
rapidă şi în cantitate mare a anestezicului, tulburări de
sensibilitate pe traiectul nervului anesteziat care se
remit în ≈ 8 săptămȃni
PROCAINA

Actiune farmacodinamica:
- anestezic local de profunzime
- analgezic eficace
- trofic tisular
- vasodilatator
Utilizari terapeutice:
- anestezic local in chirurgie
- boala Raynaud
- degeraturi
- pentru calmarea durerilor postoperatorii
- in tratamente geriatrice
Procaina

Efecte adverse:
 reactii alergice

Contraindicatii:

o copii sub 3 ani


o alergie la Procaina
o nu se asociaza cu sulfamidele

Forme farmaceutice:
Clorhidrat de Procaina, fiole 1%, 4%, 8%
Aslavital H3, dj., fiole
Gerovital H3, dj., fiole
ALTE SUBSTANTE ANESTEZICE UTILIZATE IN
ANESTEZIA LOCALA1

 PRILOCAINA
 Anestezic local amino-amidic
 Folosit rar in medicina dentara si chirurgia OMF
 Instalarea anesteziei este rapida
 Efect de durata medie
 Efecte asupra sistemului cardiovascular – minime
 In caz de supradozaj – risc minim de methemoglobinemie
 Doza maxima – 6 mg/kgc, maximum 400 mg
 Produs comercial – CITANEST – prilocaina 3% cu felipresina
 BUPIVACAINA

 Anestezic local amino-amidic, folosit mai ales in


anestezia epidurala, retrobulbara(chirurgia oftalmica)
dar uneori si in teritoriul OMF
 Anestezia se instaleaza in 2-10 minute
 Eficienta timp de 90 minute, dar o relativa anestezie si
chiar akinezie se poate mentine mai multe ore
 Cardiotoxicitate( mai mare decat celelalte anestezice
locale), neurotoxicitate, efect teratogen
 Pentru chirurgia OMF – bupivacaina 0.5% cu sau fara
adrenalina
 produsul comercial este Marcain Spinal, Vivacaine,
Sensorcaine