Sunteți pe pagina 1din 116

SUPORTUL

SUPORTUL
VITAL
VITAL
DE
DE BAZ
BAZĂĂ
(BLS)
(BLS)
RESUSCITAREA (a readuce la viață)
 Este un complex de măsuri terapeutice cu
aplicare rapidă , respectând o anumită
secvențialitate , aplicat de către persoane special
instruite , urmărind prin asigurarea unei ventilații și
a unei perfuzii cerebrale și miocardice adecvate,
restabilirea funcțiilor vitale temporar suspendate.
PACIENT CRITIC

 Este pacientul cu funcțiile vitale instabile sau


cu afecțiuni care pot avea complicații ireversibile și
care necesită intervenție medicală de urgență sau
îngrijiri într-o secție de terapie intensivă generală
sau specializată.
SUPORTUL VITAL DE BAZA
(BLS)

 Constă în efectuarea unor acțiuni salvatoare de viață asupra unor


persoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută ,de către
persoane fără pregatire medicală , fără utilizarea unor echipamente
specifice acestui scop.
 Primul ajutor de bază se acordă de către orice persoană instruită în
acest sens, sau de către persoane fără instruire, la indicaiile personalului
din dispeceratele de urgență.
SUPORTUL VITAL AVANSAT

(ALS)
 Constă în efectuarea unor acțiuni salvatoare de
viață asupra unor persoane care au suferit o
accidentare sau îmbolnăvire acută , de către
persoane cu pregătire medicală , care dispun de
echipamente , aparatură și medicație specifice
acestui scop , funcționând sub forma unor echipe
antrenate , într-un cadru instituționalizat.
LANȚUL SUPRAVIEȚUIRII
Acțiunile care pot lega victima unui stop cardiac

subit de supraviețuire sunt denumite


“Lanțul supraviețuirii”

ACCES BLS DEA ALS


rapid 112 rapid rapidă rapid
 Resucitarea Cardio-Pulmonara(RCP)împreună cu
defibrilarea în 3-5 minute de la colaps , pot
determina rate de supraviețuire de până la
49-75%.

 Fiecare minut de întarziere a defibrilării reduce


șansele de supraviețuire cu 10-12%.
PROTOCOLUL BLS
 1. Se asigură securitatea salvatorului şi a victimei (și a
oricarui martor).
 2. Se verifică starea de conştientă a victimei: mișcați cu
blândețe umerii victimei și întrebați cu voce tare: “Sunteți
bine?”
 3A . Dacă victima răspunde verbal sau prin mişcare:
 •se lasă în poziţia în care a fost găsită (cu condiţia să fie în
siguranţă) , este evaluată starea victimei şi, dacă este necesar ,
se caută ajutor;
 •se trimite o persoană după ajutor sau , dacă salvatorul e
singur, lasă victima şi se duce chiar el după ajutor ;
 •se reevaluează periodic.
VERIFICAȚI STAREA DE
CONSTIENȚĂ A VICTIMEI
3B. Dacă victima nu răspunde:

• salvatorul trebuie să strige după ajutor;


• dacă poziţia victimei nu permite o
evaluare completă,atunci victima va fi
aşezată în decubit dorsal;
A - DESCHIDEREA
CAILOR
 • se deschid căile aeriene AERIENE
prin:
 1-HIPEREXTENSIA CAPULUI : plasând o
mână pe frunte şi, cu blândeţe, se împinge capul
spre spate, păstrând policele şi indexul libere
pentru eventuala pensare a nasului (dacă va fi
necesară ventilarea);
 2-RIDICAREA MANDIBULEI :cu vârfurile
degetelor sub menton se ridică bărbia victimei
pentru a deschide căile aeriene.
 Se va evita extensia capului dacă există
suspiciunea de traumatism de coloană cervicală.
Se deschide cavitatea bucală prin SUBLUXAȚIA
MANDIBULEI
HIPEREXTENSIA CAPULUI ȘI
RIDICAREA BĂRBIEI
B. VERIFICAREA RESPIRAȚIEI
 4. Menţinând căile aeriene deschise, salvatorul va încerca să stabilească,
timp de maxim 10 secunde, dacă victima respiră normal (se exclud mişcările
ventilatorii ineficiente, "gasp"-urile):

 •Privind mişcările peretelui toracic anterior;


 •Ascultând, la gura victimei, zgomotele respiratorii;
 •Simţind fluxul de aer pe obraz.
PRIVIȚI, ASCULTAȚI, SIMȚIȚI
 5A. Dacă victima respiră normal:

 •se așează în poziţie de siguranţă (PLS)

 •salvatorul va trimite sau va pleca după ajutor – sau va apela 112 pentru
chemarea ambulanței;

 •se reevaluează permanent respiraţia victimei.


POZIȚIA LATERALĂ DE
SIGURANȚĂ
 5B. Dacă victima nu respiră, sau prezintă mişcări respiratorii/ ineficiente, sau
"gasp "-uri ocazionale:
 salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, să găsească si să aducă un DEA dacă
acesta este disponibil sau, dacă este singur, va folosi telefonul mobil pentru
alertarea serviciilor de urgentă – salvatorul va părasi victima numai dacă nu are
altă alternativă.
 se poziţionează victima în decubit dorsal;
Se încep compresiile toracice după cum urmează:
 Se îngenunchează lângă victimă;
 Salvatorul plasează podul unei palme pe centrul toracelui
victimei ( jumătatea inferioară a sternului )
 Podul palmei celeilalte maini se plasează peste cea aflată pe
torace
 Se întrepătrund degetele mâinilor evitându-se compresia pe
coastele victimei.
 Nu se îndoaie coatele.
 Nu se vor face compresii la nivelul abdomenului superior sau
la nivelui apendicelui xifoid (partea inferioară a sternului).
APLICAȚI PODUL PALMEI PE
CENTRUL TORACELUI VICTIMEI
PLASAȚI PODUL CELEILALTE

PALME PESTE PRIMA


ÎNCRUCIȘAȚI DEGETELE MÂINILOR
 Salvatorul se va poziționa vertical deasupra toracelui victimei.
 Va efectua comprimarea sternului cu cel puțin
5 cm (fără a depăsi însă 6 cm)
 După fiecare compresie îndepărtati presiunea exercitată pe torace fără a
pierde contactul între mâini, sau între palmă și stern;
 Repetați compresiile cu o frecvență de minim 100 pe min (fără a depăși
120 pe min)
 Compresiile și decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timp.
COMPRESAȚI TORACELE
( minim 5 – maxim 6 cm)
 6 a.- Combinarea compresiilor toracice cu ventilațiile:
 După 30 de compresii se deschide calea aeriană folosind hiperextensia
capului și ridicarea mandibulei.
 Se pensează părțile moi ale nasului folosind policele și indexul mâinii de pe
frunte.
 Se deschide cavitatea bucală a victimei menținând însă bărbia ridicată.
 Salvatorul inspiră normal și pune buzele în jurul gurii victimei asigurând o
bună etanșeitate.
Deschideți căile aeriene, pensați
nările
APLICAȚI DOUĂ VENTILAȚII
EFICIENTE
 Salvatorul expiră constant în gura victimei timp de
o secundă , ca într-o respiratie normală, urmărind ridicarea
peretelui anterior al toracelui
 • Se menține capul victimei în hiperextensie și bărbia
ridicată, se îndepărtează gura de gura victimei și se
urmărește revenirea toracelui la poziția inițială ca într-un
expir normal;
Aceasta este o ventilație eficientă.
 •Se inspiră normal și se repetă ventilația pentru a obține
două ventilații eficiente. Cele două ventilații trebuie să fie
efectuate în mai puțin de 5 secunde.
URMĂRIȚI DECOMPRIMAREA
TORACELUI
 Apoi, fără întârziere , se repoziționează corect mâinile pe sternul
pacientului și se efectuează încă 30 de compresii toracice.
 Se continuă efectuarea compresiilor toracice și a ventilațiilor într-un raport
de 30:2.
 Întreruperea manevrelor pentru reevaluarea victimei este indicată doar dacă
aceasta dă semne de trezire: se miscă, deschide ochii sau respiră normal;

ALTFEL NU ÎNTRERUPEȚI RESUSCITAREA !


 Dacă primele ventilații nu produc ridicarea peretelui toracic, atunci:
 Se privește în gura victimei și se îndepărtează orice obstrucție;
 Se reverifică extensia capului și ridicarea mandibulei;
 NU sunt recomandate mai mult de două încercări de a ventila
înaintea reluării compresiilor.
 Dacă sunt doi salvatori, celălalt ar trebui să preia resuscitarea la
fiecare două minute pentru a evita apariția oboselii.
 Asigurați-vă că întreruperea compresiilor este minimă în
timpul schimbului salvatorilor.
 6b. Resuscitarea doar cu compresii toracice se poate efectua după cum
urmează:
 Dacă salvatorul nu este instruit să administreze ventilații gură-la-gură.
 Dacă salvatorul nu dorește să administreze ventilații gură-la-gură.
În aceste cazuri, compresiile toracice trebuie efectuate continuu, cu o
frecvență de cel puțin 100 pe minut (maxim 120 pe minut).
7. Resuscitarea continuă:

 • Până la sosirea unui ajutor calificat (ALS) care va prelua


resuscitarea;
 • Până când victima prezintă semne de reluare a funcţiilor vitale;
 • Până la extenuarea fizică a salvatorului.
ALGORITMUL BLS
 Resuscitarea cu doi salvatori:

 Resuscitarea efectuată de doi salvatori este mai puţin solicitantă.


 Important ca ambii resuscitatori să cunoască complet algoritmul şi
să fie antrenaţi.
 Se recomandă ca această tehnică să fie rezervată specialiştilor în
resuscitare sau acelor salvatori care fac parte din grupuri antrenate.
 Sunt de făcut următoarele sublinieri:
 • chemarea ajutorului este o prioritate; astfel, un salvator începe singur
resuscitarea iar celălalt pleacă după ajutor;
 • se recomandă ca salvatorii să stea de o parte şi de alta a victimei;
 • se utilizează un raport de 30 compresii toracice la 2 ventilaţii; la
finalul fiecărei serii de 30 compresii, salvatorul respectiv va fi pregătit
să administreze cele două ventilaţii; pentru o mai bună coordonare, cel
care face compresiile poate număra cu voce tare;
 • În timpul ventilației, ridicarea bărbiei şi extensia capului vor fi
menţinute tot timpul;
 Fiecare ventilaţie va dura două secunde, timp în care compresiile
toracice se întrerup; acestea se reiau imediat după a doua ventilaţie,
aşteptând doar ca salvatorul să îndepărteze buzele de pe faţa victimei;
 Dupa 2 min. salvatorii pot face schimb de locuri, cat mai repede
posibil.
POZIȚIA (LATERALĂ)
DE SIGURANȚĂ (PLS)

 În PLS se așează pacientul


inconștient, cu respirație.
 Se evită astfel aspirarea de secreții
proprii (vomă, sânge, salivă)
POZIȚIA DE SIGURANȚĂ
C.N.R.R. recomandă următoarea secvenţă de manevre:
 dacă e cazul, se îndepărtează ochelarii victimei;

 • salvatorul îngenunchează lateral de victima în decubit

dorsal menţinându-i membrele inferioare întinse;
 • braţul de partea salvatorului se poziţionează în unghi

drept cu corpul, cotul fiind îndoit şi palma orientată în
sus;
 • braţul de partea opusă se aduce peste torace şi se

poziţionează cu palma în contact cu obrazul de aceeaşi
parte cu salvatorul;

 salvatorul prinde
prinde membrul
membrul inferior
inferior de
de partea
partea opusă
opusă cu
cu mâna
mâna chiar
chiar deasupra
deasupra
genunchiului şi îl trage în sus, dar păstrând
păstrând contactul
contactul piciorului
piciorului cu
cu pământul
pământul
(o flectare incompletă a coapsei pepe abdomen)

 • menţinând
menţinând mâna
mâna victimei
victimei sub
sub obraz,
obraz, se
se trage
trage membrul
membrul inferior de partea
opusă şi se întoarce
întoarce victima pe o parte,
parte, spre salvator;

 • se
se ajustează
ajustează poziţia
poziţia membrului
membrului inferior
inferior de
de deasupra
deasupra astfel
astfel încât
încât
coapsa şi genunchiul săsă fie
fie flectate
flectate în unghi drept;

 • se
se împinge
împinge şişi se
se menţine
menţine capul
capul spre
spre posterior
posterior pentru
pentru aa asigura
asigura
libertatea căilor aeriene; această manevră se realizează prin
prin
ajustarea poziţiei
poziţiei mâinii de sub
sub obraz;
obraz;

 • se
se verifică
verifică respiraţia
respiraţia la
la intervale
intervale regulate
regulate

 • se
se ajustează
ajustează poziţia
poziţia membrului
membrului inferior
inferior de
de deasupra
deasupra astfel
astfel încât
încât
coapsa şi genunchiul săsă fie
fie flectate
flectate în unghi drept;

 • se
se împinge
împinge şişi se
se menţine
menţine capul
capul spre
spre posterior
posterior pentru
pentru aa asigura
asigura
libertatea căilor aeriene; această manevră se realizează prin
prin
ajustarea poziţiei
poziţiei mâinii de sub
sub obraz;
obraz;

 • se
se verifică
verifică respiraţia
respiraţia la
la intervale
intervale regulate
regulate

 Dezavantaj
Dezavantaj PLS: compresia unui braţ

 Recomandări
Recomandări ::
-urmărirea
-urmărirea circulaţiei periferice a braţului
-înlăturarea
-înlăturarea compresiei
compresiei cât
cât mai
mai rapid
rapid
-- dacă
dacă e necesară menţinerea poziţiei de siguranţă pe
pe oo perioadă
perioadă mai
mai
lungă
lungă de
de timp,
timp, după
după 30
30 minute
minute victima va fi întoarsă pe partea
opusă.
opusă.
plasarea unei victime inconştiente în
poziţie de siguranţă poate fi un
gest salvator de viaţă..
Aspirarea de corp străin

 Obstrucție parțială de CA - victima poate, de obicei, să


îndepărteze obstacolul prin tuse.
 Obstrucție completă de CA, atunci îndepărtarea corpului
străin prin tuse este puţin probabilă.
Diagnostic:
 Victima a fost văzută mâncând .
 Copil, introducând un obiect în gură.
 Victima care se sufocă, adeseori îşi prinde gâtul cu mâinile –
poziție patognomonică.
 Zgomot respirator, un sunet muzical în inspir;
 Obstrucție parțială- victima este agitată şi tuşeşte.
 Obstrucție completă- victima nu poate vorbi, respira sau tuşi
şi, în scurt timp, îşi pierde starea de conştiență.
ASPIRAREA DE CORP STRĂIN

algoritmul resuscitării

 /. dacă victima respiră, trebuie încurajată să tuşească; salvatorul nu va lua


alte măsuri;
 2. dacă victima dă semne de epuizare, nu mai respiră sau se opreşte din
tuşit, se cianozează, i se vor administra
lovituri interscapulo-vertebrale:
 se aplică până la 5 lovituri bruşte interscapulo-vertebrale cu podul
palmei;
•se îndepărtează proteze dentare sau
orice obiect vizibil din cavitatea bucală a
victimei;

• salvatorul se aşează usor lateral în


spatele victimei;

• se sprijină cu o mână pieptul victimei


şi se înclină spre în faţă, astfel încât,
atunci când obiectul este dislocat, să se
deplaseze spre cavitatea bucală, nu să
alunece mai jos, în căile aeriene
inferioare;

• se aplică până la 5 lovituri bruşte


interscapulo-vertebrale cu podul palmei;
scopul este : nu să fie administrate cele
5 lovituri, ci ca fiecare din acestea să fie
capabilă să disloce corpul străin.
 3. dacă loviturile interscapulo-vertebrale sunt ineficiente, se încep
compresiile abdominale (manevra Heimlich pe pacient constient):
 - salvatorul se aşează în spatele victimei şi îi înconjură abdomenul
superior cu ambele braţe;
 - se asigură că victima este aplecată spre în faţă astfel încât atunci
când corpul străin este dislocat acesta să se deplaseze spre
cavitatea bucală şi nu mai jos în căile aeriene;
 - strânge un pumn şi îl amplasează între ombilic şi apendicele
xifoid, prinzând pumnul cu palma celeilalte mâini;
 - trage brusc, spre posterior şi superior urmărind dislocarea
obstacolului;
 - dacă obstrucţia persistă, verifică gura pentru obiecte care pot fi
îndepărtate cu degetul şi continuă alternanţa de 5 lovituri
interscapulo-vertebrale cu 5 compresii abdominale.
Manevra Heimlich
(pacient singur în casă)
 4. Dacă victima devine inconştientă:

 - consecinţa acestui fapt ar putea fi relaxarea muşchilor


perilaringieni, permiţând astfel aerului să ajungă în plămâni; dacă
victima unei sufocări prin aspirare de corp străin devine
inconştientă, salvatorul trebuie să urmeze cu atenţie următoarea
secvenţă de suport vital:
 • extensia capului şi îndepărtarea oricărui corp străin vizibil din
gura victimei;
 • deschiderea în continuare a căilor aeriene prin ridicarea bărbiei;
 • evaluarea respiraţiei;
 • se încearcă administrarea a 2 ventilaţii eficiente;
 • dacă ventilaţiile eficiente pot fi administrate din 5 încercări: se
caută semne de circulaţie sangvină prezentă; se încep compresiile
sternale şi/sau ventilaţiile, după caz;
 • dacă nu se pot administra ventilaţii eficiente din 5
încercări, se încep compresiile sternale în scopul
dislocării corpului străin, renunţând la căutarea
semnelor de circulaţie sangvină; după 30 compresii, se
verifică dacă există corp străin în cavitatea bucală şi
apoi se încearcă din nou ventilarea; se continuă cu
cicluri de 30 compresii alternând cu încercări de
ventilare;
 • dacă la un moment dat se pot administra ventilaţii
eficiente, se caută semne de circulaţie sangvină şi se
continuă cu compresii sternale şi/sau ventilaţii, după
caz.
PROTOCOLUL
SUPORTULUI DE BAZĂ ÎN CAZ DE
OBSTRUCȚIE A CĂILOR AERIENE
ABSENȚA STĂRII DE CONȘTIENȚĂ

DESCHIDE CĂILE AERIENE

VERIFICĂ-I CAVITATEA BUCALĂ

EVALUEAZĂ RESPIRAȚIA

VENTILEAZĂ

VENTILARE EFICIENTĂ VENTILARE INEFICIENTĂ

BLS EVALUEAZĂ CIRCULAȚIA COMPRESII STERNALE


Manevra
Heimlich
pe pacient
inconștient
Advanced Life
Suport
Resuscitarea avansată sau Suportul Vital Avansat necesită
intervenţia unei echipe formate în resuscitare şi dotate cu
echipamentele şi medicamentelenecesare.
Ritmurile care apar în stop cardiorespirator se pot împarți în:
1.Ritmuri șocabile:-FV/TV cu sau fără puls
2.Ritmuri neșocabile:-nonFV/non TV(asistolia si
activitatea electrică fără puls)
-În FV/TV cu sau fără puls este utilizată defibrilarea, iar în asistolie și activitate
electrică fără puls nu este utilizată
-În ambele situații se utilizează celelalte manevre de resurscitare (compresiunile
toracice externe , managementul căilor aeriene şi ventilaţia, accesul intravenos,
administrarea de adrenalină şi identificarea şi tratamentul cauzelor care au
determinat apariţia SCR)
Algoritm de resuscitare
cardioresoiratorie avansată
FV/TV fără puls

-Cel mai frecvent ritm al stopului este fibrilaţia ventriculară

-Daca identificăm FV şansa de reuşită a resuscitării este cea mai mare


(comparativ cucelelalte situaţii de stop), ea fiind maximă în primul minut
şi scăzând cu 7-10 % în fiecare minut dacă nu se începe resuscitarea
corectă şi aritmia persist
-Pana la sosirea echipei de resuscitare se poate initia BLS(verificarea
stării de conştienţă (după asigurarea securităţii salvatorului şi
victimei),eliberarea căilor aeriene,evaluarea respiraţiei,apel de
urgenţă,inceperea compresiilor toracice externe,efectuarea a 30 de
compresiuni şi 2 ventilaţii timp de 2 min.)
Tratamentul etiologic în cazul FV este defibrilarea, iar şocul electric
extern se aplică după două minute de resuscitare de bază(RCP se face
pentru a asigura un aport minim de oxigen la nivelul cordului si o circulatie
bazală).
Defibrilator-se plasează padelele/electrozii autoadezivi subclavicular
drept și apexian => se poate identifica pe monitor prezența FV/TV fără
puls
FV/TV fără puls - un sigur șoc extern de 360J pentru un difibrilator
monofazic si de 150-200J pentru un defibrilator bifazic
După cel de-al treilea șoc dacă FV/TV fără puls persistă:
-se administează adrenalină – 1 mg i.v./i.o. la fiecare 3-5 min
-se vor administra și antiaritmice
-Se continuă manevrele de resuscitare
Apariția pe monitor a unui ritm compatibil cu prezența pulsului => se verifica pulsul la
artera carotidă - este prezent: se oprește RCP
-nu este prezent - se continuă resuscitarea
conform protocolului pentru FV/TV fără puls
-Dacă FV/TV apare în timpul cateterizării cardiace sau precoce în perioada
postoperatorie după chirurgie cardiacă se vor administra până la 3 şocuri electrice
succesive, înainte de a începe compresiunile toracice. Această strategie cu 3 şocuri poate
fi considerată, de asemenea, pentru un stop cardiac iniţial asistat prin FV/TV dacă
pacientul este deja conectat la un defibrilator manual.
ALGORITMUL DEFIBRILĂRII
1.Când pacientul este contectat la defibrilator și se observă pe monitor
prezența FV/TV fără puls - șoc 150-200J/360J
2.FV/TV fără puls persistă -RCP(30:2)timp de 2 min
3.Șoc 150-200J/360J(nu există un număr maxim de șocuri care pot fi aplicate
în cursul unei resuscitări)
-Se va renunţa la defibrilare doar în momentul în care pe monitor apare un ritm
cu complexe QRS ,situaţie în care se va trece fie la un alt protocol de
resuscitare dacă pacientul nu are în continuare puls, fie se instalează un ritm cu
puls care necesită întreruperea resuscitării, reevaluarea pacientului şi
continuarea tratamentului postresuscitare
-Defibrilarea: - se poate efectua cu defibrilatorul manual care necesită
recunoaşterea şi interpretarea ritmurilor de către personal medical
specializat ;
-sau cu defibrilatorul automat sau semiautomat care are
capacitatea de a recunoaşte singur un ritm cardiac ce necesită şoc electric şi
care ia singur decizia defibrilării unui pacient putînd fi utilizat de un operator
cu o pregătire de bază pentru utilizarea aparatului (paramedic, asistent
medical, echipe de prim ajutor).
Managementul căilor aeriene şi
ventilaţia
-Se efectuează în scopul asigurării şi menţinerii libertăţii căilor
aeriene şi realizării ventilaţiei mecanice
-Cea mai bună metodă este intubaţia orotraheală şi ventilaţia cu
administrare de oxigen titrat pentru menţinerea unei valori a
SaO2 de 94-98 % pe sonda de intubaţie, fie cu balon cu rezervor
şi oxigen, fie cu ajutorul unui aparat de ventilaţie mecanică.
-Intubaţia orotraheală trebuie efectuată de către o persoană având
pregătirea şi experienţa necesară unei manevre invazive.
Personalul medical cu abilitaţi în managementul avansat al căilor
aeriene trebuie să încerce laringoscopia şi intubaţia orotraheală
fără întreruperea compresiunile toracice.
-Doar la trecerea sondei de intubaţie printre corzile vocale poate fi necesară o scurtă
întrerupere a compresiunilor, dar aceasta nu trebuie să depăşească 10 secunde.
-Dacă nu există posibilitatea intubaţiei orotraheale se pot utiliza metode alternative-
insertia unui dispozitiv supraglottic(măşti laringiene, a combitubului cu dublu lumen
(traheal şi esofagian) sau I-gel)
-Aceste dispositive oferă posibilitatea ventilaţiei mecanice cu O2 100 %, dar în lipsa lor
se poate utiliza şi ventilaţia noninvazivă doar cu mască şi balon cu rezervor, care permite
administrarea de O2 peste 90 % dacă este corect utilizată
-Ventilația va avea o frecvență de 10 pe min (nu este idicată hiperventilația)
-În cadrul evaluării secundare se va confirma corectitudinea
plasării sondei de intubaţie orotraheale în calea aeriană prin una
din următoarele metode:
1. vizualizarea directă a trecerii sondei printre corzile vocale;
2. ventilaţia mecanică şi utilizarea detectorului de CO2 de la
sfârşitul expirului (end-tidal CO2) care ataşat la sonda de
intubaţie îşi va modifica culoarea în prezenţa CO2 expirat din
calea aeriană;
3. ascultarea murmurului vezicular în 5 puncte (toracic bilateral
anterior şi în axilă, precum şi în epigastru, unde nu trebuie să se
asculte intrarea aerului);
4. utilizarea detectorului esofagian de CO2.
Accesul intravenos

-În cursul resuscitării este necesară stabilirea accesului intravenos în scopul


administrării de fluide şi a medicaţiei necesare în resuscitare
-În mod obişnuit se indică canularea unei vene periferice (sigura,rapida si facila)
dar in unele situatii este indicat abordul venos central, fie pentru că medicaţia pe
care o administrăm este iritantă pentru o venă periferică, fie pentru că abordul
periferic nu este realizat .
-Cateterismul unei vene centrale este o manevră dificilă în condiţiile în care se
efectuează în paralel cu manevrele de resuscitare
-Medicamentele administrate pe o venă periferică vor fi urmate de un flush de 20
ml de fluid, de obicei ser fiziologic-pentru a facilita ajungerea medicatiei la nivelul
circulatiei centrale
Accesul intraosos si calea
endotraheală

-Dacă nu este posibil accesul venos periferic în cursul


resuscitării se poate încerca abordul intraosos pentru
administrarea de fluide şi medicamente. Metoda este indicată
mai ales la copilul aflat în stop cardiac, dar există studii care
demonstrează utilitatea acestei căi şi la pacientul adult
- În administrarea pe cale traheală, concentraţiile plasmatice ale
drogurilor sunt greu predictibile, iar doza optimă de administrat
pe această cale este necunoscută pentru majoritatea
drogurilor(nu mai este recomandata)
Administrarea medicației

-Adrenalina se va administra la pacientul cu FV/TV fără puls la fiecare 3-5


minute. Ea se administrează intravenos direct în doză de 1 mg. Administrarea
adrenalinei se efectuează după cel de-al treilea şoc electric în cazul FV/TV fără
puls, fără a se opri manevrele de resuscitare.
-Rolul adrenalinei în resuscitare este legat de efectul pe receptorii adrenergici,
în primul rând pe receptorii alfa care determină vasoconstricţie şi creşterea
presiunii de perfuzie la nivel cerebral şi miocardic, dar şi pe receptorii beta de
la nivelul miocardului crescând forţa de contracţie a cordului.
-Antiaritmice. Nici un antiaritmic nu şi-a dovedit clar beneficiul
clinic în situaţia de FV/TV fără puls prin îmbunătăţirea ratei de
supravieţuire. Totuşi Amiodarona este o indicaţie de clasă IIb
care în anumite studii s-a arătat benefică în tratamentul FV/TV
fără puls.
-Ea se administreză după al treilea şoc în cazul fibrilaţiei
ventriculare/tahicardiei ventriculare fără puls
-Doza de Amiodaronă este de 300 mg i.v. direct în bolus diluată
în 20 ml soluţie de glucoză 5 %. Primul bolus poate fi urmat de
un al doilea de 150 mg amiodaronă şi apoi de o perfuzie cu 900
mg în 24 h.
-In caz de nu este disponibila Amiodarona se poate administra
xilina(în bolus de 1 mg/kgc, care se poate repeta după 3-5
minute, urmat apoi de o perfuzie cu 1-2 mg/min până la doza
maximă cumulată în 24 h de 3 mg/kgc)
-Magneziul nu este recomandat în stopul cardiac, în afara suspiciunii de
„torsada vârfurilor (torsade des pointes)”. Doza care se administrează este
de 8 mmol i.v., adică 4 ml din soluţia de 50 % sau 2 g i.v.
-Agenţii alcalinizanţi, respectiv bicarbonatul de sodiu este indicat a se
administra dacă stopul cardio-respirator are drept cauză hiperpotasemia sau
intoxicaţia cu antidepresive triciclice (Doza de bicarbonat este de 50 mmol
din soluţia de 8,4 %)
Protocol FV/TV fără puls
Non FV/TV fără puls

-Situaţia de Non FV/TV fără puls înglobează protocoalele pentru asistolă şi


activitate electrică fără puls (AEP), care nu necesită defibrilare. Succesul
resuscitării în acest caz este relativ redus în lipsa unei cauze reversibile, care poate
fi identificată şi tratată eficient.
-Dacă asistola sau AEP se confirmă (fie după un episod de FV/TV fără puls, fie din
primul moment al monitorizării pacientului) protocolul de resuscitare se va baza pe
efectuarea compresiunilor toracice şi ventilaţiei (30:2) şi administrarea medicaţiei.
Asistola

-În cazul în care stopul cardiorespirator are drept ritm asistola este importantă
confirmarea diagnosticului pe traseul de monitor
-În acest scop se verifică:
1.contactul ferm al electrozilor cu pacientul,
2.conexiunile cablurilor monitorului,
3.aspectul traseului în mai multe derivaţii (DI, DII, DIII),
4.amplitudinea complexelor QRS.
-Această verificare este importantă pentru a nu se eluda o eventuală fibrilaţie
ventriculară (mai ales cu unde mici) care ar necesita defibrilare. În cazul
incertitudinii diagnosticului asistolă versus FV cu unde mici ,defibrilarea nu
trebuie aplicată, ci se vor continua compresiunile toracice şi ventilaţiile
-Efectuarea continuǎ şi corectǎ a manevrelor de RCP poate creşte amplitudinea
şi frecvenţa undelor de FV, îmbunǎtǎţind astfel şansele de defibrilare şi
restabilirea unui ritm de perfuzie.
-Protocolul de resuscitare în asistolă se bazează pe secvenţa de
compresiunitoracice şi ventilaţie 30:2, cu securizarea căilor aeriene prin
intubaţie orotrahealăşi administrarea de medicaţie intravenoasă.Se va
administra adrenalina 1 mg i.v./i.o. imediat ce accesul venos este stabilit si apoi
repetat la fiecare 3-5 minute.
-În cazul asistolei în care există pe monitor unde P de stimulare
electrică atrială:
- se indică pacing-ul extern transcutanat care
realizează o stimulare electrică a cordului cu o frecvenţă
prestabilită (de obicei 70/min) şi o intensitate care variază de la
pacient la pacient ce trebuie tatonată în cursul resuscitării.
-Până la pregătirea pacing-ului transcutanat
sau în lipsa acestuia se poate utiliza pacing-ul manual prin
lovitura cu pumnul la nivelul sternului (fist pacing), care are
valoarea unui pacing extern dacă se realizează cu forţă
suficientă şi frecvenţă de 70/min
AEP

-Protocolul în AEP cuprinde RCP (compresiuni toracice şi ventilaţii 30:2) timp


de 2 min. şi administrarea de adrenalină 1 mg la fiecare 3 minute, în paralel cu
tratamentul etiologic.
-Nu există posibilitarea şi nici timpul de a efectua explorări paraclinice
complete (mai ales în prespital), explorări care să ne ofere un diagnostic cert al
cauzei şi nici posibilitatea unui tratament complet uneori pentru că pacientul
are nevoie permanent de compresiuni toracice externe şi ventilaţie mecanică.
-Pot exista însă informaţii care să ne orienteze asupra cauzei atunci când există
date despre istoricul pacientului, când este interpretat corect traseul ecg de
monitorizare sau este posibilă obţinerea în câteva minute a unor date de
laborator.
Protocol de resuscitare în
situaţia Non-FV/TV
Cauzele
reversibile
4H 4T
Hipovolemia Toracele sub tensiune (Pnemotoraxul)
Hipoxia Tamponada cardiacă
Hipo/Hiperpotasemia Toxicele
Hipo/Hipertermia Tromboza coronariană/ TEP
Hipovolemia

 Hipovolemia este o cauză potențial reversibilă a stopului


cardiac, care rezultă din reducerea volumului intravascular
(hemoragie), poate de asemenea apărea o hipovolemie relativă
la pacienții cu vasodilatație severă (anafilaxie, sepsis).
 Hipovolemia este datorată cel mai frecvent unei sângerări
masive (posttraumatică, hemoragie digestivă, ruptură de
anevrism aortic etc.) sau unui abdomen acut chirurgical.
 În cazul unui pacient în stop CR orientarea spre această
etiologie este dată de istoric, de aspectul colabat al venelor
gâtului şi traseul de monitorizare care indică o frecvenţă
cardiacă crescută, în contextul unor complexe QRS înguste.
Hipovolemia

 Tratamentul în urgenţă impune administrarea rapidă de


fluide intravascular (cristaloide, coloide, sânge) şi
efectuarea cât mai rapid a intervenţiei chirurgicale, dacă este
posibil.
 În etapele inițiale are resuscitării folosiți orice soluție
cristaloidă disponibilă imediat. Se poate efectua și o
ecografie, dar fără reducerea compresiilor toracice.
Hipoxia

 Hipoxia apare în aproape toate situaţiile de stop cardiorespirator,


sugestive pentru această unică etiologie a AEP fiind: cianoza
pacientului, încă din primele momente ale instalării stopului
cardiorespirator, istoricul de obstrucţie a căilor aeriene şi frecvenţa
cardiacă scăzută, constatată pe monitor.
 Se tratează prin managementul adecvat al căilor aeriene şi ventilaţia cu
oxigen 100 %. Este extrem de importantă dezobstrucţia căii aeriene,
precum şi verificarea corectitudinii intubaţiei orotraheale.
Hipo/Hiperpotasemia

 Hiper/hipopotasemia, acidoza metabolică sau alte tulburǎri metabolice


sunt sugerate de anamneza pacientului, de explorările paraclinice de
urgenţă (biochimie sau aspect EKG). Dezechilibrele electrolitice trebuie
identificate şi tratate înainte ca stopul cardiac să se instaleze, cele mai
frecvent întâlnite fiind dezechilibrele potasiului, în special hiperkalemia.
 Valori normale K: 3,5-5 mmol/L
Hipopotasemia

 HipoK este definită ca o scădere a nivelului seric de K sub 3,5mmol/L.


Hipopotasemia severă apare când concentrația scade sub 2,5mmol/L.
 HipoK este descoperită la până la 20% din pacienții spitalizați. Ea crește incidența
aritmiilor și a morții subite. Riscul este crescut la pacienții cu patologie cardiacă
preexistentă sau la cei cu tratament cu digoxin.
 Cauze: Pierderi gastrointestinale;
Drogurile (diuretice, steroizi);
Pierderi renale (diabet, dializă);
Afecțiuni endocrine (boala Cushing, hyperaldosteronism);
Alcaloza metabolică;
Hipomagneziemia;
Aportul redus;
Terapia din hiperpotasemie!
Hipopotasemia

 Semne și simptome: afectare neuromusculară, fatigabilitate,


senzație de slăbiciune, crampe ale MI, constipație.
 Modificări EKG: apariția undelor U
Unde T aplatizate
Modificări de segment ST
Aritmii sau stop cardiac
Hipopotasemia
Hipopotasemia

 Tratament: Administrare de K iv maxim 20mmol/h, sau


infuzie mai rapidă 2mmol/min primele 10 minute urmată de
10mmol in 5-10min, în caz de aritmii severe.
 Monitorizarea EKG obligatorie;
 Este inidicată și administrarea de magneziu.
Hiperpotasemia

 Hiperpotasemia reprezinta creșterea concentrației de potasiu peste


5,5mmol/L. HiperK severă apare la peste 6,5mmol/L.
 Cauzele principale: Insuficiența renală;
Medicamente;
Distrucții tisulare (rabdomioliză,
hemoliză);
Acidoză metabolică;
Boala Addison;
Dietă;
 Se va acorda atenție pseudohiperpotasemiei, când se intalnesc nivele
crescute ale potasiului seric (sânge coagulat), cu valori normale ale
potasemiei în plasma (sânge necoagulat).
Hiperpotasemia

 Modificări EKG:
Hiperkalemia

 Tratamentul implică 5 strategii:


Protecție cardiacă
Introducerea potasiului în celulă
Eliminarea potasiului din corp
Monitorizarea K seric și a glicemiei
Prevenirea recurențelor.
Hiperpotasemia

Creștere ușoară ( 5,5-5,9mmol/L) Rășini schimbătoare de potasiu 15-30gr


Sodiu polistiren solfonat (Kayexalate) 15-30gr

Creștere moderată (6,0-6,4mmol/L) Soluție glucoză tamponată cu insulină


De luat în calcul dializa
Creștere severă (peste 6,5mmol/L) fără modificări Soluție glucoză tamponată cu insulină
EKG Salbutamol 10-20mg prin nebulizare
De luat în calcul dializa
Creștere severă cu modificări EKG Pretecția cordului prin clorură de calciu 10ml sol
10% în 2-5min.
Dializă
Hipotermia

 Hipotermia este diagnosticată prin măsurarea temperaturii


centrale (esofagiene, rectale sau vezicale) (< 35 C) la
pacienţii expuşi la frig sau accidente prin imersie în apă
rece, la care uneori se asociază prezenţa undei J (Osborne)
pe electrocardiogramă.
 Tratamentul vizează încălzirea pacientului prin metode de
încălzire internă şi externă până la aducerea temperaturii
centrale la o valoare peste 35 C.
 Nu se vor opri manevrele de resuscitare înainte de reuşita
încăzirii indiferent de timpul în care se va realiza aceasta,
ţinând cont că standardul presupune încălzirea cu 1-1,5 C pe
oră.
Hipotermia

 Scala Swiss:
Hipertermia

 Hipertermia apare când organismal își pierde abilitățile de termoreglare și temperatura depășește
normalitatea obținută prin mecanisme homeostatice. Hipertermia poate fi exogenă, cauzată de
condițiile de mediu sau secundară producției de căldură endogenă.
 Atacul de hipertermie (Heat Stroke- HS) Este definit ca hipertermia acompaniată de o reacție
inflamatorie sistemică la o temperature central mai mare sau egală cu 40 gr C, însoțită de o schimbare
a statusului mental și diferite niveluri de disfuncție de organe.
Sunt 2 feluri de HS:
HS clasic – apare în medii cu temperatură mare și frecvent afectează persoanele în vârstă în timpul
valurilor de căldură.
HS de efort – apare în timpul unui efort fizic intens în medii cu temperatură sau umiditate mare, de
obicei afectează adulții tineri sănătoși.
Simptome: temperatură peste 40gr C, piele uscată și fierbinte, fatigabilitate, cefalee, eritem, aritmii și
hipotensiune, ARDS, convulsii, comă.
Tratament: terapia suportivă și răcirea rapidă a pacientului.
Hipertermia

Hipertermia malignă (HM) este o afecţiune a fibrei


musculare scheletice cu determinism farmacogenetic, apărută la
indivizi susceptibili, expuşi la anumiţi agenţi anestezici
consideraţi “triggeri” şi care induc o eliberare masivă
intramioplasmatică de ioni de calciu de la nivelul reticulului
sarcoplasmatic.
Exemplu de agenți trigger: MDMA, amfetaminele.
Tratamentul poate fi medicamentos, prin administrare de
dantrolene.
Toracele sub tensiune
(pneumotoraxul)
 Toracele sub tensiune (pneumotoraxul) apare în general
posttraumatic, dar poate fi şi spontan.
 Diagnosticul este clinic, iar tratamentul trebuie instituit urgent
prin puncţie-exuflaţie toracică cu un ac gros de puncţie introdus
în spaţiul II intercostal pe linia medioclaviculară, urmată de
drenaj toracic în spaţiul IV–V pe linia medioaxilară.
 Semnele care indică existenţa unui pneumotorax sufocant sunt
turgescenţa jugularelor, deviaţia traheii, absenţa pulsului la
artera carotidă în timpul compresiilor toracice externe şi
constatarea că după ce s-a realizat intubaţia orotraheală
pacientul nu poate fi ventilat eficient şi nu se ascultă murmur
vezicular la nivelul unui hemitorace, acolo unde există
pneumotoraxul.
Tamponada cardiacă

 Tamponada cardiacă este dificil de diagnosticat clinic în


condiţiile pacientului aflat în stop CR.
 În unele situaţii istoricul de traumatism toracic închis sau
deschis ne orientează în această situaţie, traseul
electrocardiografic indică un ritm tahicardic cu complexe
QRS de amplitudine redusă, există o distensie a venelor
gâtului, iar în timpul compresiilor toracice nu se poate
detecta puls la artera carotidă, compresiunile toracice fiind
ineficiente.
 Gestul terapeutic imediat este pericardiocenteza cu
extragerea unei cantităţi de sânge din spaţiul pericardic sau
toracotomie de urgenţă în resuscitare.
Toxicele

 Ingestia voluntară sau accidentală de substanţe toxice,


droguri sau medicamente poate fi şi ea o cauză de AEP.
 Diagnosticul se bazează pe cunoaşterea istoricului
pacientului (tendinţe autolitice sau tratament cu anumite
medicamente), pe aspectul traseului electrocardiografic şi
uneori pe explorări biochimice sau toxicologice foarte
rapide.
Toxicele
A. Limitarea absorbţiei substanţelor toxice ingerate
1. golirea stomacului prin administrarea siropului de ipeca (provoacă vărsătură) sau lavaj gastric < 1 oră de la ingestie;
Contraindicaţiile sunt reprezentate de: Stare de conştienţă alterată sau convulsii în 60-90 minute, Caustice, Hidrocarburi toxice nesistemice,
Graviditate tardivă.
2. administrarea de cărbune activat în cazurile cu timp de la ingestie mai mare de o oră. Doza este de 1g/kgc.
3. irigaţie intestinală prin administrarea enterală de polietilenglicol care reduce absorbţia prin curăţirea intestinului.

B. Creşterea eliminării prin administrarea de catartice (lactuloză, citrat de magneziu), hemodializă şi hemoperfuzie pentru substanţe ca: metanol,
etilenglicol, salicilaţi, litiu.

C. Antidoturi specifice:
• Paracetamol - N-acetilcisteină
• Organofosforice - Atropină în doze mari
• Cianuri - Nitrit de sodiu, Tiosulfat de sodiu, Cobalt EDTA
• Digoxin - Anticorpi Fab
• Opioide - Naloxonă
• Benzodiazepine - Flumazenil.
Tromboza coronariană

 Termenul de Sindrom Coronarian Acut (SCA) include trei


entităţi diferite:
1. infarct miocardic cu supradenivelare ST;
2. infarct miocardic fără supradenivelare ST;
3. angină pectorală instabilă.
 Sindroamele coronariene acute sunt cea mai frecventă cauză de
aritmii maligne care duc la moarte subită cardiacă. Obiectivele
terapiei sunt tratarea condiţiilor cu risc vital acut, cum ar fi
fibrilaţia ventriculară (FV) sau bradicardia extremă şi
prezervarea funcţiei ventriculului stâng cu prevenirea
insuficienţei cardiace prin limitarea extensiei leziunii
miocardice.
Tromboza coronariană

 În faţa unei suspiciuni de sindrom coronarian acut se vor aplica


următoarele măsuri de urgenţă:
1. Morfina
2. Oxigenul
3. Nitroglicerina
4. Aspirina
5. Inhibitorii de receptori ADP: Thienopiridinele
(clopidogrel, prasugrel) şi ciclo-pentil-triazolo-pirimidinele
(ticagrelor)
6. Terapia de reperfuzie: Terapia de reperfuzie reprezintă cea
mai importantă achiziţie în terapia IMA în ultimii 20 de ani.
Modalităţile de realizare sunt terapia fibrinolitică, angioplastia
percutană sau metodele chirurgicale de by-pass aorto-
coronarian.
TEP

 Diagnosticul de
tromboembolism pulmonar
este sugerat de istoricul
pacientului, de examenul
clinic în cursul resuscitării
(turgescenţa jugularelor), iar
tratamentul include
tromboliza pe cale generală
sau embolectomia pe cale
chirurgicală.
CAZURI
CLINICE
Caz clinic nr. 1
 Pacient în vârstă de 43 de ani , aflat în stop
cardio-respirator datorat unei căderi de la
mare înălțime (pod) într-un râu, în urma
unui act suicidal.
 Pacientul este adus la mal de către una
dintre persoanele care au asistat la
eveniment.
Caz clinic nr. 1
 La sosirea echipajelor medicale de urgență, pacientul
prezintă:
- temperatura centrală : 32.4 grade Celsius
- căi respiratorii superioare obstruate
- tegumente palide , reci
Caz clinic nr. 2
 Pacientă în vârstă de 68 de ani, cunoscută cu insuficiență
cardiacă cronică clasa III NYHA , infarct de arteră
descendentă anterioară , internată în spital datorită unui
episod de decompensare cardiacă ce a avut loc cu trei zile în
urmă, intră în stop cardio-respirator datorită supradozării de
beta-blocante.
Caz clinic nr. 2
 Proiect realizat de:
- Ichim Vlad
- Strugaru Ștefan-Vlad
- Ivaniciuc Vlad-Timotei
- Loghin Alexandru

Seria A, Grupa 10