Sunteți pe pagina 1din 22

ECONOMIA

ŞI

MARKETINGUL

SĂNĂTĂŢII
6. SALARIUL.
ŞOMAJUL

6.1. Salariul
6.2. Şomajul

28 Martie 2019
6.1. Salariul

Provine din latinescul salarium care era suma de bani pe


care o primea soldatul roman în vederea cumpărării sării.
Salariul reprezintă suma de bani pe care o primeşte
posesorul forţei de muncă pentru contribuţia adusă la realizarea
muncii ca factor de producţie (preţul mărfii închiriate -
capacitatea de muncă).
Salariaţii reprezintă între 65% şi 95% din populaţia ocupată,
aceasta fiind principala sursă de existenţă a populaţiei.
Salariul constituie acea parte din valoarea nou creată, ce
revine în mod direct lucrătorilor pentru participarea la activităţile
social–economice, sub formă de bani şi uneori în formă naturală.
Salariul se stabileşte pe baza mecanismelor pieţei, el fiind
însuşit după ce munca a fost prestată şi mai ales de rezultatele
ei. Salariul este în mod frecvent raportat de posesorul forţei de
muncă la cerinţele existenţei proprii, aflate în continuă creştere.
6.1.1. Formele de salarizare
Reprezintă modalităţile prin care se stabilesc mărimea şi
evoluţia salariilor individuale. Ele realizează conexiunea între
mărimea rezultatelor, munca depusă şi salariul.
Practica economică distinge trei tipuri de salarizare şi anume:-
a) salarizarea în regie (după timpul lucrat);
b) salarizarea în acord (pe bucată, pe activitate);
c) salarizarea mixtă.
a) Salarizarea în regie este acea prin care se asigură plata
salariatului după timpul lucrat, fără a se preciza volumul de
muncă ce trebuie să fie depus în unitate de timp. Totuşi se
presupune că un minim de muncă trebuie să fie cheltuită.
Salariaţilor plătiţi în regie li se fixează ce au de executat,
răspunderile ce le revin, în funcţie de calificarea şi locul pe care îl
ocupă în diviziunea muncii din unitatea respectivă (fişa postului).
Pentru a-i stimula pe lucrătorii salarizaţi în regie, managerii
pot să-i stimuleze suplimentar prin premii, gratificaţii, cadouri,
produse sau servicii oferite pentru cei care depun un volum mai
b) Salarizarea în acord constă în plata muncii pentru o
operaţie, pe un produs etc. Durata de timp cât se munceşte
pentru realizarea activităţii sau produsului respectiv nu este
stabilită în mod riguros.
Această formă de salarizare este preferată celei din regie:
- evidenţiază mai pregnant legătura dintre mărimea salariului
şi efortul depus de salariat;
- tinde să sporească productivitatea muncii salariatului pe
măsura creşterii intensităţii şi îndemânării muncii;
- reduce cheltuielile instituţiei sau firmei prin renunţarea la
supraveghetorii necesari în cadrul salarizării în regie.
Se întâlneşte în special în vânzări sub forma targetului de
piaţă, a cotei din vânzări, în construcţii.
În funcţie de modul de organizare a muncii si de modul de
stimulare a muncii din fiecare firmă, salarizarea în acord poate fi:
- simplă;
- colectivă;
- globală.
1) Acordul simplu constituie acea formă de plată a muncii în
care salariul constituie un anumit procent din valoarea produsului
muncii, care nu se modifică.
2) Acordul colectiv este forma prin care o formaţie de lucru se
angajează să execute o lucrare fără a ţine seama de specificul
fiecărei categorii de lucrări.
3) Acordul global este acela prin care o formaţiune de lucru
se angajează să execute o activitate de la începutul până la
finalul acesteia (construcţii civile, agricole, industriale).

Salarizarea pe bază de cote procentuale sau în remiză şi


având ca reper normele de muncă constituie variante ale
salarizării în acord.

c) Salarizarea mixtă – o combinaţie între salarizarea în regie


(în general salariul minim) şi salarizarea în acord (procent din
vânzări).
Salarizarea mixtă constă în plata fixă pe unitatea de timp de
muncă (de obicei o zi), ce acordă în funcţie de îndeplinirea unor
condiţii tehnice sau de organizare. Fiecare condiţie presupune
un tarif, în funcţie de importanţa pe care o are pentru volumul şi
calitatea activităţii şi de aici rezultă o dimensiune a salariului ce
devine variabilă precum la salarizarea în acord.

2) Salariul nominal şi salariul real


Salariul nominal este suma de bani pe care salariatul o
primeşte de firma sau instituţia la care lucrează.
Salariul real este cantitatea de bunuri şi servicii ce pot fi
procurate în schimbul salariului nominal.

3) Salariul brut şi salariul net


Salariul net - salariul efectiv luat de către angajat.
Salariul brut este alcătuit din salariul net la care se
adaugă toate taxele şi impozitele datorate statului.
4) Salariul colectiv şi salariul social
Salariul colectiv este acordat în mod global tuturor salariaţilor unei
firme (instituţii), ca participare la rezultatele acesteia, la împărţirea
profitului sau prin diferite alte facilităţi (prin contractul colectiv de
munca).

Salariul social este acea parte din venitul naţional prin care
societatea intervine în favoarea unor categorii de salariaţi sau a unor
grupuri, care se confruntă cu riscuri precum ar fi: accidentele de muncă,
bolile profesionale sau şomajul etc.
Valori actuale
Salariul minim brut pe economie este începând cu
01.01.2019 de 2080 lei, în 2018 a fost de 1900 lei, în 2017 a fost
de 1450 lei, în 2016 a fost de 1250 lei, în 2015 de 1.050 lei, în
anul 2014 a fost 850 de lei, în anul 2013 a fost 750 lei, în anul
2012 a fost de 700 lei, in 2011 a fost de 670 lei şi în anul 2010
de 600 lei. Salariul mediu pe economie in 2018 de 4162 lei, în
2017 de 3131 lei, în anul 2016 de 2681 lei, în anul 2015 de
2328 lei, în anul 2014 a fost de 2382 lei și de 2430 lei în 2013.
Calculul salariului minim pe economie
Calculul salariului minim pe economie
Calculul salariului minim pe economie
Calculul salariului minim pe economie – 2018 vs. 2017
Calculul salariului minim pe economie
6.2. Şomajul
Şomajul reprezintă excedentul ofertei faţă de cererea de
muncă.
Şomerii sunt persoanele apte de muncă care nu găsesc un
loc de muncă şi care pot fi angajaţi parţial sau în întregime.
Este considerat şomer orice persoană care are mai mult
de 15 ani şi îndeplineşte concomitent următoarele condiţii:
(conform Biroului Internaţional al Muncii –O.N.U. ).
- este apt de muncă;
- nu munceşte;
- este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată;
- caută un loc de muncă.
6.2.1. Indicatorii şomajului
Şomajul se caracterizează prin următorii indicatori:
- nivelul şomajului care se determină absolut prin numărul
lor, dar şi relativ ca rată a şomajului:
Şomajul se caracterizează prin următorii indicatori:
-nivelul şomajului care se determină absolut prin numărul
lor, dar şi relativ ca rată a şomajului:
NS
Rs  100
în care: Pa
RS – rata şomajului;
NS – numărul de şomeri;
Pa – populaţia activă;
- intensitatea şomajului în funcţie de care distingem:
- 1. şomajul total, care presupune pierderea locului de muncă
şi încetarea totală a activităţii;
- 2. şomajul parţial, care constă în diminuarea activităţii
depuse prin reducerea duratei săptămânii de lucru şi scăderea
salariului plătit;
- 3. şomajul deghizat, specific statelor slab dezvoltate
economic, unde indivizii au o activitate aparentă, dar o eficienţă
scăzută a acţiunilor întreprinse.
Şomajul se caracterizează prin următorii indicatori:
- 4. durata şomajului, adică intervalul de la pierderea locului
de muncă şi până la reluarea activităţii. Contează foarte mult
acest interval, deoarece legislaţiile din diferite ţări prevăd plata
unor indemnizaţii pentru cei care şi-au pierdut locurile de muncă.
Perioada de şomaj are o tendinţă de creştere şi la fel
indemnizaţia de sprijin care se alocă şomerilor;
- 5. structura şomajului care este stabilită prin mai multe
criterii cum ar fi: nivelul pregătirii profesionale, domeniul în care
a lucrat, categoria socio-profesională căreia îi aparţin, ramurile
de activitate din care provin, sex, vârstă, naţionalitate, rasă şi
altele în măsură să-i diferenţieze.
6.2.2. Clasificarea şomajului

a) după dorinţă: voluntară sau involuntară


- Şomajul involuntar are ca sursă rigiditatea la scădere a
salariilor;
- Şomajul voluntar are ca sursă cauze externe.
b) pierderea locurilor de muncă de către o parte a
populaţiei ocupate
- şomaj ciclic (conjunctural) ce este efectul crizelor
economice care au loc şi care în funcţie de etapa lor pot
determina renunţarea la o parte din lucrătorii angajaţi. Aceasta
poate fi resorbit total sau numai parţial în perioadele de avânt
economic.
- şomaj structural, are ca motivare schimbările în tehnologie
şi în activităţile economico – sociale, sub impulsul revoluţiei
ştiinţifico – tehnice contemporane. Se datorează introducerii
tehnologiilor mecanizate, automatizate sau robotizate.
- şomajul tehnologic, cauzat de învechirea tehnologiilor care
funcţionau cu mai mulţi angajaţi şi înlocuirea acestora, aceştia
pentru a eficientiza activităţile restrâng volumul de muncă acolo
unde cheltuielile sunt mari şi volumul mare de muncă depus.
- şomajul intermitent apare ca urmare a practicării
contractelor de angajare de scurtă durată din cauza
incertitudinilor în acţiunile întreprinse de proprietar, la unele
b) pierderea locurilor de muncă de către o parte a
populaţiei ocupate
- şomaj de discontinuitate este acela care afectează mai ales
femeile şi este cauzat de întreruperea activităţii din motive de
maternitate sau familiale;
- şomajul sezonier cauzat de întreruperile din activitatea
unor sectoare dependente de factorii naturali, cum ar fi: cele
din agricultură, turism, construcţii, lucrări publice şi altele.
c) sporirea ofertei de muncă prin împlinirea de către
noile generaţii a vârstei legale pentru a se putea angaja sau
încercarea unor persoane inactive de a se angaja în muncă
- şomajul ce vizează generaţiile tinere ce ajung la vârsta de a
se angaja şi sporesc numărul celor care nu lucrează;
- eşantioanele de populaţie, activă, ce nu a mai lucrat, dar
sunt nevoite să se angajeze într-un loc de muncă ca urmare a
diminuării posibilităţilor de trai de la un anumit moment dat când
erau considerate ca suficiente (pensiile de urmaş, ruinarea
micilor întreprinzători, mişcări de emancipare a femeilor).
Rata şomajului a stagnat în UE la 9,6% şi în zona euro la 10%,
peste nivelul de 7,2 % din România. România are a 19-a rată a
şomajului dintre statele membre de 7,4 % (2012), de 6,9 % în anul
2013, de 7,2 % în anul 2014 de 5,12 în 2015 și de 6,8 % în 2016.
Cea mai înaltă rată este în Spania, care are un şomaj de 19,9%,
urmată de Letonia şi Estonia 19% şi 17,4% în Lituania.
Cel mai scăzut şomaj este întâlnit în Austria (4%), Olanda (4,3%),
Luxemburg (5,2%), Malta (6,7%), Danemarca (6,8%) şi Germania
(7%).

Fig. 6.1.
Evolutia ratei
somajului
U.E. și
România
Șomajul în rândul tinerilor
Calculul indemnizaţiei de şomaj

  Indemnizatia de şomaj reprezintă 75% din salariul de bază minim brut


pe ţară în vigoare la data stabilirii acesteia, la care se adaugă, pentru
persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 3 ani, o sumă calculată
prin aplicarea asupra mediei salariului brut de bază lunar pe ultimele 12
luni a unei cote procentuale diferenţiate, astfel:
- 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;
- 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
- 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;
-10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.
 
 Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor pe perioade stabilite
diferentiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
- 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
- 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
- 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Sursa: www.anofm.ro
12,0
11,411,2
11,0
10,0 10,0 10,2
9,2 9,3
9,0
8,0 7,8
7,5 7,6 7,60
6,8 5,25
6,29
6,0 5,8 5,38 5,08 5,29
5,4 5,4

4,3 5,35 5,12


4,0
4,0

2,0 1,8

0,0
0,00 5,00 10,00 15,00 20,00 25,00 30,00

Fig. 6.2. Evoluția ratei șomajului în Romania (2015)

Indemnizația de șomaj este o sumă fixă, lunară între 75%-


90% din valoarea indicatorului social de referinţă (500 lei) și
se acordă o singură dată, pentru fiecare formă de învăţământ
absolvită între 6 luni și 12 luni.