Sunteți pe pagina 1din 72

C1-

INTRODUCERE IN
RADIOLOGIA si
IMAGISTICA
MEDICALA
Ce este Radiologia?

 Radiologia: este o specialitate medicala care


se ocupa cu investigarea morfologică şi
funcţională a corpului omenesc, utilizând
radiaţii X.
 Tehnici radio-imagistice intervenţionale
(metode terapeutice)
Ce este imagistica medicala?
Imagistica medicală este o specialitate științifică recentă, care reunește o
largă varietate de științe în scopul studierii modului în care se formează,
înregistrează, transmit, analizează, procesează, percep și se stochează imagini
ale organelor sau țesuturilor, prin diferize tehnici, cu scopul de a le folosi
pentru a diagnostica bolile

• Diagnosticul imagistic: totaliatatea metodelor care permit


studiul “in vivo” al morfologiei, structurii si functionalitatii
organelor si sistemelor corpului uman

• Alte roluri?
• Ghidarea unor proceduri terapeutice
• Forensic radiology – radio-imagistica “post-morten”
Metode radio-imagistice
• METODE “INVAZIVE” (folosesc radiatii ionizante care
pot fi utile pentru diagnostic dar si nocive in anumite
doze pentru organism):
• metode cu raze X,
• imagistica cu radioizotopi.

• METODE NEINVAZIVE (folosesc radiatii neionizante –


• US(unde mecanice),
• IRM (unde de radiofrecventa)
Metode radio-imagistice
• IMAGISTICA CU RAZE X
• Radiografia standard
• Fluoroscopia
• Tomografia plana
• Tomografia computerizata – CT
• ULTRASONOGRAFIA
• IRM
• PET, PET-CT
IMAGISTICA CU RAZE X
Istoric

Wilhelm Conrad
Röntgen (1845 – 1923) – A.H. Becquerel, Marie Curie) și Pierre
adescopera “razele X” Curie- descopera RADIOACTIVITATEA
pe 8 noiembrie 1895- Premiul Nobel Fizica 1903
Premiul Nobel Fizica
1901
IMAGISTICA CU RAZE X

Prima radiografie din lume


22 decembrie 1895
IMAGISTICA CU RAZE X
Prima radiografie dentara
Prima radiografie dentara a fost efectuata
Otto Walkhoff of Braunschweig
(prima radiografie dentară, 14 ianuarie 1896)
in ianuarie 1896 de Otto Walkhoff, D.D.S.,
M.D., in Brunswick, Germania, la cateva
zile dupa ce Wilhelm Roentgen publica
descoperirea razelor X.

Dr. Walkhoff si-a introdus in gura o placuta


fotografica si a expus timp de 25 de
minute!!!!.

Timpul de expunere actual al aparatelor


este undeva la 0.01 - 0.03 secunde.
IMAGISTICA CU RAZE X
În aprilie 1896, profesorul Dragomir Hurmuzescu ţine
la Iasi in 10 iunie 1896 o conferinţă despre razele
Roentgen. La spitalul Colţea, în serviciul de chirurgie al
profesorului C. Severeanu au început din anul 1896 să
se facă primele radiografii în ţara noastră.
În 1901 se realizează o altă instalaţie de producere a
razelor X. La Iaşi, profesorul Hurmuzescu în calitate de
director al Liceului Internat ieşean reuşeşte să-l doteze
cu o instalaţie de raze X.
-- Iasi prof. Emil Radu, iar la Cluj prof. Dimitrie Negru
-- Iasi- Prof. Chisleag Gh., Petrovanu N, Galesanu
M.R., Daniil C., Aldescu C. s.a.
-Bucuresti- prof. Butnaru, prof. Popescu, prof. Ș.A.
Georgescu
-Cluj-
-Timisoara-
-Sibiu
-Craiova
-Constanta
-Tg. Mures
IMAGISTICA CU RAZE X
Röntgen: descoperă razele X (1895) [1901 – premiul NOBEL]
Walkhoff: prima radiografie dentară (1896)
Kodak: film radiologic (1911)
Coolidge: tub cu tungsten (1913)
Hounsfield & Cormack: CT (~1970) [1979– premiul NOBEL]
Kashima: plăci de fosfor (1983)
Mouyen: senzor digital CCD (1987)
Isidor Isaac Rabi:1930, a observant ca atomii de hidrogen pot fi stimulati de un
camp magnetic puternic.
Felix Bloch si Edward Mills Purcell: 1940, au continuat descoperirile facute de
predecesorul lor, constatand ca difera intensitatea si frecventa dintre primul si al
doilea camp magnetic creat, fenomen care a fost denumit rezonanta magnetica
nucleara
Chimistul Paul Lauterbur a reusit redarea primei imagini RMN, in anul 1973
IN ROMANIA:
D. Gerota: primele radiografii dentare (1901)
D. Hurmuzescu: 1901 prima instalatie de producere a rezelor X la Iasi
Severeanu: Colţea, cursuri de radiologie stomatologică (1921)
Iacobovici: sialografie (1925)
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiatia electromagnetica -
 Radiaţia electromagnetică – formă de transport a energiei;
( undă transversală, în care câmpurile electric şi magnetic
oscilează perpendicular pe direcţia de propagare a undei);
 Este caracterizată prin:
– lungimea de undă (λ) – distanţa dintre două unde
succesive (măsurată în metri);
– Amplitudinea – intensitatea, - înălţimea undei;
– Frecvenţa (f) – numărul de oscilaţii în unitatea de timp; se
măsoară în hertz-i (Hz);
– Viteza c = f x λ (m/s); viteza de deplasare a radiaţiei
electromagnetice este de 3x108 m/s (viteza luminii în vid);
IMAGISTICA CU RAZE X
- locul razelor X în spectrul electromagnetic -

ra d io m ic ro u n d e S p e c tru R aze X R aze


v iz ib il gam a
W : 103 m 10 -2 m 0 .5 x 1 0 -6 m 10 -1 0 m 10 -1 2 m
F: 104 H z 108 H z 10 15
Hz 10 18
Hz 10 20
Hz
IMAGISTICA CU RAZE X
- locul razelor X în spectrul electromagnetic -
PRODUCEREA RAZELOR X
- Aparatul Roentgen -

Parti principale
 -tubul emitator de raze X
 -transformatoare
 -supape, ventile
 -ecran
Parti secundare
 -stativ
 -cabluri
 -masa de comanda
IMAGISTICA CU RAZE X
- producerea razelor X – tubul radiogen -

Razele X sunt produse în


tubul radiogen
Acesta converteşte energia
electrică în raze X, cu
producerea concomitentă
de căldură.
IMAGISTICA CU RAZE X
- producerea razelor X – tubul radiogen -
 Electroniifurnizaţi de catod prin încălzirea unui filament – focalizaţi şi acceleraţi
către anod prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de ordinul zecilor de kV;
 Anodul de Cu (bun conducător de căldură) – pe suprafaţa sa o pastilă de
tungsten (focar), care produce razele X în urma “bombardamentului” cu
electroni;
 anodul – rotativ (3600-10000 rpm) – previne deteriorarea focarului de către
fasciculul de electroni;
 suprafaţa anodului este înclinată (7-20) – controlează lărgimea fasciculului
generat (aceasta influenţând netitatea geometrică a imaginii);
 suprafaţa focarului: mică (0,3-0,6 mm) sau mare (1-1,2 mm) funcţie de aplicaţie;
tuburile pentru fluoroscopie şi radiografie au în general două focare;
 Întregulansamblu e situat într-o incintă vidată care la rândul ei este plasată într-o
cupolă plumbată conţinând un fluid schimbător de căldură (ulei).
IMAGISTICA CU RAZE X
- producerea razelor X – tubul radiogen -

• Fasciculul de raze X obţinut este policrom (conţine fotoni cu energie


variabilă) fiind mai departe filtrat (sunt reţinuţi fotonii cu energie joasă)
şi colimat printr-un sistem de diafragme (fascicul util) pentru a minimiza
expunerea la regiunea de interes.

• Căldura este disipată prin intermediul anodului de cupru şi a fluidului de


răcire

• Caracteristicile tubului variază funcţie de destinaţia acestuia (echipament


pentru explorări generale - radiografie, fluoroscopie; angiografie;
mamografie; computer-tomografie).
IMAGISTICA CU RAZE X
- principiu general -
• Fasciculul de raze X (fascicul incident) – proiectat pe regiunea
anatomică de examinat şi, trecând prin corp, este absorbit
diferenţiat în funcţie de compoziţia chimică a structurilor (numărul
atomic Z al atomilor componenţi), densitate (ρ), grosime (d) şi
distanţa de emisie a fasciculului;

• La ieşirea din pacient, fasciculul de radiaţii (emergent) este atenuat


energetic, neomogenitatea sa exprimând diferenţele de absorbţie
ale organelor/ţesuturilor străbătute;

• Fasciculul emergent întâlneşte apoi suportul (film radiologic, ecran


fluorescent, detectori) care transformă – pe baza efectelor ionizat
şi fotochimic - informaţia latentă transportată de fotonii X în
imagine structurată, utilă. Imaginea obţinută poate fi analogică
(radiografia standard, fluoroscopia clasică) sau digitală (radiografia şi
fluoroscopia digitală, computer-tomografia), directă (radiografia,
fluoroscopia) sau reconstruită (computer-tomografia).
- Proprietăţile razelor X -
• Intensitatea – scade cu pătratul distanţei;
• Penetrabilitatea – exprimă calitatea radiaţiei; este dependentă
de lungimea de undă (funcţie de diferenţa de potenţial aplicată
tubului – cu cât mai mare cu atât raze mai “dure”, lungime de
undă mică);
• Atenuarea – diminuarea intensităţii radiaţiei ce străbate un
corp material prin absorbţie şi difuziune (împrăştiere);
• Absorbţia – cantitatea de radiaţii “sustrasă” radiaţiei incidente:
absorbţia=Z4xλ3xρxd
• Efectul de luminiscenţă – emisia unei radiaţii optic vizibile
albastru-verde de către unele materiale când sunt expuse la
raze X (foliile întăritoare, ecranul fluoroscopic);
• Efectul fotochimic – utilizat în radiografie.
- Legile formării imaginii
radiologice -
• Proiecţia conică: fasciculul de raze X fiind conic, dimensiunile şi
forma corpului radiografiat variază în raport cu:

• poziţia corpului în fascicul • distanţele focar (F)-film


(f), obiect (O)-f, F-O
Legile formării imaginii
radiologice -
• Sumaţia (şi substracţia)
planurilor: imaginea radiologică
este o imagine bidimensională a
unui corp tridimensional, fiind în
acelaşi timp o sumaţie a tuturor
straturilor – dacă sunt opace =
sumaţie pozitivă, dacă sunt şi
structuri transparente =
substracţie
- Legile formării imaginii
radiologice -
• Paralaxa: proiecţiile a două elemente structurale suprapuse, dar
situate la adâncimi diferite în corpul de radiografiat se suprapun
sau sunt vizualizate separat funcţie de înclinarea fasciculului faţă
de planul corpului, obţinută:

Prin rotaţia corpului în fascicul Prin deplasarea sursei de raze X


- Legile formării imaginii
radiologice -
• Incidenţele tangenţiale: conturul unei imagini este net atunci
când raza incidentă este tangenţială la conturul structurii
respective (scizură, tăblie osoasă);

Secţiune
os Proiecţie Proiecţie
transversală ortogradă
IMAGISTICA CU RAZE X
- tehnici radiologice -

• Radiografia

• Fluoroscopia

• Tomografia plană

• Computer tomografia (CT)

• Cone Beam Computer Tomography (CBCT)


IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -

– Standard
• imaginea obţinută este analogică;
• suportul utilizat pentru imagine – filmul radiologic;
– acesta este plasat într-o casetă între două ecrane
intensificatoare, care, stimulate de fotonii X conţinuţi de
fasciculul emergent, emit o lumină fluorescentă ce
impresionează filmul radiologic; acesta este apoi
developat obţinându-se imaginea radiologică a corpului
radiografiat;
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -
– Digitală
• Imaginea obţinută este digitală (obţinută prin conversia
unei imagini analogice);
• suportul pentru imagine este o placă fotostimulabilă;
– imaginea analogică astfel obţinută este “citită” cu un
fascicul laser şi numerizată de computer prin suprapunerea
cu o matrice de n linii şi m coloane (obişnuit 512x512 sau
1024x1024), calitatea imaginii digitale astfel realizate
depinzând de matricea utilizată;
– imaginea radiologică digitală este afişată pe monitorul
computerului; aceasta poate fi salvată pe HDD, CD-R/RW,
MOD sau printată pe diverse dispozitive hardcopy (film,
hârtie);
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -
– Direct digitală
• Imaginea obţinută este digitală;
• Suportul pentru imagine este o placă cu diode
fotosensibile acoperite de un material scintilator, incluse
într-o peliculă fină de silicon, fiecare din acestea fiind
răspunzătoare pentru un pixel din imaginea afişată pe
monitorul computerului (direct digital radiography –
dDR);
– imaginea radiologică digitală este afişată pe monitorul
computerului; aceasta poate fi salvată pe HDD, CD-R/RW,
MOD sau printată pe diverse dispozitive hardcopy;
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -

• Aparat roengen clasic  Casete pentru filmele


pentru radiografie radiologice
IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia -
• Fluoroscopia – examinarea în timp real a structurilor în mişcare
din corp, cu sau fără utilizarea de substanţe de contrast;
– Vechile echipamente de fluoroscopie furnizau o imagine pe un ecran
fluorescent, operau la întuneric, necesitând astfel o perioadă de adaptare
a examinatorului la aceste condiţii; imaginea obţinută era analogică,
dozele de expunere mari;
– Echipamentele moderne sunt dotate cu amplificatoare de imagine şi lanţ
TV, astfel încât nu se mai lucrează la întuneric, dozele de expunere
necesare pentru o imagine de calitate sunt mult mai mici, aparatele fiind
dotate cu variate dispozitive de stocare a imaginilor; imaginea obţinută
poate fi analogică sau digitală;
IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia -
• Echipamentele de fluoroscopie
– configuraţii diferite, în funcţie de
aplicaţiile clinice dorite;
– configuraţia componentelor, de la
tubul radiogen până la monitorul TV,
este în general similară (v. schema);
– echipamentele digitale au în locul
unui simplu monitor TV, un computer
care stochează şi afişează imaginea
digitală pe unul sau mai multe
monitoare;
– Noile echipamentele sunt
telecomandate;
IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia -
• Echipamentele de
fluoroscopie

1933 2008
IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia;fluorografia -

ANGIOGRAFE MODERNE ANGIOGRAF BI-PLAN

FLUORO-MOBIL(s.operatie) FLUORO CLASICA MESE cu TELECOMANDA


IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia – aplicaţii clinice -
• Examenul dinamic simplu (fără substanţe de contrast) al toracelui,
abdomenului, etc.
• Studiile cu contrast ale tubului digestiv:
– Tranzitul baritat eso-gastro-duodenal;
– Enterocliza;
– Clisma baritată, ş.a.;
• Proceduri de radiologie intervenţională:
– Diagnostice:
• Angiografia
• CPT – colangiografia percutană transhepatică, ş.a..
– Terapeutice:
• CHEAT – chemoembolizarea arterială terapeutică
• Drenajele biliare, externe sau interne; ş.a.
IMAGISTICA CU RAZE X
- tomografia plană -

• Tomografia plană
– Prima metodă de obţinere a unor
imagini secţionale, al cărei principu
este ilustrat în schema alăturată;
deplasarea sincronă în sensuri
opuse a tubului şi casetei cu filmul,
permite ca structurile din regiunea
de interes să se proiecteze în acelaşi
loc pe film, în timp ce structurile
supra- şi subiacente se proiectează
în arii diferite, astfel că nu
determină imagine pe film;
– Metodă în curs de abandonare
IMAGISTICA CU RAZE X
- tomografia plană -
• Tomografia plană

Tub
Rx

Caseta/film
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia -
• Computer tomografia (CT) este o tehnică imagistică care generează
imagini secţionale în plan axial prin baleierea unui fascicul de raze X
în jurul corpului de examinat;
• CT se bazează pe determinarea coeficienţilor de atenuare
(absorbţie) liniară în ţesuturi – densitate – a unui fascicul de raze X
ce străbate corpul, imaginea CT fiind astfel o “hartă” a distribuţiei
densităţilor tisulare în volumul secţiunii examinate;
– Un fascicul colimat (îngust) de raze X străbate corpul pacientului iar
intensitatea fasciculului emergent este măsurată de către o coroană de
detectori, dispuşi diametral opus faţă de tubul de raze X;
– pentru o poziţie dată a tubului radiogen valoarea măsurată a intensităţii
fasciculului emergent se numeşte proiecţie;
– imaginea obiectului din fascicul este RECONSTRUITĂ de computer prin
analiza matematică a multiplelor sale proiecţii.
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – aparatura -
• Gantry (tunel) – având o deschidere cu un diametru de 54 – 70 cm şi
putându-se înclina cu 15-40, conţine:
– Tubul de raze X
– Detectorii; sistemul de achiziţie a datelor (DAS)
– Circuitele de răcire
– Sistemele de colimare (la ieşirea din tub şi la intrarea în detectori)
• Masa mobilă
• Generatorul de raze X
• Computer (reconstruieşte pe baza datelor furnizate de detectori şi a
software-ului imaginea CT); stochează datele pe HDD;
• Consola cu monitorul TV
• Sistemul de stocare/arhivare a imaginilor (HDD, CD-R/RW, MOD,
dispozitive hardcopy pe filme de imagistică – cu developare umedă sau
uscată – sau hârtie).
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – aparatura -

1975 2005
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – aparatura -

• Generaţia Ia:
– primul CT (EMI, 1972)
TUB Rx
– utiliza un fascicul fin (“pencil
beam”) şi un detector care
realizau o mişcare de translaţie
în timpul căreia se obţinea o
proiecţie apoi o rotaţie de un
pacient
grad şi se achiziţionau datele
unei noi proiecţii;
– în total 180 de proiecţii;
generarea unei singure imagini
dura 5 min; DTETECTORI

Principiul baleiajului circular=“scanare”


IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – aparatura -


• Generaţia a II-a:
– realizează tot o mişcare de
translaţie-rotaţie;
– utilizează un fascicul conic şi
mai mulţi detectori (5-20);
– Timp de secţiune 6-20 s;
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – aparatura -


• Generaţia a III-a:
– utilizează un fascicul conic;
– tubul şi coroana de detectori
realizând o mişcare de rotaţie
sincronă în jurul pacientului;
– Timp reconstrucţie 3-8 s;
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – aparatura -


• Generaţia a IV-a:
– utilizează un fascicul conic;
– o coroană completă de
detectori, staţionari, tubul
fiind singurul ce se roteşte în
gantry în jurul pacientului,
– Timp reconstrucţie 1-4 s;
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – aparatura -


• Generaţia a V-a:
– nu există elemente mecanice în mişcare;
– utilizează un tun electronic care generează un fascicul de
electroni ce este focalizat şi se deplasează rapid de-a
lungul unui arc de 210 pe un inel-ţintă de tungsten;
– fasciculul de raze X astfel produs traversează corpul
pacientului ajungând pe coroana de detectori;
– multiple coroane de detectori permit achiziţia simultană a
multiple secţiuni (multi-slice/multi-detector CT).
– Imaginile pot fi obţinute în 50-100 ms;
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – aparatura -

• CT spirală.
– Are loc o scanare continuă a unui volum din corpul pacientului în timpul
deplasării mesei;
• se scade timpul de examinare;
• nu mai există secţiuni “pierdute” datorită respiraţiei inegale a pacientului de la o
secţiune la alta;
• se pot realiza reconstrucţii de calitate în diverse planuri ale spaţiului, etc;
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia -

• CT este o metodă imagistică secţională; secţiunile se


realizează în plan axial, grosimea lor fiind de 1-10 mm;
• CT a eliminat sumaţia planurilor;
• CT lucrează cu noţiunea de densitate, derivată din
coeficientul de atenuare;
• Unitatea de măsură a densităţii este denumită Unitate
Hounsfield (UH), după numele iniţiatorului metodei; prin
convenţie apa are densitatea de 0 UH, aerul de – 1000 UH,
osul +1000 UH.
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – imaginea -

• Imaginea obţinută este formată din pixel-i (picture elements);


dimensiunea pixel-ului este obţinută împărţind diametrul ariei
examinate la dimensiunea matricei;

 Aria secţiunii – FOV (field of


view) – diametrul ariei
examinate (25 cm pt. cap, 38-
45 pt. corp, etc.);
 Matrice – obişnuit 512x512
 Voxel – este elementul de
volum al secţiunii (grosimea
secţiunii x aria pixelului);
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – imaginea -

• Imaginea în CT este o imagine reconstruită de computer pe


baza datelor achiziţionate de detectori; utilizând diverşi
algoritmi matematici acesta aranjează în matrice coeficienţii de
atenuare realizând o imagine numerică (digitală) care este apoi
afişată pe monitor în nuanţe de gri-uri;
• numărul de nuanţe de gri afişate este de 16-20, limitat de
capacitatea ochiului omenesc de a le diferenţia;
• calitatea imaginii (contrastul) depinde de intervalul de
densitate afişat de acest număr limitat de nuanţe de gri;
• se utilizează ferestre de densitate (window width – WW) şi
mediana ferestrei (window level – WL);
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – imaginea -

• WW – este intervalul de densitate (în jurul valorii centrale – WL)


afişat (cu cât mai îngustă fereastra cu atât mai mare
contrastul); valorile mai mari decât maximul ferestrei sunt
afişate în alb indiferent de densitate, iar cele inferioare valorii
minime în negru;
• WL – este centrul intervalului, determinând intensitatea
(strălucirea) medie în imagine; aceasta este aleasă în jurul
valorii medii a densităţii ţesutului de interes;
• Aceste setări afectează numai imaginea afişată nu şi datele pe
baza cărora se reconstruieşte aceasta;
• Imaginea obţinută este afişată pe monitoare CRT sau LCD şi
poate fi printată pe film.
Ce este CBCT-ul?

-Tehnologie similara cu
CT-ul
-Foloseste un fascicul
conic de raze X
-Detectorul este plat
-Achizitie in volum
Unitati CB-CT

NewTom 3G by AFP Galileos by Sirona MercuRay by Hitachi

3D Accuitomo
I-CAT by ISI by J. Morita Iluma by IMTEC
Avantaje ale ex CBCT
 Doza de radiatie mai mica fata de CT spiral
 Design mai compact
 Imagini superioare celor panoramice clasice
 Pret mai scazut fata de
 un CT spiral

Doza:
Panoramic: 6-20 µSv
CBCT: 20-70 µSv
CT: 200-350 µSv
IMAGISTICA prin REZONANŢĂ
MAGNETICĂ
(IRM )

• PRINCIPIU: metodă de explorare imagistică care


constă în obţinerea de secţiuni tomografice de 1-30
mm grosime în orice plan al spaţiului, prin utilizarea
unor impulsuri de radiofrecvenţă (RF) într-un câmp
magnetic intens (0,2-3T) şi omogen.
• Se bazează pe comportamentul nucleilor atomilor într-
un câmp magnetic intens – în particular a nucleilor de
hidrogen care se găsesc din abundenţă în corpul uman
– şi pe fenomenul de rezonanţă a acestora în câmp
magnetic la aplicarea unui puls de RF cu o frecvenţă
specifică;
IRM
- fizica -

 - Datorită mişcării de rotaţie în jurul


propriului ax (spin nuclear) protonii de H
se comportă ca nişte mici magneţi, fiind
caracterizaţi de un moment magnetic;
• - Când este plasat într-un câmp magnetic
extern, momentul magnetic generat de
mişcarea de spin descrie o mişcare de
rotaţie pe o pânză de con (asemănătoare
unui titirez) – mişcare de precesie;
frecvenţa acestei mişcări se numeşte
frecvenţă Larmor şi este specifică fiecărui
nucleu, depinzând de intensitatea
câmpului magnetic (de exemplu, pentru
nucleul de hidrogen este de 21 MHz la 0,5T,
42 MHz la 1T, 63 MHz la 1,5T);
IRM
- fizica -

• Fenomenul de rezonanţă magnetică apare la aplicarea unui impuls


de RF cu frecvenţa egală cu frecvenţa Larmor, când protonii de H
sunt scoşi din starea de echilibru, la care revin după încetarea
acestuia (relaxare), emiţând la rândul lor un semnal de RF (cu
aceeaşi frecvenţă) care este detectat, amplificat, digitizat şi prin
utilizarea unor algoritmi de reconstrucţie este generată imaginea
RM.

• Intensitatea semnalului este diferită în ţesuturi, funcţie de


concentraţia protonilor H-1 (apă, grăsimi), de timpul de relaxare
necesar revenirii nucleelor la starea de echilibru energetic iniţial (T1
şi T2), de timpul de emisie a impulsului RF.
IRM
- fizica -

• În ţesuturi, unde concentraţia protonilor de H atinge valoarea de


1020 pe cm3, vectorul moment magnetic al fiecăruia este orientat
aleator, astfel încât nu există un moment magnetic net (se
anulează reciproc);
• Plasarea corpului într-un câmp magnetic extern orientează
momentele magnetice ale tuturor protonilor de H pe direcţia
câmpului magnetic extern (energie potenţială mai mică) sau
invers (energie potenţială mai mare); există un număr de protoni
în exces pe direcţia câmpului magnetic extern (3 la 1 milion într-
un câmp de 1T), şi care determină “magnetizarea” tisulară fiind în
acelaşi timp responsabili de generarea semnalului RM.
IRM
- fizica -

• Când vectorul magnetizare tisulară netă este perturbat din starea de


echilibru cu ajutorul pulsului RF cu frecvenţa Larmor, acesta se va
orienta către un plan perpendicular (x,y) pe direcţia câmpului extern
(z);
• Componenta vectorului magnetizare netă pe direcţia câmpului
extern se numeşte magnetizare longitudinală,
longitudinală iar componenta
perpendiculară pe acesta se numeşte magnetizare transversală
(măsurabilă, fiind singura capabilă să inducă un semnal în bobinele
receptoare – legea inducţiei a lui Faraday);
• Unghiul de rotaţie a vectorului magnetizare netă ( flip angle)
angle depinde
de intensitatea pulsului de RF aplicat ca şi de durata acestuia; acesta
poate fi de 90, 180, sau intermediar; acesta influenţează la rândui
intensitatea semnalului RM (influenţând magnetizarea transversală).
IRM
- fizica -
• Relaxarea T1 sau longitudinală (relaxarea spin-substrat, influenţată
semnificativ de intensitatea câmpului magnetic extern) - reprezintă
recuperarea magnetizării longitudinale; magnetizarea netă creşte cu o
constantă de timp T1, caracteristică, la aplicarea unui câmp magnetic şi
scade cu aceaşi constantă la înlăturarea lui; după un timp T1 de la
încetarea pulsului RF s-a recuperat 63% din magnetizarea longitudinală;
• Relaxarea T2 sau transversală (relaxarea spin-spin, neinfluenţată de
intensitatea câmpului magnetic extern, în condiţiile explorării IRM tipice)
– reprezintă rata constantă de timp cu care scade magnetizarea
transversală, proporţional cu FID (free induction decay = semnalul indus
în bobina receptoare, sesizat ca o diferenţă de potenţial oscilând cu
frecvenţa Larmor şi care scade liber cu o rată constantă după încetarea
pulsului RF extern); semnalul indus FID scade ca o funcţie exponenţială e -
t/T2; după un timp T2 FID a scăzut la 37% din maximul atins la sfârşitul
pulsului RF.
IRM
- aparatura -
• MAGNETUL: pentru generarea câmpului magnetic extern; supraconductor (1-
3T - în practica curentă), rezistiv (≤ 0,5 T), permanent (≤ 0,35T); diam.70 cm;
• BOBINELE DE GRADIENT: sunt utilizate pentru codarea spaţială (localizarea
semnalului RM); acestea se comportă ca nişte mici magneţi (1-10 mT/m)
suprapunându-se peste câmpul magnetic extern şi astfel modificând în
regiunea de interes frecvenţa de precesie; există 3 seturi de bobine de
gradient pe cele 3 direcţii ale spaţiului (x,y,z), combinaţia dintre ele
permiţând orientarea în orice direcţie a spaţiului (de aici capacitatea de a
realiza secţiuni în orice plan);
• SISTEMUL DE RĂCIRE: necesară numai pentru magneţii supraconductori şi
rezistivi; pentru cei supraconductori răcirea se realizează cu He (4,2 K)
• BOBINELE EMIŢĂTOARE/RECEPTOARE UNDE RF
• MASA MOBILĂ: POZIŢIONARE PACIENT;
• COMPUTER PERFORMANT & ACCESORII;
• MASA COMANDĂ/TASTATURĂ/MONITOARE;
• CUŞCA FARADAY: protecţie anti RF;
• sistem supraveghere video/intercom pacient;
• siteme arhivare, post-procesare, transmitere, printare hard copy.
IRM
- aparatura
-

• SCHEMA de
principiu a
echipamentelor
IRM
IRM
- aparatura -

• ECHIPAMENT RM

MAGNET

BOBINE RF RECEPTOARE
IRM
- performanţe -
• APLICAŢII:
– Studiul tuturor regiunilor anatomice şi organelor;
– Studii angiografice – angiografia RM – MRA (magnetic resonance
angiography);
– Spectroscopia RM (MRS – magnetic resonance spectroscopy)
• utilizează fenomenul de rezonanţă magnetică aplicat şi altor nuclei, cel mai frecvent cel de
fosfor 31P; studiul metabolismului celular; necesită un câmp magnetic mai intens şi mai uniform
decât în aplicaţiile clinice uzuale; în curs de standardizare;
• Realizează secţiuni multiplanare 2D şi 3D în orice plan al spaţiului:
axial, coronal, sagital;
• Rezoluţie tisulară neegalată: discriminează substanţa cenuşie de
cea albă;
• Detectează leziuni incipiente, minimale (cancer);
• Este NEINVAZIVĂ – nu utilizează radiaţii ionizante;
• Dezavantaje: cost mare, disponibilitate redusă; nu poate fi utilizată
la pacienţii cu pacemaker, proteze sau implanturi metalice.
ULTRASONOGRAFIA
- principiu/aparatura -

• PRINCIPIU: reflexia ultrasunetelor (US) în


structurile corpului omenesc, diferenţiată de
impedanţa acustică a acestora, permite realizarea
unor imagini anatomice (mod B) sau curbe grafice
(mod A, TM).
• ENERGIA folosită este vibraţia mecanică cu foarte
mare frecvenţă (“ultrasunete”) = 2-12 Mhz.
• COMPONENTE CONSTRUCTIVE:
– traductor (sonda) = emiţător/receptor de US;
conţine generatorul de US;
– Amplificator semnal
– Computer (procesare semnal);
– Consola/tastatura/reglaje a emisiei si
postprocesare semnal;
– Monitor TV;
– Accesorii pentru stocare imagini, transmisie,
printare etc.
ULTRASONOGRAFIA
- producerea US/proprietăţi -

• Undele ultrasonore utilizate in


imagistică sunt produse de cristalele

Un cid
piezoelectrice prezente în sondă. Există

in
da ent
multiple tipuri de sonde pentru

ă
at
re da
ecografie în funcţie de aplicaţia căreia i

ct
ă

Un
fl e
se adresează.
• Undele ultrasonore propagate în Mediul A
ţesuturi sunt atenuate şi reflectate de Interfaţa
acustică

Unda isă
diferitele tipuri de ţesuturi şi de

trans tată)
(refra
interfeţele dintre acestea.

m
• Semnalele generate de undele

c
reflectate sunt utilizate şi interpretate
pentru a obţine imaginea precum şi
informaţiile Doppler. Mediul B
ULTRASONOGRAFIA
- proprietăţile US -

• Viteza de propagare a undelor Propagarea ultrasunetelor


ultrasonore depinde de tipul • piele 1700
de ţesut; • muşchi 1580
• Majoritatea ţesuturilor din
• ficat 1600
organism au viteze de
propagare apropiate; • sânge 1570

• Aerul şi osul au însă viteze Media ţesuturilor 1540 m/sec


total diferite de propagare a
US, ceea ce face ca • Apă 1480
propagarea să fi afectată
• Aer 330
dramatic scăzând calitatea
imaginii; • Os 3500
ULTRASONOGRAFIA
- proprietăţile US -

• Cu cât frecvenţa undelor US este mai mare cu atât scade


adâncimea de penetrare a US dar creşte rezoluţia spaţială, şi
invers;
• Rezoluţia este determinată în principal de frecvenţa US
produse de sondă precum şi de calitatea echipamentului
(hardware, software);
• Lungimea de undă este invers proporţională cu frecvenţa; o
sondă de 10 MHz emite US cu o lungime de undă de 3x mai
mică decât o sondă de 3,5 MHz, a.î. teoretic, are o rezoluţie
spaţială de 3x mai mare;
• US sunt caracterizate şi de amplitudine (puterea semnalului),
de care depinde amplitudinea semnalului reflectat.
ULTRASONOGRAFIA
- afişarea informaţiei US -

• MOD A: curbe grafice exprimând pe orizontală profunzimea şi


pe verticală amplitudinea undelor reflectate (perimată);
• MOD TM (time motion): mod A + mişcarea în timp - pe
orizontală – dinamică; permite înregistrarea în dinamică a
mişcărilor cavităţilor cardiace;
• MOD B (brightness=strălucire): afişarea în nuanţe (tonuri) de
gri, bidimensională, a unor secţiuni anatomice
corespunzatoare zonei anatomice scanate; afisarea în timp
real permite şi analiza miscărilor în timp (cord, fetus în uter
etc);
• Mod DOPPLER: calculare de fluxuri, debite (cord,vase) cu
afişare grafică (doppler spectral) sau cod de culoare (doppler
color).
ULTRASONOGRAFIA
- semiologie US mod B -

• NEGRU = ZONĂ TRANSONICĂ – lichide (vas, vezica, chist);


• ALB= ZONĂ REFLECTOGENĂ - gaz, calcul, interfaţă;
• TONURI DE GRIURI = organe parenchimatoase, procese
patologice etc; traduc grade diferite de reflexie/absorbţie a US în
ţesuturi;
• INTERFAŢA = limita de separaţie între medii diferite ca
impedanţă acustică (pereţi vasculari, cavităţi, etc) =
REFLECTOGENĂ;
• VID SONIC = ABSENŢA SEMNALULUI (posterior de zone cu
maximum de reflexie; ex după calculi, gaze, oase)
ULTRASONOGRAFIA
- aplicaţii -

• US ABDOMINALĂ = toate organele parenchimatoase, vase;


• US CARDIACĂ = studiu morfologic, dinamică, fluxuri;
• US VASCULARĂ = mod B, Doppler, duplex, triplex, Power;
• US PARŢI MOI = tiroidă, sân, musculară, articulară, ochi;
• US ÎN OBSTETRICĂ = sarcină normală şi patologică;
• US DIGESTIVĂ = ENDOSONOGRAFIA (esofag, rect);
• US TRANSCRANIANĂ (Doppler);
• US INTERVENTIONALĂ = ghidare puncţii percutane
diagnostice şi terapeutice
• Relativ recent, s-au realizat aparate care utilizează US pentru
măsurarea densităţii osoase, având aplicaţii în studiul
osteoporozei.
IMAGISTICA CU IZOTOPI
RADIOACTIVI
- medicina nucleară; scintigrafia -

• Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom


instabil, numit si radioizotop, se transforma spontan, degajand
energie sub frma de radiatii diverse, intr-un atom mai stabil. Prin
dezintegrare atomull pierde o parte din masa .
• PRINCIPIU: introducere de izotopi radioactivi=>raze α, β, γ şi captarea
cu o cameră de scintilaţie a radiaţiei rezultate după fixarea izotopului
în ţesuturi; fixarea detectată este analizată şi redată de computer în
imagine analogică pe monitor TV;
• fixare normală;
• hiperfixare (zone “calde”);
• hipofixare (zone reci).

• SPECT =SINGLE PHOTON EMISSION CT

• PET=POSITRON EMISSION TOMOGRAPHY


SCINTIGRAFIA SPECT

• IZOTOPI UZUALI:
99 Tc, 201Ta, 67Ga, 131I, 111In
• APLICAŢII CLINICE
– FICAT
– SPLINA
– CORD/MIOCARD;
– SCHELET=“WHOLE BODY SCAN”;
– RINICHI
– PULMON=>PERFUZIE, VENTILAŢIE
– TIROIDA/PARATIROIDE
– INFECŢII (abcese)
– DETECŢIE CANCER
SCINTIGRAFIA PET

• PRINCIPIU: emisie de positroni de către izotopi cu viaţă scurtă,


(minute) sintetizaţi în laboratorul anexat aparatului detector.
• RADIOTRASORI: C-11…..+ metionina;
N-13…..+amoniu
F-18…...+deoxiglucoza
Combinaţii
O-15; RUBIDIUM 82 organice
• APLICAŢII CLINICE:
– cuantificare flux sanguin => creer, miocard
– utilizarea tisulara acizi grasi,glucoza,aminoacizi; reperaj &
funcţionalitate
– neuroreceptori cerebrali, etc;
– epilepsie focală, tumori, AVC, demenţă, IMA.