Sunteți pe pagina 1din 41

NEOPLAZIA

Neoplazia = neoformaţie tisulară a cărei trăsătură


morfologică esenţială este proliferarea celulară
anormală.
Proliferarea celulara in tumori este autonomă, continuă şi
neconcordantă cu cea a structurilor normale.
 
Criterii de clasificare:
-histogeneza tumorilor
-aspectele macroscopice
-aspectele microscopice
-evoluţia lor naturală.
1 → tumori benigne
tumori maligne.
Tumori intermediare (la limita malignităţii, borde line) – includ tumori
invazive local, dar cu capacitate de metastazare redusă / absentă
(carcinomul bazocelular, ameloblastomul).  

2→ tumori de origine epitelială


tumori de orgine mezenchimală.
Din punct de vedere microscopic, indiferent de histogeneză,
toate tumorile sunt formate din două componente de bază:
-stromă
-parenchim.

Stroma tumorala = suportul pe care se dezvoltă tumora, fiind


formată din ţesut conjunctiv şi vase de sânge.

Parenchimul tumoral = totalitatea celulelor neoplazice care


proliferează continuu.

Practic, componenta parechimatoasă este cea care


proliferează şi determină natura neoplaziei, dar creşterea şi
evoluţia acesteia apare dependentă în mod critic componenta
stromală.

Stabilirea terminologiei diverselor grupe tumorale ia în


consideraţie şi se bazează pe aspectele ale componentei
TUMORI BENIGNE
TERMINOLOGIE 
● tumorile benigne epiteliale
-epiteliu pavimentos şi tranziţional = papilom
-epiteliu cilindro-cubic = polip
-epiteliu glandular = adenom (chistadenom, chistadenom papilar,
fibroadenom, adenom pleiomorf)
 
● tumorile benigne mezenchimale
-tesut fibros = fibrom
-tesut cartilaginos = condrom
-tesut osos = osteom
-tesut adipos = lipom
-tesut muscular neted = leiomiom
-tesut muscular striat = rabdomiom
-vase de sânge = hemangiom
-vase limfatice = limfangiom
-tesut nervos periferic = neurofibrom, schwanom
 
CARACTERE BIOMORFOLOGICE

●MACROSCOPICE
-crestere - strict locală (la nivelul locului de origine), expansivă,
lentă fara infiltrarea structurilor adiacente, cu comprimarea lor →
delimitate de o capsulă formata prin comprimarea ţesuturilor
învecinate
-forma - în legătură cu structurile în care se dezvoltă:
-în organele parehimatoase - rotundă sau ovalară,
-pe tegumente / organele cavitare - proeminenţe
ramificate, sesile sau pediculate
-numar -unice, dar pot fi şi multiple
-consistenţa - crescută şi în general uniformă / tind să aibă o
consistenţă mai mare decât cea a structurilor din care provin
-culoare - asemănătoare cu cea a ţesutului din care provin/palidă
prin vascularizaţie precară
LEIOMIOM / UTER PAPILOM / TEGUMENT
●MICROSCOPICE
-citotipie = celule diferenţiate din punct de vedere structural şi
funcţional, cu perpetuarea caracterelor celulelor de origine
-histotipie = aranjament ordonat care aminteşte de aspectul
ţesutului de origine

●EVOLUTIVE - creştere lentă, permanentă, fără infiltrarea


structurilor adiacente, asupra cărora pot determina atrofie prin
compresiune
Complicatii :
-hemoragii, degenerescenţe sau infecţii (papilomul, polipul,
fibromul uterin submucos)
-tulburări funcţionale (tumorile benigne intracraniene,
adenoamele glandelor endocrine).
TUMORILE MALIGNE
TERMINOLOGIE
 
●Tumorile maligne ale ţesuturilor epiteliale = CARCINOAME
-epiteliu pavimentos stratificat = carcinom scuamos
-epiteliu glandular şi cilindro-cubic = adenocarcinom
 
●Tumorile maligne ale ţesuturilor mezenchimale =
SARCOAME.
-ţesut conjunctiv fibros = fibrosarcom
-ţesut cartilaginos = condrosarcom
-ţesut osos = osteosarcom
-tesut adipos = liposarcom
-tesut muscular neted = leiomiosarcom
-tesut muscular striat = rabdomiosarcom
-vase de sânge = angiosarcom
-vase limfatice = limfangiosarcom
 
-bine diferenţiate
-moderat diferentiate
-slab diferenţiate
-nediferenţiate
CARACTERE BIOMORFOLOGICE 
●MACROSCOPIC
-crestere - dezvoltare rapidă şi continuă, iniţial locală infiltrativă, ulterior la
distanţă prin apariţia metastazelor → neâncapsulate faţă de structurile
învecinate pe care le invadează prin prelungiri (cancer=crab) a acestor tumori
(excepţii: tumori maligne rapid evolutive, pot prezenta o falsă încapsulare -
carcinomul renal cu celule clare)
-forma - variabilă, depinzând de structurile în care se dezvoltă: structuri
compacte - nodul unic / multiple, dar cu marginile difuze, infiltrante în
ţesuturile vecine; pe tegumente / structuri cavitare - vegetant, infiltrativ difuz,
ulcerat
-numar – unice sau multiple
-consistenţa - în general mai redusă decât a structurilor din care se
formează, modificată de necroză şi hemoragie; aspecte particulare:
carcinoamele mucinoase - consistenţă moale, gelatinoasă / carcinoamele
schiroase - consistenţă fermă / chistadenocarcinoamele - fluctente.
-culoare - carcinoamele au culoare albicioasă-cenuşie datorită
parenchimului tumoral care este disproporţional de mare comparativ cu stroma
redusă şi precar vascularizată; sarcoamele au culoare roşietică datorită
bogăţiei de vase de tip lacunar; unele cancere au culoare caracteristică:
melanoame maligne - culoare brună / tumora Grawitz - zone galben-potocalii.
CARCINOM ULCERAT / STOMAC CARCINOM VEGETANT / OVAR
 

CARCINOM INFILTRANT / SIN


●MICROSCOPIC – formate din celulele tumorale maligne (celule
canceroase) a căror trasătură esenţială este atipia.
Atipie = orice abatere de la structura normală.

CELULA CANCEROASA
-nucleul celulelor canceroase este voluminos, derminând inversarea
raportului nucleo-citoplasmatic în favoarea nucleului.
-conturul nuclear este îngroşat şi neregulat, cu invaginări şi lobulări sau
înmuguriri
-nucleii celulelor canceroase sunt hipercromi, repartiţia cromatinei fiind
inegală sub formă de grămezi de dimensiuni şi colorabilitate inegală.
-unele celule canceroase pot prezenta nuclei multipli
-nucleolii sunt voluminoşi, dispuşi fie central, fie în vecinătatea
membranei nucleare şi adesea sunt multipli
-mitozele celulelor canceroase sunt caracteristic atipice, bizare, cu
aspecte variate: bipolare asimetrice, tripolare, cvadripolare, multipolare,
etc.
-citoplasma celulelor canceroase este în general bazofilă, adesea cu
existenţa de vacuole intracitoplasmatice.
EVOLUŢIA GENERALĂ A PROCESULUI
CANCEROS
Evoluţia tumorilor maligne este stadială:
-creşterea invazivă-infiltrativă şi distructivă locală
-ulterior de diseminarea la distanţă → apariţia
metastazelor.

I. iniţierea procesului canceros,


II. faza de dezvoltare şi extindere locală
III. faza de diseminare şi apariţia localizărilor
secundare.

Parcurgerea de către tumoră a acestor etape corespunde


fenomenului de progresie tumorală.
I. Iniţierea procesului canceros.
-ţesuturi anterior normale
-ţesuturi care anterior au prezentat diferite leziuni susceptibile de a se
maligniza

-unele organe dezvoltă frecvent neoplazii maligne (plămânul, stomacul,


glanda mamară, colul uterin)
-altele se malignizează excepţional (epididimul, salpingele). 

Leziunile precanceroase = leziunile care predispun la


malignizare
Unele devin maligne numai ocazional şi după o perioadă lungă de timp
(leziuni precanceroase facultative), altele se malignizează frecvent şi după o
perioadă scurtă de timp (leziuni precanceroase obligatorii).
-hiperplazii
-metaplazii
-displazii

Trăsătura morfologică esenţială a neoplasmului este creşterea şi diferenţierea


celulară anormală şi ireversibilă.
Tot tulburări de creştere celulară sunt şi cele care apar în hiperplazie,
metaplazie si displazie, dar în aceste situaţii proliferarea celulară este
II. Faza de dezvoltare şi extindere locală.

 Stadiul de carcinom “in situ” (intraepitelial,


preinvaziv) = modificările neoplazice maligne care se
manifestă strict în grosimea epiteliului din care s-a format.

Stadiul de microcarcinom = forma minimă de carcinom


invaziv care nu se asociază cu prezenţa metastazelor.

Stadiul de carcinom invaziv = pătrunderea celulelor


canceroase în structurile învecinate, în paralel cu formarea
stromei tumorale.
 
Carcinom “in situ” (intraepitelial, preinvaziv) - a fost descris
iniţial la nivelul epiteliilor stratificate pavimentoase, dar şi pe
zonele de metaplazie scuamoasă, ulterior fiind observată şi la
nivelul altor epitelii de căptuşire.
m: anomalii artitecturale şi citologice, în prezenţa unei
membrane bazale indemne:
-anomalii arhitecturale: pierderea stratificării normale a
epiteliului, cu lipsă de maturare şi dispoziţie celulară
anarhică.
-anomalii citologice - celule atipice, cu citoplasma
bazofilă şi nuclei voluminoşi, inegali, hipercromatici; mitoze
tipice şi atipice prezente până în straturile superficiale.
M: aspect necaracteristic - zonă de eroziune / mică ulceraţie (de
exemplu la nivelul exocolului, al mucoasei gastrice).

Lezinea poate fi unică sau multiplă, uneori putând fi prezentă în


vecinătatea unui microcarcinom sau al unui carcinom invaziv.
CARCINOM IN SITU/BRONHII
CARCINOM IN SITU
Stadiul de microcarcinom -forma minima de carcinom invaziv
care nu se asociază cu prezenţa metastazelor, fiind excluse
invazia vasculară sau limfatică.

Leziunea poate fi unică sau multiplă, izolată sau asociată unui


carcinom net invaziv.

m: la modificările descrise anterior se adaugă ruperea


membranei bazale şi invazie minimă în ţesutul conjunctiv
subjacent, unde se observă un infiltrat inflamator de tip limfo-
plasmocitar. De exemplu pentru carcinomul colului uterin se
apreciază că leziunea corespunde unei invazii de maxim 3 mm.
MICROCARCINOM / COL
Stadiul de carcinom invaziv - pătrunderea celulelor canceroase în
structurile învecinate, în paralel cu formarea stromei tumorale.
Dezvoltarea cancerelor se face prin infiltrare din aproape în aproape, invadare
şi distrucţia ţesutului normal înconjurător.
Invazia ţesutului conjunctiv este un proces activ care presupune parcurgerea
mai multor etape:
-detaşarea celulelor neoplazice maligne una faţă de cealaltă,
-ataşarea lor la componentele matricei extracelulare pe care o
deteriorează
-migrarea celulelor canceroase.

Celulele neoplazice maligne:


-au adezivitate reciprocă mai slabă comparativ cu cele normale, deoarece
exprimă un număr redus de molecule de aderenţă ceea ce facilitează detaşarea
lor din tumora primitivă.
-unele celule canceroase pot prezenta creşterea motilităţii active.

După detaşare ele aderă la componentele matricei extracelulare pe care o


deteriorează, pe de o parte prin creşterea presiunii locale iar pe de altă parte
prin secreţia de enzime proteolitice. Invazia canceroasă locală finalizează cu
migrarea celulelor neoplazice prin membranele bazale fisurate şi prin zonele
de proteoliză din matricea extracelulară, proces mediat de citokinele produse
CARCINOAMELE
Parenchimul carcinoamelor =totalitatea celulelor epiteliale
maligne care se multiplică.
În funcţie de tipul epiteliului care proliferează, se descriu:

I. Carcinoamele scuamoase- proliferarea malignă a epiteliilor


malpighiene şi al celor din zonele de metaplazie malpigiană.
Parenchimul carcinoamelor scuamoase este format din insule de
celule carcinomatoase asemănătoare cu cele ale stratului spinos,
care în formele diferenţiate includ prezenţa perlelor cheratozice.

II. Adenocarcinoamele - proliferarea epiteliilor glandulare /


cilindro-cubice.
Aspectul parenchimul adenocarcinoamelor depinde în special de
gradul diferenţierii tumorale: formele bine diferenţiate - celulele
carcinomatoase au dispoziţie glanduliformă; formele slab
diferenţiate celulele tumorale sunt dispuse sub formă de insule
compacte, rareori realizând şi imagini glandulare.
Stoma carcinoamelor = ţesutul conjunctiv al strcturii din care
se formează tumora + ţesutul conjuctivo-vascular care se edifică
concomitent cu proliferarea celulară malignă.

-se formează ca o reacţie de adaptare a mezenchimului indemn la


invazia neoplazică.
-intr-o primă etapă, imediat după ruperea membranei bazale şi
pătrunderea primelor celule canceroase, în ţesutul conjunctiv
subjacent se declanşează o reacţie inflamatorie.
-ulterior, în cadrul unui proces de organizare apare un ţesut de
granulaţie care se va matura şi va finaliza printr-un ţesut
conjunctiv nou format.
-concomitent cu acesta va lua naştere şi reţeaua vasculară
tumorală sub acţiunea unor factori angiogenici produşi atât de
celulele tumorale cât şi de către celulele inflamatorii care
infiltrează tumora (factori de creştere fibroblastică, factorul de
creştere endotelială).
-sub acţiunea lor se va forma reţeaua vasculară tumorală cu
aspectul unei reţele capilare rudimentare conectată la vasele
Varietăţile stromei tumorale.
-stroma tumorală banala - constituită din structurile amintite
-stroma inflamatorie - prezenta unui infiltrat inflamator abundent
al cărui aspect diferă în funcţie de tipul şi localizarea
carcinomului: carcinoamele gastrice - infiltrat inflamator
leucocitar, seminom - predominant limfocitar, carcinoame
scuamoase - ganulomatos giganto-celular
-stroma cu zone de degenerescenţă hialină sau amiloidă
(carcinoamele schiroase)
-stroma cu impregnare cu hemosiderină / calciu (carcinoamele
tiroidiene şi ovariene)

În funcţie de raportul existent între parenchim şi stromă sunt


descrise trei aspecte ale carcinoamelor:
-carcinoamele medulare
-carcinoamele schiroase
-carcinoamele trabeculare
SARCOAME
Parenchimul sarcoamelor = proliferarea malignă a celulelor
ţesuturilor mezenchimale.
-in formele diferenţiate celulele sarcomatoase sunt asemănătoare
cu cele ale ţesutului de origine, uneori chiar elaborează produsele
caracteristice varietăţilor respective de ţesut.
-in formele slab diferenţiate celulele neoplazice au o asemănare
redusă cu cea a ţesuturilor de origine.

Stoma sarcoamelor este greu de recunoscut în special datorită


faptului că adesea este redusă cantitativ.
-apare frecvent bogat vascularizată, vascularizaţia sarcoamelor
făcându-se prin intermediul unor vase de tip lacunar = spaţii
vasculare fără pereţi proprii prin care sângele circulă în contact
direct de celulele sarcomatoase.
-acest tip de vascularizaţie explică frecvenţa zonelor de
hemoragie intratumorală, precum şi metastazarea predominant pe
cale hematogenă a sarcoamelor.
III. Faza de diseminare si metastazare
Tumorile maligne se propagă pe de o parte local prin invazia şi distrucţia
ţesuturilor învecinate sănătoase (creştere continuă), iar pe de altă parte prin
detaşarea a mici grupuri de celule canceroase din tumora primitivă şi migrare
în structuri aflate la distanţă unde se multiplică (creştere discontinuă)

1. Diseminarea pe cale limfatică constituie modalitatea obişnuită de


diseminare a carcinoamelor.
Propagarea limfatică se face:
-prin emboli canceroşi,
-prin creştere continuă de-a lungul vaselor limfatice (permeaţie
limfatică).
2. Diseminarea hematogenă este folosită preferenţial de sarcoame:
pe cale arterială
pe cale venoasă
3. Diseminarea nervoasa (perineurala)
4. Diseminarea prin cavităţile seroase
5. Diseminarea prin conducte naturale (diseminare canaliculară)
6. Diseminarea prin contact
Permeaţie limfatică
(limfangita carcinomatoasa)
PATOGENIA CANCERELOR
 
Cancerogeneza este un proces multistadial, în
sensul că între stimulul carcinogenic iniţial şi
manifestarea finală a cancerului există mai multe
etape:
 
1. iniţierea procesului neoplazic malign dintr-o celulă sau
dintr-un grup de celule.

2. faza de promoţie caracterizată prin alterarea cronică a


expresiei informaţiei genetice în celulele iniţiatoare

3. etapă finală de progresie neoplazică.


Principala ţintă a dereglărilor genetice este constituită:

1. gene reglatoare normale:


-protoncogenele
-antioncogenele.

2. gene care controlează apoptoza (proto sau


antioncogene).
 
→ dezvoltarea şi comportamentul cancerelor (invazia şi
metastazarea) sunt consecinţa unei acumulări de
leziuni genetice.
IMUNITATEA ÎN TUMORI

 Apariţia cancerelor este rezultatul unor modificări genetice →


exprimarea de antigene pe suprafaţa celulară care nu sunt
recunoscute de sistemul imunitar.

În general supravegherea imună este inficientă din următoarele


motive :
-lipsa imunităţii: atg specifice tumorale sunt insuficient imunogene
-lipsa clonelor celulare T : sistemul imun al organismului tolerează
atg tumorale datorită lipsei unei clone de celule T tumoral-indusă
corespunzătoare
-ineficienţa celulelor T : celulele T citotoxice nu detectează atg
tumorale fie datorită ineficienţei exprimării atg HLA, fie datorită
blocării receptorilor antigenici (molecule HLA) de către atg tumorale
desprinse.
Antigenele tumorale pot fi grupate în două categorii:
Antigene specifice tumorii (TSAS) care:
-determină răspuns imun al limfocitelor T citotoxice.
-sunt prezente pe celulele tumorale şi pe nici o celulă normală.
-pe suprafaţa celulelor tumorale sunt legate de antigenele complexului de
histocompatibilitate majoră (40% din melanoamele umane, 30% din
carcinoamele cu celule mici ale plămânului, 20% din carcinoamele mamare).
Antigenele asociate tumorii (TAAS) care:
-nu determină un răspuns imun
-sunt prezente pe suprafaţa celulelor tumorale dar şi pe suprafaţa unor celule
normale.
-pot fi împărţite în trei categorii:
-antigene carbohidrate asociate tumorii (cc. mamare, pancreatice),
-antigene oncofetale (embrionare): alfa fetoproteina (ά FP – cc
hepatocelulare), atg carcinoembrionar (CEA - carcinoamele gastrointestinale,
ovariene, pancreas), gonadotrofina corionica (beta HCG - coriocarcinoame,
carcinoamele tractului gastrointestinal, aparatului respirator şi sânului )
-antigene specifice diferenţierii: atg prostatic specific, S100.
Detectarea acestor grupuri de antigene sunt de real folos în
diagnosticul unor tumori, iar anticorpii dirijaţi împotriva lor
sunt utili în imunoterapie.