Sunteți pe pagina 1din 18

Epidemiologie şi

sănătate publică
Obiectivele disciplinei: Cursul şi seminarul cuprind noţiunile necesare pentru
măsurarea şi analiza unor aspecte ale sănătăţii comunităţii, noţiuni privind
promovarea sănătăţii şi strategiile preventive

• Conţinutul activităţii de curs:


• 1. Definiţia şi obiectivele principale ale epidemiologiei
• 2. Definiţia şi structura generală a procesului epidemiologic
• 3. Boli determinate de virusuri (Gripa, Rujeola, Rabia, Hepatitele virale, Virusul papilomului uman, etc.)
• 4. Boli determinate de rickettsii (Tifosul, Febra Q, etc.)
• 5. Boli determinate de bacterii (Stafilococi, Listerioza, Salmonelloza, Shigeloza, Bolismul, Tuberculoza, etc.)
• 6. Boli determinate de spirochete (Leptospiroza, etc.)
• 7. Boli determinate de protozoare (Malaria, Trichomoniaza, Giardioza, etc.)
• 8. Boli determinate de helminţi (Trichineloza, Teniazele, Filarioza, Fascioloza, etc.)
 
• Bibliografie:
• Ivan A., (2002), Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile, Editura Polirom,
• Tofan C., (2001), Igiena şi securitatea produselor alimentare, Editura Agir, Bucureşti
Scopul acestei discipline este:

• să explice principiile cauzalităţii bolilor, accentuând în special rolul factorilor


de mediu care sunt modificabili;
• să incurajeze aplicarea epidemiologiei în prevenirea bolilor şi pentru
promovarea sănătăţii, inclusiv a sănătăţii mediului şi a sănătăţii muncii;
Contextul istoric
• Epidemiologia îşi are originea în ideea, exprimată pentru prima dată de
Hippocrate, în urmă cu peste 2000 de ani, şi anume că factorii de mediu
pot să influenţeze apariţia bolii.
„Să cercetăm cele ce s-au petrecut, să
cunoaştem cele prezente, să aplicăm cele
învăţate.”

„Sănătatea este o comoară pe care puţini


ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc
cu ea.”
• Cu toate cele prezentate, abia in secolul al XIX-lea s-au făcut determinări cu
privire la distribuţia bolii în grupuri specifice de populaţie.
• Aceste studii au marcat: atât începuturile oficiale ale epidemiologiei, cât şi
unele dintre cele mai spectaculoase realizări ale acesteia.
De exemplu, descoperirea de către John Snow a faptului că: riscul de a se
contamina de holeră la Londra era asociat, printre altele, cu consumul de apă
de băut provenind de la o anumită companie de distribuţie.
Studiile epidemiologice ale lui, Snow au făcut parte, dintr-o serie de cercetări
care implicau o examinare a proceselor fizice, chimice, biologice, sociologice
şi politice (Cameron & Jones, 1983).

În „Războiul Crimeii” (1853-1856) mor în ambele tabere mai


mulți soldați din cauza holerei decât pe câmpul de luptă.
Vibrionul holeric văzut la microscop electronic
Activitatea lui Snow ne aminteşte că măsurile care
privesc sănătatea publică, cum sunt îmbunătăţirea
aprovizionării cu apă potabilă şi canalizarea, au adus o
contribuţie enormă la sănătatea populaţiei, şi că după
1850, studiile epidemiologice au arătat în multe cazuri,
care erau măsurile cele mai potrivite ce trebuiau adoptate.
Epidemiologia modernă
• Dezvoltarea mai recentă a
epidemiologiei poate fi ilustratii prin
activitatea lui Doll, a lui Hill şi a altor
cercetători care au studiat relaţia dintre
fumat şi cancerul pulmonar în anii 1950.

• Aceste studii, precedate de observaţii


clinice care stabileau o legătură între
fumat şi cancerul pulmonar, au extins
pentru epidemiologie şi aplicarea
metodelor acesteia în studiul bolilor
cronice.
Intoxicaţia cu metil-mercur
• Mercurul era cunoscut ca fiind o substanţă
periculoasă încă din Evul Mediu.
• Recent, el a devenit un simbol al riscurilor pe
care le reprezintp poluarea mediului.
• În anii 1950, compuşi care conţineau mercur
au fost deversaţi într- un mic golf odată cu
apa evacuată de la o fabrică din Minamata, în
Japonia.
• Aceasta a dus la o acumulare de mercur în
ţesuturile peştilor şi a determinat intoxicarea
gravă a celor care au consumat aceşti peşti
(OMS, 1976).

• Boala Minamata – boală de mediu.


Boli provocate de lipsa de iod
• Deficienţa de iod, care se manifestă curent în unele
regiuni muntoase, provoacă scăderea tonusului fizic şi
psihic, asociată cu o sinteză deficitară a hormonului
tiroidian care conţine iod (Hetzel, 1989).
• Guşa şi cretinismul au fost descrise detaliat cu 400 de
ani în urmă, dar abia în secolul XX s-au acumulat acele
cunoştinţe care să permită un control şi o prevenire
efectivă a acestei tulburări.
• În 1915, guşa endemică era considerată boala cea mai
uşor de prevenit şi chiar din acel an s-a propus
utilizarea sării iodate pentru controlul guşei endemice
în Elveţia (Hetzel, 1989).
Profilaxie
• Utilizarea sării iodate este eficientă
deoarece sarea este folosită de toate
segmentele societăţii la un nivel
aproape constant, în tot cursul anului.
• Succesul profilaxiei depinde de
producţia şi distribuţia eficientă a sării
iodate şi necesită obligativitate legală,
control al calităţii şi instruirea
populaţiei.
Epidemiologia şi igiena îşi au originea în Antichitate
Microbiologia apare în secolul al XIX-lea şi aduce o contribuţie
hotărâtoare în prevenţia şi terapia bolilor transmisibile.

• Louis Pasteur este profesor la Facultatea de Științe


din Lille, unde face o descoperire capitală, și anume
demonstrează că levurile din drojdia de bere sunt
ființe vii care provoacă procesul de fermentație.
• Prin lucrările (1858-1864) sale infirmă pentru
totdeauna teoria generației spontane.
• Pasteur este cucerit de noul domeniu al biologiei -
microbiologie și reușește să izoleze germenul numit
apoi stafilococ. Louis Pasteur (n. 27 decembrie 1822, Dole,
• Împreună cu colaboratorii săi, Pasteur pune la Republica Franceză, d. 28 septembrie 1895, un om
de știință francez, pionier în genunchii
punct un vaccin împotriva holerei, pe care îl aplică microbiologiei.
cu succes în 1881.
Pasteur este cel care elaborează de pe poziţii
moderne tehnologia preparării unor vaccinuri.
• Cercetările sale asupra turbării încep în
1880.
• Pasteur constată că măduva spinării de
animal infectat uscată ar putea împiedica
apariția acestei grave îmbolnăviri.
• După multiple încercări de a obține un
preparat cu calități de vaccin și după
multe ezitări, Pasteur face prima
încercare la un copil mușcat de un câine
turbat.
• La 6 iunie 1885, începe prima serie de
injecții și, trei luni mai târziu, copilul este
salvat.
Pentru contribuțiile la studiul infecției tuberculoase, Koch a
primit în 1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicină.
• Robert Koch descoperă agenţii etiologici ai
tuberculozei, antraxului, holerei şi ai altor
maladii.

• La 1878, publică lucrarea: Cercetări asupra


etiologiei infectării rănilor, contribuind,
astfel, la dezvoltarea preocupărilor pentru
Robert Koch (n. 11 decembrie 1843,
prevenţia infecţiilor nosocomiale. Clausthal, Saxonia Inferioară – d. 27 mai
1910, Baden-Baden) a fost un bacteriolog
german.
Victor Babeș (n. 4 iulie 1854, Viena - d. 19 octombrie 1926, București) a
fost un bacteriolog și morfopatolog român, membru al Academiei Române
din 1893.
• Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte vastă, cu un
accent deosebit în problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare anti-
rabică și seroterapie anti-difterică.
• A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor
bolnave și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene.
De o deosebită importanță este descoperirea unei clase de paraziți -
sporozoari intracelulari nepigmentați - care cauzează febra de Texas
la pisici și alte îmbolnăviri la animale vertebrate.
• Activitatea lui Babeș a influențat și dezvoltarea medicinei veterinare
, imprimându-i orientări noi, strâns legate de obiectivele medicinei 
profilactice. Astfel, a introdus vaccinarea antirabică în România,
ameliorând metoda prin asocierea, în cazurile grave, cu seroterapia.
• Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene,
s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor.
Ion Cantacuzino
• Ion Cantacuzino a desfășurat o bogată activitate de cercetare privind
vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă
împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei.
• Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus
la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită "Metoda
Cantacuzino", metodă folosită și astăzi în țările unde se mai
semnalează cazuri de holeră.
• Datorită lui Ion Cantacuzino, România a fost a doua țară din lume,
după Franța, care a introdus în 1926 vaccinul BCG ("Bacilul Calmette-
Guérin"), având germeni cu virulență atenuată, pentru vaccinarea
profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei.
• Ion Cantacuzino a fost un remarcabil organizator al campaniilor
antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o în combaterea
epidemiei de tifos exantematic și holerei în timpul primului război
mondial și în campania antimalarică.
Definiţia epidemiologiei
• Ştiinţa care se ocupă, în cadrul unor cooperări multidisciplinare, cu:
- identificarea şi neutralizarea factorilor de agresiune pentru sănătate,
- depistarea şi lichidarea proceselor epidemiologice şi
- elaborarea şi evaluarea programelor de protecţie globală a sănătăţii.
• Noţiunea de epidemiologie derivă din grecescul:
• epi = peste;
• demos = popor, grup, colectivitate.
Obiectivele principale ale epidemiologiei
• 1. Promovarea sănătăţii prin evitarea constituirii procesului
epidemiologic în cadrul unor acţiuni de largă cuprindere spaţială
şi temporară, care asigură cunoaşterea şi neutralizarea factorilor
de agresiune pentru sănătate şi dispensarizarea grupurilor
populaţionale cu risc.
• 2. Organizarea de cercetări, tip screening, pentru evaluarea
factorilor sanogeni şi nesanogeni, în raport cu particularităţile
evoluţiei ecosistemului uman.
• 3. Organizarea de cercetări populaţionale pentru cunoaşterea
modificării particularităţilor factorilor structurali ai procesului
epidemiologic, a manifestărilor clinice şi a istoriei naturale a
bolilor.
• 4. Elaborarea programelor educaţionale pentru promovarea
sănătăţii prin cooperarea populaţională.
• 5. Elaborarea necesarului de asistenţă prevenţională şi a relaţiei
cost/beneficiu, în cadrul programelor pentru protecţia şi
promovarea sănătăţii populaţionale.
• 6. Elaborarea programelor prevenţionale şi de combatere şi Fig. 1. Starea de sănătate a populaţiei şi interrelaţiile care
adaptarea acestora la etapele evolutive ale societăţii umane şi la
variatele circumstanţe epidemiologice, fig. 1. o influenţează în cadrul ecosistemului uman
Compartimentele epidemiologiei
• 1. Epidemiologia generală a bolilor
Studiază legităţile constituirii,
transmisibile şi netransmisibile, care se ocupă Boli transmisibile evoluţiei şi formelor de
cu studiul factorilor structurali ai proceselor Epidemiologia generală
manifestare ale procesului
Boli netransmisibile epidemiologic
epidemiologice şi a măsurilor comune de
prevenţie şi combatere ale acestora.
Boli transmisibile Studiază particularităţile
• 2. Epidemiologia specială a bolilor Epidemiologia specială structurale şi evolutive ale unui
Boli netransmisibile anumit proces epidemiologic
transmisibile şi netransmisibile are drept scop
evidenţierea diferitelor procese Studiază metodele şi mijloacele
Boli transmisibile
epidemiologice şi particularizarea noţiunilor Epidemiologia practică
de prevenţie şi de combatere
de prevenţie şi combatere ale acestora. Boli netransmisibile (lichidare) a unor procese
epidemiologice
• 3. Epidemiologia practică care se ocupă cu
modul de utilizare a unor metode şi mijloace Fig. 2. Compartimentele epidemiologiei moderne
de prevenţie şi combatere, comune sau
particulare, ale unor procese epidemiologice,
fig. 2.