 Maşina asincronă este o maşină rotativă de c.a.

la care
viteza rotorului, la o frecvenţă dată a tensiunii reţelei,
variază în funcţie de sarcină, fiind diferită de viteza
câmpului magnetic învârtitor al maşinii.

 Se numeşte maşină asincronă pentru că în orice regim de

funcţionare viteza rotorului diferă de viteza câmpului
învârtitor rezultant (rotorul este asincron cu câmpul
învârtitor).
 Orice maşină electrică are două părţi: un inductor
(partea care crează câmpul magnetic din maşină,
numit câmp magnetic inductor sau de excitaţie) şi un
indus (partea în care se induc t.e.m. de către câmpul
magnetic inductor).

 În regim de motor, maşina de c.c. şi maşina sincronă

au atât indusul cât şi inductorul alimentate cu
tensiune electrică. Doar motorul asincron are
alimentat cu tensiune electrică numai inductorul,
indusul (rotorul) fiind nealimentat.

 T.e.m. necesară rotorului se obţine prin fenomenul de

inducţie electromagnetică, de aceea maşina asincronă
se mai numeşte maşină de inducţie.
 Maşina asincronă este alcătuită din două părţi: statorul
şi rotorul. Porţiunea de aer dintre stator şi rotor (coroană
cilindrică) se numeşte întrefier.
 Statorul- având şi rolul de inductor- este partea fixă care
cuprinde, în principal:
 carcasa;
 miezul feromagnetic statoric;
 înfăşurarea statorică;
 scuturile laterale.
 Rotorul sau indusul, este partea mobilă, compusă
din:
 miezul magnetic rotoric cu înfăşurarea rotorică
(bobinată sau în colivie);
 axul rotoric;
 lagărele.
 Motoarele asincrone pot fi realizate:
 cu fixare orizontala, folosind tălpile de fixare;
 cu fixare în consolă, folosind o flanşă laterală.

Carcasa maşinii se execută prin turnare sau prin sudare

şi este confecţionată din aluminiu, fontă sau din tabla
ondulată din oţel, care are o greutate mai mică şi o răcire
mai bună.
 Carcasa este prevăzută cu nervuri longitudinale de
răcire, tălpi de fixare, inel de ridicare (doar la
motoare mari), scuturi laterale, cutie de borne,
plăcuţă indicatoare etc.

 Carcasa susţine miezul statoric împreună cu

înfăşurarea statorică şi dă posibilitatea de centrare a
rotorului faţă de stator, asigurând un întrefier
uniform.
 Miezul magnetic statoric
(armătura statorică)
 Se realizează din tole de oţel electrotehnic, laminate
la cald sau la rece, cu cristale neorientate, tole
izolate cu oxizi ceramici sau lacuri, crestate spre
întrefier.
 Înfăşurarea statorică trifazată, dispusă în crestăturile
statorice, este formată din trei înfăşurări monofazate
identice, decalate spaţial la 120° electrice .
 Înfăşurarea statorică se izolează faţă de armatura statorică
cu o izolaţie de crestătură. Pentru maşini cu tensiunile
nominale sub 500V, aceasta este constituită din una sau
două folii izolante de 0,5 mm grosime (preşpan, micanite
flexibile etc.) care înconjoară jur-împrejur crestătura.
Înfăşurarea rotorică poate fi:
 trifazată (la motoarele cu rotorul bobinat);

 în colivie (la motoarele cu rotorul în scurtcircuit).

Motorul asincron cu rotorul bobinat se mai numeşte şi

motor “ cu inele colectoare”, înfăşurarea rotorică fiind
trifazată, conectată întotdeauna în stea.
În fig. se prezintă înfăşurarea rotorică trifazată a unui motor
asincron cu rotorul bobinat.
Capetele K, L, M, ale înfăşurării rotorice sunt conectate la trei
inele colectoare metalice.
Inelele sunt în contact cu un sistem format din trei perii
(contacte alunecătoare) prin care se conectează, în circuitul
rotoric, un reostat de pornire Rp, reglabil continuu (folosind de
exemplu, un contactor static) sau reglabil în trepte (folosind
contactoare).
Înfăşurările în colivie se folosesc pentru echiparea
rotoarelor motoarelor asincrone cu rotor în colivie sau
motoare cu rotorul în scurtcircuit.

Denumirea de "colivie" provine de la faptul că înfăşurarea

seamănă cu o colivie de veveriţa, dacă ar fi detaşată de
armătura rotorică.
 Domeniile de utilizare ale maşinii asincrone se referă, în
majoritatea cazurilor, la regimul de motor.

 Motoarele asincrone formează o categorie importantă de

consumatori de energie electrică din sistemul
electroenergetic naval. Ele sunt utilizate în diverse
domenii (maşini unelte, pompe, compresoare, macarale
electrice,instalaţii de bord, poduri rulante, propulsia şi
guvernarea electrică în c.a. a navelor maritime şi fluviale,
sisteme de poziţionare dinamică a navelor speciale etc).
 Motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit se
folosesc din ce în ce mai mult în sistemele de
acţionare electrică, cu turaţie variabilă, când
alimentarea se face de la convertoare statice de
frecvenţă. Motoarele asincrone cu rotorul bobinat se
utilizează în situaţiile când se urmăreşte o pornire
lină, fără şocuri de curent, la un cuplu de pornire
dorit.
 Utilizarea pe scară largă a motoarelor asincrone trifazate
este justificată de tehnologia de realizare simplă şi de
siguranţa mare în exploatare faţă de celelalte maşini
electrice.
 Motoarele asincrone trifazate se construiesc pentru o gamă
foarte largă de puteri, turaţii şi tensiuni. Cea mai mare
parte a motoarelor asincrone trifazate se produc în gama
de puteri de la 0,25 kW - 400 kW, pentru tensiuni joase
(sub 1000 V) şi în gama de la 400 kW - 10000kW, pentru
tensiuni medii până la 15 kV
 În construcţie monofazată, motoarele asincrone au o
răspândire mai redusă decât cele trifazate datorită
parametrilor de funcţionare mai scăzuţi. Acestea
sunt folosite în special în instalaţiile de uz
gospodăresc sau în cele care formează categoria
bunurilor de larg consum (ventilatoare, aeroterme,
pompe, maşini de spălat rufe, polizoare, maşini de
găurit etc.).
 Motoarele monofazate au, de regulă, puteri până la 2
kW şi tensiuni sub 500 V.
a. Puterea nominală -Pn, măsurată în W sau kW ;
reprezintă puterea activă a motorului la arbore, când este
alimentat la tensiunea nominală, astfel încât încălzirea
să nu depăşească, în nici o parte, temperatura clasei de
termice, motorul funcţionând un timp nelimitat în
serviciul de funcţionare considerat şi în condiţiile de
mediu specificate.
b. Tensiunea nominală- Un, măsurată în V sau kV;
este valoarea tensiunii de linie şi depinde de conexiunea
făcută înfăşurării statorice a motorului.

Majoritatea motoarelor de joasă tensiune au cele şase capete

ale celor trei înfăşurări de fază scoase la placa de borne şi,
în acest caz, pe plăcuţa indicatoare a motorului sunt trecute
două tensiuni de alimentare standardizate, cum ar fi, de
exemplu:
220/380V (Δ/Y).
În cele două cazuri, funcţionarea motorului este identică
deoarece, în ambele situaţii, el primeşte pe fază aceeaşi
tensiune egală cu 220 V.
c. Curentul nominal In, - măsurat în A,
este valoarea de linie a curentului absorbit de motor
când este alimentat la tensiunea nominală şi
debitează la ax puterea nominală.
d. Turaţia nominală nn, măsurata în rot/min; este
turaţia imediat inferioară turaţiei de sincronism,
stabilită când motorul este alimentat la tensiunea
nominală şi absoarbe de la reţea curentul nominal.
e. Factorul de putere nominal cos φn este definit de
factorul aferent puterii active absorbite de motor, în
regimul nominal de funcţionare, considerând
sinusoidale tensiunea şi curentul statoric
f. Frecvenţa nominală fn, măsurată în Hz;
este frecvenţa tensiunii de alimentare a
motorului,pentru care acesta a fost proiectat.
 În afara datelor prezentate mai sus, pe plăcuţa
indicatoare se mai inscripţionează şi alte elemente:
 serviciul de funcţionare;
 clasa termică;
 gradul de protecţie;
 masa maşinii;
 fabrica constructoare etc
Simbolizarea motorului asincron:
a. motor trifazat cu rotor bobinat;
b. motor trifazat în colivie;
c. motor monofazat;
d. motor monofazat cu fază auxiliară
a. conexiunea stea; b. realizarea, la placa de borne, a
conexiunii stea;
c. conexiunea triunghi; d. realizarea, la placa de borne, a
conexiunii triunghi
 Se va explica principiul de funcţionare al motorului
asincron trifazat, descriind fenomenele care apar în
succesiunea lor fizică, naturală, de la alimentarea cu
tensiune a înfăşurării trifazate statorice a motorului,
până la atingerea turaţiei nominale de către motor,
acesta debitând putere mecanică către mecanismul
antrenat.
 Sistemul trifazat simetric de tensiuni de frecvenţă f,
face ca motorul să absoarbă un sistem simetric de
curenţi trifazaţi care vor produce un câmp magnetic
învârtitor, având viteza unghiulară:
Ω =2π n1 = 2πf/p.
 Câmpul magnetic învârtitor statoric (de excitaţie)
induce în înfăşurarea rotorică (presupusă trifazată)
un sistem trifazat simetric de tensiuni care dă
naştere unui sistem trifazat simetric de curenţi
induşi, înfăşurarea rotorică fiind închisă
(scurtcircuitată).
 Din interacţiunea curenţilor rotorici cu câmpul magnetic
învârtitor statoric ia naştere un cuplu electromagnetic
asincron care pune rotorul în mişcare, conform regulii lui
Lenz, în sensul câmpului învârtitor - cauza inducerii
curenţilor rotorici constituind-o diferenţa de turaţie dintre
rotor şi câmp.
 Deci, rotorul se va roti în sensul câmpului învârtitor.
Rotorul tinde să "prindă" câmpul învârtitor din urmă, dar
acest lucru nu se întâmplă niciodată, deoarece, în acest caz
curenţii rotorici ar fi nuli, iar cuplul asincron de asemenea.
 Rotorul va rămâne în urma câmpului învârtitor până când
cuplul electromagnetic va fi egal cu cuplul rezistent Mr de
la arbore.
 Dacă are loc o mărire a cuplului rezistent (motorul se
încarcă cu sarcină), rotorul va rămâne mai mult în urma
câmpului magnetic învârtitor până când curenţii rotorici
vor creşte, astfel încât aceştia să producă un cuplu
electromagnetic asincron M egal cu Mr.
 Se defineşte alunecarea s a motorului, viteza relativă a
rotorului raportată la viteza câmpului învârtitor,
conform relaţiei:

n1  n 1  
s 
n1 1
în care:
• n1 este turaţia de sincronism (a câmpului magnetic învârtitor),
• iar n2 este turaţia rotorului. Alunecarea nominală sn are valori
funcţie de puterea nominală a motorului în gama sn (0,01...0,1),
valorile mari corespunzând puterilor mici.
 Pentru sn = 1, rotorul este fix (la pornire, de exemplu), iar
pentru s = 0, rotorul este sincron cu câmpul învârtitor
(mersul în gol ideal, fără pierderi, de exemplu). Deci,
pentru s cuprins între (0...1), maşina asincronă
funcţionează în regim de motor.
 Sistemul de curenţi trifazaţi rotorici va crea şi el un câmp
magnetic învârtitor de natură electrică, numit câmp de
reacţie, care va fi sincron cu câmpul învârtitor de
excitaţie pentru orice valoare a alunecării s.
 Frecvenţa curenţilor rotorici este:

f2=p(n1-n2)=p*s*n1=s*f1
 turaţia câmpului învârtitor de reacţie va fi faţă
de rotor:

f2/p = s*n1=n1-n2

iar faţă de stator:

n2 + (n1 - n2) = n1
 Cele două câmpuri învârtitoare sincrone, de excitaţie şi de
reacţie, se compun într-un câmp magnetic învârtitor
rezultant. Faptul că, la orice alunecare s, câmpurile de
excitaţie şi de reacţie sunt sincrone, face ca maşina să aibă
cuplu electromagnetic mediu nenul.
 Maşina se numeşte asincronă deoarece între rotor şi
câmpul magnetic învârtitor rezultant există întotdeauna o
alunecare “s” (la sincronism, cuplul electromagnetic asincron
este nul).

Mai mult, turaţia câmpului magnetic învârtitor se mai

numeşte turaţie de sincronism, deoarece, atât câmpul
magnetic învârtitor de excitaţie cât şi cel de reacţie au
aceeaşi turaţie.
 Maşina asincronă poate funcţiona în regim de:
 motor;
 generator;
 frână electromagnetică.
 Regimul de motor al maşinii asincrone corespunde
situaţiei în care alunecarea
s are valori între (0...1).
 Regimul în care s= 0, se numeşte regim de mers în
gol ideal (fără pierderi de energie);
 regimul în care s = 1 este numit regim de
scurtcircuit sau regim de pornire, în care rotorul
este blocat.
 Presupunem că maşina funcţionează în regim de
motor asincron, cuplată la o reţea de putere infinită.
Să presupunem că antrenăm din exterior rotorul
maşinii asincrone cu o maşină primară, la o turaţie
suprasincronă n2>n1.

Alunecarea s devine negativă;

n1 - n
s= <0
n1
 In regim de generator, maşina absoarbe putere activă pe la
arbore de la motorul primar de antrenare şi o debitează (cu
o mică diminuare, corespunzătoare pierderilor active din
maşină) pe la bornele statorice, fie unei reţele de putere
infinită, fie unei reţele proprii, în care caz mai trebuie
conectat la bornele statorice un condensator trifazat de
putere, pentru a furniza puterea reactivă necesară
magnetizării maşinii
 În regim de frână, maşina asincronă poate ajunge
pornind, de exemplu, de la regimul de motor.
 Fie o maşină asincronă funcţionând în regim de
motor, care ridică o greutate G cu ajutorul unui
scripete. La un moment dat, greutatea se măreşte
brusc, astfel că motorul nu o mai poate ridica şi
aceasta începe să coboare frânat. Maşina intră în
regim de frână, caz în care alunecarea s devine
supraunitară:
n1 - (-n2 ) n2
s  1  1
n1 n1