FIZIOLOGIA BACTERIANĂ

1. Compoziţia chimică a bacteriilor

2. Nutriţia bacteriană
3. Metabolismul bacterian
4. Creşterea şi înmulţirea bacteriilor
5. Influenţa factorilor de mediu asupra
înmulţirii bacteriilor
1. Compoziţia chimică a bacteriilor
Cuprinde în jur de 20 de elemente ale sistemului periodic:
• elemente de bază: H, C, O, P, S - cu rol primordial
structural şi energetic pentru orice celulă vie;
• ioni (<1%): K, Mg, Na, Cl, Ca - cu rol funcţional în procesele
de activare enzimatică, permeabilizarea membranei, etc.;
• oligoelemente: Mn, Fe, Co, Cu, aflate în cantităţi foarte reduse,
intră în structura unor coenzime, necesare desfăşurării
metabolismului;
• apa: 85% din masa celulară; transportă, solubilizează
electroliţii, reprezintă mediul în care se desfăşoară reacţiile
metablice.
 2. Nutriţia bacteriană

 Nutriţia bacteriană - totalitatea proceselor

prin care bacteriile îşi procură din mediul
înconjurător substanţele necesare
supravieţuirii, creşterii şi înmulţirii .
 Respiraţia bacteriană - modalitatea de a-şi
produce energia necesară activităţii
metabolice.
Sursa de energie
 fotosintetizante - energia luminoasă
 chimiosintetizante - reacţii de oxido-reducere a
unor substanţe
 lithotrofe - oxidează substanţele anorganice

 chemoorganotrofe - oxidează substanţele

organice
Sursa de carbon
 autotrofe - substanţe anorganice, CO2
 mixotrofe - substanţe organice, cât şi CO2
 heterotrofe - substanţe organice
Sursa de azot
 aminoacizii, săruri de amoniu
 Necesităţile nutritive ale
bacteriilor de interes medical

 chimiosintetizante heterotrofe (cu necesităţi

diferite)
 paratrofe – sunt dependente de aparatul
enzimatic al celulelor gazdă, fiind bacterii cu
habitat obligatoriu intracelular (chlamydii,
rickettsii)
 3. Metabolismul bacterian

Cuprinde reacţii biochimice ce au ca scop

final creşterea şi multiplicarea bacteriei:
 reacţii catabolice – metabolizarea
substratului nutritiv cu eliberare de energie
 reacţii metabolice intermediare - energia
rezultată din reacţiile catabolice este
înmagazinată în compuşi macroergici
 reacţiile anabolice, prin care celula
bacteriană îşi sintetizează substanţele proprii,
cu consum energetic
Respiraţia bacteriană

 Bacterii strict aerobe

 Bacterii strict anaerobe
 Bacterii facultativ anaerobe
 Bacterii anaerobe aerotolerante
 Bacterii microaerofile
 Respiraţia bacteriană
 Bacterii strict aerobe – se dezvoltă numai în
prezenţa oxigenului atmosferic - respiraţia aerobă
(Pseudomonas aeruginosa, M. tuberculosis,
Bacillus)
 Bacterii strict anaerobe – se dezvoltă doar în
absenţa oxigenului atmosferic - fermentaţia în
condiţii anaerobe (Clostridium, Bacteroides,
Prevotella)
 Bacterii facultativ anaerobe - se dezvoltă atât în
prezenţa, cât şi în absenţa oxigenului atmosferic –
utilizează ca reacţii energogenetice respiraţia
aerobă şi fermentaţia în condiţii anaerobe
(enterobacteriile)
 Bacterii anaerobe aerotolerante - folosesc
numai fermentaţia în prezenţa aerului atmosferic,
dar fără participarea oxigenului (Streptococcus
pyogenes)
 Bacterii microaerofile - folosesc respiraţia
aerobă şi fermentaţia, dar necesită o concentraţie
mai mare de CO2, 6-10% (genul Neisseria)
 4. CREŞTEREA ŞI
ÎNMULŢIREA BACTERIILOR

 Rezultat al nutriţiei şi metabolismului bacterian

 Diviziune binară – directă; rezultă două celule
fiice identice cu celula din care au provenit
 Timpul care trece de la o diviziune celulară la
următoarea se numeşte timp de generaţie (TG)
4.1. Curba de creştere şi multiplicare
a bacteriilor în mediu limitat

• Dacă se introduce un inocul de celule bacteriene

într-un mediu de cultură proaspăt şi se incubează,
bacteriile vor creşte şi se vor multiplica - timpul
scurs de la o diviziune la alta = timp de generaţie
(TG)
• Dacă se apreciază numărul de celule bacteriene
vii la intervale diferite de timp de la momentul
inoculării – grafic ce cuprinde 4 faze:
Curba de multiplicare a
bacteriilor în mediu limitat
1. Faza de lag = adaptare la noile
condiţii

 Durata – în funcţie de specie, condiţii de mediu, de

numărul de celule din inocul - 1/2 h şi 3-4 h la
bacteriile sporulate
 Numărul bacteriilor este staţionar
 Metabolismul este intens
 Creşte volumul bacteriilor
 Sensibilitate crescută la antibiotice
 Faza de accelerare – bacteriile încep
să se înmulţească
2. Faza de multiplicare exponenţială
 Bacteriile se înmulţesc în progresie logaritmică
 Este posibilă doar in vitro, in vivo ea fiind frânată de
mecanismele apărării antiinfecţioase
 Durata - în general 2-3 ore, în funcţie de TG
 Escherichia coli – TG 10 minute

 Mycobacterium tuberculosis – TG 25 ore

 Bacteriile prezintă toate caracterele speciei

 Sensibilitate mare la antibiotice
 Compoziţia mediului se schimbă:
- datorită consumului de substanţe nutritive şi
- a acumulării de metaboliţi
 3. Faza staţionară
 Durata – câteva ore
 Încetarea multiplicării bacteriene (datorită epuizării
substratului nutritiv şi a acumulării de produşi toxici)
-numărul de bacterii este constant – adaptare la noile
condiţii de mediu
 Sensibilitate scăzută la chimioterapice
 Modificări ale morfologiei şi ale caracterelor
tinctoriale
 Produc anumiţi metaboliţi secundari
 antibiotice (Actinomyces)

 exotoxine (b. difteric, b. tetanic, b. botulinic, etc.)

 Iniţierea sporogenezei - la bacteriile sporulate

 4. Faza de declin
 Durata – zile
 Numărul de bacterii scade constant (epuizarea
substratului nutritiv şi acumularea de metaboliţi
toxici) – bacteriile mor
 Modificări morfologice
 În final cultura se autosterilizează / sporularea
completă
Cultivarea bacteriilor în mediu limitat este
utilizată în laboratoarele de bacteriologie
medicală, pentru stabilirea diagnosticului unei
infecţii bacteriene.
Cultivarea bacteriilor în laborator
 Medii lichide
 Mediile solide
 colonii izolate
Colonii izolate
Caractere culturale
 4.2. Curba de creştere şi înmulţire
a bacteriilor în culturi continui
 Cultivarea bacteriilor se face în sisteme deschise, în
care mediul de cultură este permanent înlocuit cu unul
proaspăt, îdepărtându-se în acelaşi timp masa nou
formată de bacterii
 Se utilizează pentru obţinerea unei mase microbiene
mari sau a unor produşi bacterieni – vaccinuri,
antibiotice, industria farmaceutică, alimentară,
cercetare
 Bacteriile sunt mereu în fază logaritmică
(graficul – aspect liniar)
4.3. Înmulţirea bacteriilor în organism
În organism, creşterea şi multiplicarea bacteriilor
este diferită de multiplicarea in vitro, fiind
stresată de:
 necesităţi nutritive (prin competiţie cu flora
normală)
 intervenţia mecanismelor de apărare antiinfecţioasă

TG a bacteriilor in vivo > in vitro

Pe de altă parte, bacteriile dezvoltă mecanisme
adaptative care să ocolească barierele ce se opun
înmulţirii lor.
 Înmulţirea bacteriilor în organism

Habitatul în organism a agenţilor infecţioşi:

 bacteriile cu habitat extracelular sunt expuse
acţiunii anticorpilor, complementului,
fagocitozei
 bacteriile ce se înmulţesc intracelular sunt
protejate de acţiunea acestor factori şi scapă
uneori supravegherii imunologice
5. INFLUENŢA FACTORILOR DE MEDIU
ASUPRA ÎNMULŢIRII
BACTERIILOR
Agenţii infecţioşi pe care îi evidenţiem la
organismele infectate vor supravieţui in vitro numai în
condiţii de temperatură, osmolaritate şi pH apropiate
de organismul nostru.
Temperatura
 psihrofile (criofile) - optim la 15-20°C
 mezofile - optim între 20-40°C. Sunt cele patogene
deoarece se înmulţesc la temperatura organismului,
fiind denumite şi bacterii “homeoterme”.
 termofile - se înmulţesc optim la > 45°C
 Temperaturile ridicate - distrug bacteriile,
aplicaţia practică a acestui aspect fiind sterilizarea.

Temperaturile scăzute:
- temperaturile moderat scăzute, de +4°C din frigidere,
nu distrug bacteriile, dar opresc înmulţirea lor
prelungindu-le viabilitatea
- temperaturile foarte joase instalate lent duc la moartea
bacteriilor prin lizare mecanică, datorită cristalizării
apei
- temperaturile foarte joase instalate brusc permit
conservarea bacteriilor - temperatura optimă este cea
realizată de CO2 (-78°C) sau de azotul lichid (-180 °C)
 pH – 7,2-7,4 (excepţii: Brucella 6,8; v. holeric 9,0)

 CO2 - 0,03% (10% Neisseria)

 Umiditatea
 necesarul de apă variază în funcţie de specie
 liofilizarea (desicarea bruscă la -78°C, în vid) –

metodă de conservare a bacteriilor

 Presiunea osmotică
- bacteriile se înmulţesc optim pe medii izotone şi rezistă
mai bine decât celulele eucariote la variaţiile presiunii
osmotice datorită peretelui celular
- în mediu hiperton - pierd apa şi mor – plasmoliza (prin
ratatinare)
- în mediu hipoton - apa pătrunde în celule – bacteriile se
umflă şi mor prin plasmoptiză
- există bacterii osmofile:
- halofile - cresc în medii hipersaline (m. Chapmann),
- zaharofile - cresc în medii cu conţinut mare de glucide

 Radiaţiile
 neionizante - UV - efect bactericid; nepenetrante
 ionizante -  - efect bactericid; penetrante
Vă mulţumesc!