TESTE DE COMPATIBILITATE ÎN TRANSFUZII

STUDENȚI: POP-ROMAN ANCUȚA

SIMONIAK DENISA
ROMILA ANDREEA
DISCIPLINA: IMUNOLOGIE
SPECIALIZARE: FARMACIE, AN III
 INTRODUCERE
Transfuzia de sânge este o componentă esențială a serviciilor de
sănatăte moderne.

Folosită corect, transfuzia de sânge poate:

 salva viața

 să îmbunătățească starea de sănătate.

Cu toate acestea, transmiterea agenților infecțioși prin sânge și produse de

sânge a atras în mod deosebit atenția asupra riscurilor potențiale ale transfuziei.
O transfuzie de globule roșii la care nu s-a determinat compatibilitatea
comportă un risc substanțial de a provoca o reacție hemolitică acută.

În mod similar, dacă sângele este administrat unui pacient identificat

în mod eronat poate fi incompatibil.
 Riscul depinde de structura grupelor sanguine ABO din populație.

În general, cel puțin o treime din transfuziile necompatibilizate vor fi

incompatibile în sistemul ABO și cel puțin 10% din acestea vor duce la
reacții grave sau fatale.
 În unele circumstanțe este de asemenea important ca anticorpii
donatorului să fie compatibili cu eritrocitele primitorului.

Nu este însă totdeauna esențial să se administreze sânge din aceeași

grupă sanguină din sistemul ABO.

Siguranța transfuziei depinde de:

evitarea incompatibilității între eritrocitele donatorului și anticorpii

din plasma primitorului.
EFECTUAREA PROBELOR
DE COMPATIBILITATE
Scopul principal este de a preveni accidentele transfuzionale grave.
grave
În vederea efectuării transfuziei se vor determina, atât din sângele
primitorului cât și din sângele din flacon (al donatorului) prin metoda
directă și indirectă:
grupa sangvina din sistemul O,A,B
factorul Rh.

In vederea prevenirii unor accidente grave se vor face:

 proba biologica OELECKER
 compatibilitate directa JEAN-BREAU
TESTAREA COMPATIBILITĂȚII
ERITROCITARE
Este esențial ca toate unitățiile de sânge sâ fie testate înainatea
transfuzării pentru: A ne asigura că eritrocitele transfuzate sunt
compatibile cu anticorpii din plasma
primitorului

A evita stimularea producerii de noi

anticorpi anti-eritrocitari la primitor, mai
ales a anticorpilor anti-RhD
Toate procedurile pre-transfuzionale trebuie să furnizeze urmatoărele
informații, atât cu privire la pacient, cât și despre unitățiile de sânge:

GRUPUL GRUPUL
ANTICORPI
ABO RhD
ANTI-
ERITROCITARI

HEMOLIZA LA PRIMITOR
Antigenele și anticorpii de grup sanguin din sistemul ABO

În practica transfuzională, sistemul de grupe sanguine ABO este

de departe cel mai important.

Exista patru grupe sanguine principale din sistemul ABO:

O, A, B, și AB.
Toate persoanele adulte normale de grup A, grup B si grup O au
anticorpi plasmatici împotriva antigenelor eritrocitare pe care nu le-au
moștenit:
Antigene eritrocitare RhD și anticorpi

Eritrocitele au foarte multe alte antigene, dar spre deosebire de

sistemul ABO, un individ dezvoltă rareori anticorpi împotriva
celorlalte antigene, afară de cazul în care este expus la acestea
(imunizat) prin transfuzii anterioare sau în cursul sarcinii și nașterii.

Cel mai important este antigenul RhD.

Chiar și o singură transfuzie cu eritrocite RhD pozitive la o persoană

RhD negativă va determina, de obicei, apariția de anticorpi anti-RhD.
 să determine boala
hemolitică a nou-născutului
la o sarcină ulterioară
Aceștia pot:

să provoace o distrugere
rapidă a eritrocitelor RhD
pozitive administrate cu
ocazia unei noi transfuzii
PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTA
JEAN-BREAU (PROBA IN VITRO)
Materiale necesare:
 lame de sticlă foarte bine degresate și uscate

 flaconul cu sângele de cercetat

 o centrifugă

 alcool sanitar

 vată

 seringi si ace sterilizate

 pipete

 termostat
TEHNICA

1.proba de sânge de la primitor se recoltează prin puncție venoasă

2.sângele recoltat,se introduce la centrifugă pentru a separa serul (plasma)

3.pe o lamă de sticlă se pune o picatură cu pipeta din plasma primitorului

4.se amestecă cu eritrocitele din flacon respectând proporția de 1/10 între globule si ser, citirea se va face dupa 5 minute, la rece

5.se adaugă papaină 1 picatură și se introduce la termostat timp de 30 minute la o temperatură 37 grade celsius
INTERPRETARE REZULTATE

dacă în picătură SE produce aglutinarea, sângele

primitorului NU este compatibil cu sângele donatorului,

dacă aglutinarea NU se produce, sângele ESTE

compatibil.
PROBA DE COMPATIBILITATE
BIOLOGICA OELECKER (PROBA IN VIVO)

Materiale necesare:
instrumentele
materialele necesare efectuării unei transfuzii
medicamentele necesare pentru eventualele accidente post-
transfuzionale
TEHNICA:
•spălare pe mâini cu apă și săpun apoi dezinfectare cu alcool

•se îmbracă mănușile de unică folosință sterile și se instalează aparatul

de transfuzie

•se lasă să se scurgă prin picurător primii 20 ml de sânge

•se închide cu prestubul sau se pensează până la stabilirea numărului de

10-15 picături/minut timp de 5 minute

•se supraveghează foarte atent starea bolnavului timp de 5 minute, dacă

nu apar semnele de incompatibilitate de grup: senzatie de frig, frison,
dureri de cap, dureri lombare, tahicardie, urticarie, congestia feței,etc
INTERPRETARE REZULTATE

dacă NU apar semnele incompatibilității de grup, se

introduc din nou 20ml sânge în ritm mai rapid după care ritmul
de administrare se reduce iarăși la 10-15 pic/min, se
supraveghează foarte atent timp de 5 min starea bolnavului

dacă NU apar semnele incompatibilității de grup se

continuă perfuzia de sânge în ritmul prescris de medic
 CONCLUZIE

 În vederea problemelor de compatibilitate ,dacă proba de sânge recoltată de la pacient conține anticorpi antieritrocitari semnificativi clinic, laboratorul va necesită  timp și o nouă proba de sânge pentru testări ulterioare în vederea selecției de sânge compatibil.

 Transfuziile care nu sunt urgențe și intervențiile chirurgicale care presupun nevoia de transfuzie vor fi amânate până când se va găși sângele potrivit.

 Întotdeauna, înainte de administrarea transfuziei se efectuează un test direct de compatibilitate, acesta va detecta o reacție între serul primitorului și  eritrocitele donatorului.

 Laboratorul va efectua grupajul ABO și RhD al primitorului și testul de compatibilitate directă.
 BIBLIOGRAFIE

 Proceduri de practica pentru asistentii medicali generalisti

 Tehnici de evaluare si ingrijire acordate de asistentii

medicali,Lucretia Titirea,Editura Viata Medicala Romanesca ,2008
 Ghidul National de utilizare terapeutica rationala a sangelui si a
componentelor sanguine umane,Ministerul Sanatatii Publice
,Institutul National de Transfuzie Sanguina,INHT Bucuresti,2007
Vă mulțumim pentru atenție!