ARTRITA JUVENILA IDIOPATICA

(AJI)
• Artrita Idiopatică Juvenilă (AIJ) = un grup heterogen de boli cu
debut în copilărie, care afectează structura ţesutului conjunctiv,
manifestându-se printr-o sinovită cronică şi/sau simptome
sistemice extraarticulare.

• AIJ se referă la bolnavii cu vârsta sub 16 ani care prezintă :

• -artrită sau durere la palpare sau mişcare
• - persistente la una sau la mai multe articulaţii, pentru cel puţin
6 săptămâni
• - la care bolile inflamatorii acute, infecţioase şi neoplazice au fost
eliminate.
• etiologia =multi-factorială, situaţie în care
factorii de mediu interacţionează pe un teren
genetic predispozant.
 MANIFESTĂRI CLINICE
• Manifestările clinice :
• - caracter polimorf →există o multitudine de
forme clinice, asociate cu diferite grade de
afectare articulară.
 In prezent - 7 subtipuri de AIJ:

• sistemice,
• oligoartrită (persistentă şi extensivă)
• poliartrita factor reumatoid pozitiv,
• poliartrita factor reumatoid negativ,
• entezita în raport cu artrita,
•reumatismul psoriazic,
•precum şi “alte artrite” neîncadrabile în nici
unul din tipurile menţionate.
 I. ARTRITA SISTEMICĂ

=o artrită însoţită / precedată de

febră cotidiană, cu o durată
minimă de 2 săptămâni, asociată
cu următoarele simptome:
-erupţie eritematoasă fugace,
- hipertrofie ganglionară,
- hepato-splenomegalie
- şi afectarea seroaselor.
 Manifestările articulare

• faza de debut: semnele articulare sunt absente

la 25% din cazuri →diagnosticul foarte dificil.

• Artralgiile (dureri fără fenomene inflamatorii de

artrită) sunt asociate cu mialgii;
• -sunt difuze, dar pot predomina la nivelul
cotului şi musculaturii paravertebrale.
 Artrita

este simptomul care semnează se manifestă prin tumefacţia articulară şi

diagnosticului pozitiv periarticulară de aspect simetric.
• Localizarea iniţială:
• - la nivelul articulaţiei pumnului, sau
genunchiului;
• -ulterior, la gleznă şi articulaţiile tarso-
metatarsiene, coate, şold şi mai târziu, la umăr.

• În formele difuze sunt afectate articulaţiile mici,

mai frecvent metacarpofalangiene şi
interfalangiene, care iau aspect fusiform, de
degete “în supozitor”.

• Caracterele artritei se modifică pe parcursul

evoluţiei.

• Dacă iniţial exista o tumefacţie articulară cu sau

fără lichid, cu sau fără durere, după câţiva ani de
la debut mobilitatea articulară va fi din ce în ce
mai redusă.
• Manifestările de tipul poliartritei cu dispoziţie simetrică
bilaterală şi distală, în care sunt incluse şi articulaţiile
degetelor de la mâini şi picioare, sunt obişnuite în
evoluţia bolii sistemice.

• Leziunile inflamatorii severe ale regiunii cervicale pot

antrena uneori grupele musculare cu producerea unui
torticolis invalidant.

• Afectarea articulaţiei temporo-mandibulare se produce

mult mai târziu.
Manifestările extraarticlare
•Febra :
•-în toate cazurile (100%), are aspect pseudoinfecţios şi este
prelungită;
•-poate sau nu să răspundă la tratamentul clasic antipiretic, dar este
sensibilă la corticoterapie.
•-Uneori febra precede cu câteva săptămâni /luni, manifestările
articulare.
•-Se înscrie în sindromul febril prelungit, tipic prin mari oscilaţii, apoi
scăzând rapid în 2-3 ore.
•Reascensionarea termică este zilnică; aspectul curbei termice
poate fi obiectivat prin termometrizare la intervale de câte 4 ore,
inclusiv noaptea.
• Manifestările cutanate :
• -rash în 90% din cazuri şi însoţesc,
de obicei, puseul febril.
• Rash-ul se exprimă prin macule
discrete sau papule cu dimensiuni
între 2-5mm, în nuanţe de roz,
dispuse pe trunchi şi extremităţile
proximale.
• Dar, poate să apară şi pe faţă,
palme sau regiunea plantară, cu
sediu variabil de la o zi la alta.

• Uneori erupţia este mai intensă şi

are aspect urticarian nepruriginos.
• Hipertrofia ganglionară în 30-40% din cazuri;
rareori există adenopatii importante.
• Splenomegalia moderată, în 10-20% din
cazuri, iar hepatomegalia este aproape
constantă.
• Revărsatele lichidiene la nivelul seroaselor
sunt reprezentate prin: pleurezie, revărsat
peritoneal şi pericardic.
• Manifestările renale nu reprezintă o caracteristică obişnuită
a formelor sistemice de A.J.I., cu excepţia amiloidozei renale.

• Amiloidoza localizată renal sau generalizată, exprimată iniţial

prin proteinurie este o complicaţie rară, dar gravă.

• Din punct de vedere clinic, boala renală se manifestă printr-o

proteinurie care poate atinge sau depăşi 4 g/l/24 h în 25%
din cazuri, însoţindu-se de dureri abdominale, cu sau fără
diaree.
• FORMA OLIGOARTICULARA (OLIGOARTRITA),
este o afecţiune inflamatorie persistentă care
cuprinde un număr de 1 - 4 articulaţii în primele
6 luni de la debut.

• Oligoartrita este cea mai frecventă categorie de

boală: aprox 50% din totalul formelor de AIJ.
• Afectarea articulară
este asimetrică,
cuprinzând preferenţial
articulaţiile mari
(genunchi, glezna, coate
etc).
• Elementul clinic major este
uveita anterioară cronică
asimptomatică care apare
la 20-30% din cazuri;
• - aceasta poate genera
complicaţii oftalmologice
invalidante reprezentate
de: keratopatie în bandă,
cataractă, glaucom şi
ocluzia globului ocular.
• Singurul examen biologic valoros în favoarea
diagnosticului pozitiv este prezenţa
anticorpilor antinucleari (AcAN) specifici anti-
histonă, la 70% din cazuri.

• Sindromul inflamator în aceste subtipuri de

boală este moderat.
 FORMELE POLIARTICULARE
• POLIARTRITA FACTOR REUMATOID NEGATIV,
este definită prin afectarea inflamatorie a 5
articulaţii sau mai multe, în primele 6 luni de la
debut, în absenţa factorului reumatoid.

• În general, debutul este localizat la un număr fix

de articulaţii, extinderea lor fiind lentă, ne
ajungând obligatoriu la o formă generalizată.
• Această categorie de poliartrită este mult mai
severă decât oligoartrita şi adesea se asociază
cu manifestări de tip extra-articular care
cuprind:
• - boala glandelor salivare (Sindromul Sjögren)
• - limfadenopatiile din cadrul Sindromului Felty
sau vasculite juvenile.
• POLIARTRITA FACTOR REUMATOID POZITIV,
este definită prin existenţa a cel puţin 5
articulaţii inflamate pe o perioadă de 6 luni, în
prezenţa Factorului Reumatoid (FR) regăsit de
două ori, la un interval de cel puţin 3 luni.
• Artrita în aceste forme
de boală este simetrică
şi predominant
periferică, afectează în
mod cu totul particular,
articulaţiile mici ale
mâinii.
 EXPLORĂRI PARACLINICE

Nu exista semne de laborator specific modificate in aceasta boala.

Putem intilni :
•Anemie
•Leucocitoza
•Reactanti de faza acuta crescuti (VSH, Fg, CRP)

Se vor mai cauta :

•Factorul reumatoid
•Anticorpii antinucleari
Biopsia de sinoviala este necesara mai ales in formele monoarticulare.
• Radiografia convenţională confirmă, de
obicei, un diagnostic clinic deja fundamentat.
- La debut, aspectul este normal, pe parcurs
apar leziuni de osteopenie, apoziţii periostale
şi eroziuni osoase la nivelul oaselor carpiene
sau tarsiene .
• Rezonanta magnetica nucleara (RMN) si
Tomografia computerizată (CT) au avantaje
faţă de radiografia convenţională pentru că
pot detecta precoce leziunile osoase.
• Examenul oftalmologic prin lampa cu fantă
permite explorarea polului anterior şi depistarea
precoce (înaintea exprimării clinice) a procesele
inflamatorii de la nivelul umorii apoase şi corpului
vitros.

• Monitorizarea oftalmologică este recomandată

pentru depistare, bilanţ şi tratamentul leziunilor
oculare
Diagrama diagnosticului pentru un
copil cu articulatia inflamata
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
•Diagnosticul diferenţial se impune mai ales în etapa
debutului, când boala poate fi confundată cu multiple
afecţiuni nereumatismale, care prezintă simptome
asemănătoare cu/sau fără manifestări articulare.
 TRATAMENT
• =recuperator (kinetoterapie, posturare –
ortezare, electroterapie) se diferenţiază după
forma clinică şi stadiul bolii, luând totdeauna
în consideraţie substratul fiziopatologic la
nivel de sinoviala, cartilaj, os, muşchi.
•      Inflamaţia autoimună a sinovialei,
responsabilă de eroziunea şi distrucţia
cartilajelor şi oaselor articulaţiilor atinse, este
prezentă în toate formele clinice de AJI.     
• Fizioterapia se adresează DURERII ŞI IMPOTENŢEI
FUNCŢIONALE printr-o posturare diferită, în funcţie
de articulaţia dureroasă, iniţiind în prima fază
contracţia izometrică, deoarece nu mobilizează
segmentele si astfel amelioreaza durerea şi  previne
amiotrofia rapidă.
•      În perioada regresiei, cind pacientul are
simptome de sinovită cronică (peste care pot
reapărea noi pusee inflamatorii): posibilităţile de
mobilizări kinetice cresc.
•     Leziunile cartilagiilor, apoi cele osoase, pot
apărea chiar la sfârşitul evoluţiei episodului
acut → ortezele au menirea să pastreze
funcţia intactă a articulatiilor inclusiv o
amplitudine articulară adecvata funcţiei.
• Pt prevenirea deformaţiile articulare, posturarea în
orteze / kinetoterapia / electroterapia antialgică şi
antiedematoasă, adică metodele de recuperare-
reabilitare au ca obiective:
I. AMELIORAREA FENOMENULUI INFLAMATOR prin :
• REPAUS coerent gândit ca să prevenim posturile
vicioase
• Confecţionarea ortezelor PERSONALIZATE, fixe şi
mobile (ajutătoare ale funcţiei în faza subacută);
• Crioterapia - aplicarea de geluri congelate, gheaţă,
pentru 10-20 minute, de 1-2 ori pe zi în faza acută;
• Minima educaţie gestuală, care să economizeze
articulaţia (ca durere şi, ulterior, distrucţie) printr-o
inducere a contracţiei musculare în segmentele
care trebuie să rămână imobile o cât mai mică
perioadă, pentru a nu genera durerea (izometria
muşchilor mâinii, cotului, umărului sau la nivelul
membrelor inferioare).
II.PĂSTRAREA SAU RESTAURAREA AMPLITUDINILOR
FUNCŢIONALE:
• în faza acută, mobilizarea spontană pentru autoservire
poate produce durere si ca atare se impune ajutor prin
limitarea la minim a activităţilor şi INTREŢINEREA
musculo-articulară cu ajutorul IZOMETRIEI.
•Faza cronică permite mobilizări pasive cu prize ferme,
simultane şi tracţiuni lejere ale segmentelor articulare.
•Faza de remisiune permite POSTURI MANUALE SI
ORTEZE DE CORECŢIE .
•       În toate aceste faze se poate adăuga sau nu,
în funcţie de personalitatea copilului, fizioterapie
(magnetodiaflux, deep oscilation etc. ), masaj la
distanţă de articulaţia dureroasă şi masaj în
membrul controlateral, menite să inducă starea
de relaxare musculară.  
III. REFACEREA CONTROLULUI MUSCULAR

•În faza inflamatorie, exerciţii statice de stabilizări ritmate cu mobilizări minime

pasive, mai ales la copiii mici.

•În faza subacută, mobilizări blânde active şi după încercarea terapeutului de a

stimula proprioceptorii locoregionali (din muşchi, tendoane etc.), mobilizări
active cu rezistenţă minimă.

•Ergoterapia îi poate pune la îndemână copilului jocuri funcţionale adecvate.

•În faza de remisie se continuă ceea ce s-a produs anterior “tacit”:

•corecţia defectelor reziduale şi exerciţiile dinamice active se fac fără durere,
reuşindu-se chiar mobilizări active cu rezistenţă maximă.
IV.PREVENIREA CONSECINŢELOR LA DISTANŢĂ
• Artrita creează limitări funcţionale a
membrului, care, în această perioadă de
“linişte” inflamatorie pot fi tratate (ex.: un
genunchi bolnav influenţează şoldul, gleznele,
care ulterior sunt mobilizate corect pentru
înlăturarea limitărilor funcţionale care nu
trebuie să coexiste, să se fixeze).
 In tratamentul de reabilitare articulară în AIJ, nu trebuie
neglijata noţiunea de PRUDENŢĂ:
•se evită suprasolicitarea articulaţiilor atinse care vor fi
folosite cu anumite precauţii: să stea pe scaune înalte, să
prefere bicicleta în locul mersului îndelungat pe jos, iar
timpul de studiu să-l petreacă “pe burta” pentru a evita
poziţia în şezând.
•orice activitate trebuie făcută MODERAT, conştientizând
modalitatea de economie gestuală (mână/pumn/
cot/umăr; şold/genunchi/picior) care previne durerea si
distrucţia articulară.  
Mijloace fizice in combaterea durerii si
redorii matinale
• Multi copii cu AJI pot suferi o perioada
indelungata de redoare articulara, dimineata
la trezire. Cu cit redoarea dureaza mai mult,
cu atit boala este mai activa si mai severa.
• Caldura are un efect bun pentru reducerea
durerii prin reducerea spasticitatii fibrelor
musculare si imbunatatirea functiei acestora.
Caldura superficiala ridica temperatura tesuturilor
si asigura cel mai bun efect la 0,5 cm sau mai
putin , de suprafata pielii.

Deoarece caldura creste elasticitatea tesuturilor cu

colagen, ar putea fi utila inaintea exercitiilor de
stretching asupra unor grupe musculare sub
tensiune.
 TEHNICI DE CALDURA TERAPEUTICA
TEHNICI SUPERFICIALE TEHNICI PROFUNDE
Pachete calde Diatermia : unde scurte, microunde
Sticle cu apa calda Ultrasunete

Comprese umede calde

Perne incalzite : electric, chimic sau cu gel
Terapia cu apa ( hidroterapia)
EFECTELE FIZIOLOGICE ALE CALDURII
Reduce nivelul durerii

Creste flexibilitatea tesuturilor de colagen

Reduce spasmul muscular

Creste afluxul de singe

• Desi la majoritatea copiilor cu AJI redoarea
matinala se amelioreaza prin caldura, exista
un procent mai mic din acesti copii la care
redoarea se amelioreaza mai bine prin
tratamente reci ( punga cu gheata)
 ATELELE
• Sunt uneori necesare pentru a mentine
articulatiile in pozitie corecta si astfel, pot sa
reduca durerea.
• Daca o articulatie dezvolta o contractura ( este
indoita intr-o pozitie gresita ), o atela poate sa
ajute ca articulatia sa revina treptat la pozitia
ei normala ( fiziologica ).
 GENUNCHI (in flexie)
Orteza cruro-gambiera :
-izometria cvadricepsului
FAZA ACUTA - Intinderea ischio-gambierilor
GENUNCHI ( faza cronica)
• Orteza de postura ( in 3
puncte) :
• Mobilizare specifica

• Eventual tractiune
izometrie Orteza pretibiala
• Orteza de repaos,
purtata noaptea

• Reeducare
proprioceptiva cu
piciorul sprijinit
 ȘOLD : faza acuta

• Tractiune in extensie
si abductie progresiva

• Intindere articulara,
posturare in decubit
ventral
 SOLD : faza cronica

• Inot in piscina
• Tractiune nocturna
• Folosirea musculaturii
fesiere si reeducarea
mersului
• Mentinerea unei stari
ponderale corespunzatoare
 ARTICULAȚIE \ MÂNĂ : faza acuta

• orteza de repaos : anti –

brahio- palmara
• orteze functionale portabile
in cursul activitatilor cu risc,
pentru diminuarea durerii, a
starii inflamatorii si
atitudinilor vicioase
• intretinerea amplitudinii
prin flexia degetelor la
intervale fixe
ARTICULAȚIE \ MÂNĂ : faza cronica

• Orteze functionale

• Si orteze de corectie
ARTICULAȚIE \ MÂNĂ : faza cronica

• Mobilizare pentru
recuperarea amplitudinii
miscarilor
COLOANA CERVICALA

• In faza inflamatorie : colier

cervical, fara mobilizare

• In faza cronica : suprimarea

pernii pentru perioada de
repaos
Alte met. de fizioterapie utile in AJI
• Masajul : destinde muschii si realizeaza o mai
buna oxigenare a tesuturilor la copilul cu
artrita cronica.
• Diferitele tehnici de masaj nu prezinta de
obicei nici un risc pentru copil, dar exista si
unele contraindicatii.
Contraindicatiile masajului :
•Interventie chirurgicale majora
•Febra ridicata
•Infectii cutanate
In cazul unor alergii este contraindicata folosirea
uleiului pe baza de alune sau arahide
Activitatile sportive si recreationale :
•Poliartrita sau spondilita anchilozanta nu
limiteaza implicarea bolnavului in sporturi
atletice , in perioada de remisiune a bolii.
•Trebuie insa tinut cont ca sporturile nu pot sa
inlocuiasca exercitiul terapeutic
( kinetoterapia zilnica individualizata )
• Pentru copilul cu AJI pot fi admise chiar si
sporturile agresive precum fotbalul sau
baschetul, daca artrita lui este bine controlata.
• Trebuie incurajate exercitiile care mobilizeaza
articulatiile si muschii asa cum sunt cele
practicate prin inot sau ciclism
• In schimb nu sunt recomandate cele precum
saritura de la trambulina, boxul si crosul.
 Tratament medicamentos
• Antiinflamatorii nesteroidiene ( Ibuprofen etc)
• Antiinflamatorii steroidiene ( Prednison po sau
Metilprednisolon iv )
• Infliximab
• Etanercept
• Saruri de aur etc.