Sunteți pe pagina 1din 22

DEZECHILIBRELE

ACIDO-
BAZICE
ÎN PRACTICA CLINICĂ
Surse metabolice de acizi nevolatili:

 metabolizarea aminoacizilor sulfurați (cisteină,


metionină) → acid sulfuric
 metabolizarea fosfolipidelor și fosfoproteinelor →
acid fosforic
 oxidarea incompletă a carbohidraților → acid
lactic
 oxidarea incompletă a acizilor grași → corpi
cetonici
 oxidarea aminoacizilor cationici (arginină, lizină)
 
Surse metabolice de baze:

 metabolizarea aminoacizilor anionici (acid


glutamic, acid aspartic)

 metabolizarea anionilor organici (lactat, acetat,


citrat)
TERMINOLOGIE

 sufixul –oză este utilizat pentru a denumi procesul


fiziopatologic:
 acidoză – exces de acizi
 alcaloză – exces de baze
 sufixul –emie este utilizat pentru a denumi consecința
procesului fiziopatologic asupra pH-ului sângelui
arterial. Variațiile pH-ului sângelui arterial, în afara
intervalului de valori normale (7,35 – 7,45), conduc
la:
 acidemie – pH < 7,35
 alcalemie – pH > 7,45
CLASIFICARE

acidoză metabolică
acidoză respiratorie
alcaloză metabolică
alcaloză respiratorie
Dacă mecanismele compensatorii redresează
complet pH-ul sângelui arterial (în limite normale),
se spune că acidoza / alcaloza este compensată.

Dacă mecanismele compensatorii nu reușesc să


redreseze valoarea pH-ului arterial, dezechilibrul
acido – bazic (acidoza / alcaloza) este decompensat
DIAGNOSTICUL DEZECHILIBRELOR
ACIDO-BAZICE

 abordarea clasică a diagnosticului în


dezechilibrele acido – bazice

 teoria Stewart a dezechilibrelor acido – bazice


TEORIA CLASICĂ

 dezechilibrele acido – bazice respiratorii sunt


rezultatul modificării paCO2
 acidoză respiratorie: ↑ paCO2
 alcaloză respiratorie: ↓ paCO2

 dezechilibrele acido – bazice metabolice sunt


rezultatul modificării [HCO3-]
 acidoză metabolică: ↓ [HCO3-]
 alcaloză metabolică: ↑ [HCO3-]
pH
 pH: pH = - lg [ H+ ], deci este modul comun de exprimare al concentrației H +;
fiind o exprimare logaritmică (în bază 10), unor variații foarte mici de pH le
corespund variații foarte mari ale [ H+ ]

 limitele de variație normală a pH-ului sângelui arterial sunt:

7,35 – 7,45; pH = 7,35 ([ H+ ] = 45 nmoli/L), pH = 7,35 ([ H+ ] = 45 nmoli/L)

 limitele de pH (sânge arterial) compatibile cu supraviețuirea sunt:

6,8 ([ H+ ] = 160 nmoli/L) – 7,8 ([ H+ ] = 16 nmoli/L

 acidemie: pH < 7,35

 alcalemie: pH > 7,45


 
paCO2
 paCO2: este rezultatul echilibrului stabilit între producția
(metabolică) și eliminarea pulmonară a CO2

 paCO2 = k · VCO2 / VA

 intervalul de variație normală: 35 – 45 mmHg (la aplicarea


regulilor de compensare se consideră valoare normală de
referință, valoarea medie 40 mmHg)

 hiperventilație pulmonară → alcaloză respiratorie (paCO2 < 35


mmHg)

 hipoventilație pulmonară → acidoză respiratorie (paCO2 > 45


HCO3-
 HCO3-: este componenta metabolică a sistemului tampon HCO3- / H2CO3

 intervalul de variație normală: 22 – 26 mmoli/L (la aplicarea regulilor de


compensare se consideră valoare normală de referință, valoarea medie 24
mmHg)

 bicarbonatul actual (HCO3- act) reprezintă valoarea calculată pe baza ecuației


Henderson – Hasselbalch, introducând în formulă valoarea p aCO2 obținută prin
măsurare (actuală)

 bicarbonatul standard (HCO3- st) reprezintă valoarea HCO3- calculată la pH


rezultat prin aducerea probei de sânge arterial la pCO2 de 40 mmHg

 deficit de HCO3- → acidoză metabolică ([HCO3-] < 22 mmoli/ l)

 exces de HCO3- → alcaloză metabolică ([HCO3-] > 26 mmoli/ l)


BE (deficitul / excesul de baze)
 BE (deficitul / excesul de baze): reprezintă cantitatea
de baze (exces sau deficit) care trebuie adăugată sau
îndepărtată dintr-o probă de sânge arterial adusă la
37°C și paCO2 40 mmHg pentru a ajunge la pH neutru
 intervalul de variație normală: +/ - 3 mmoli / L
 acidoză metabolică: BE < 3 mmoli / L
 alcaloză metabolică: BE > 3 mmoli / L
 în funcție de valoarea BE, se calculează necesarul de
soluție de bicarbonat de sodiu care va fi administrată
terapeutic unui bolnav cu acidoză metabolică
GA
(gaura anionică / deficitul /gap anionic)
 GA (gaura anionică / deficitul / gap anionic): este un
parametru calculat, util în diagnosticul diferențial al
formelor de acidoză metabolică ( cu GA normală/ cu
GA mare)

 GA = ( Na+ + K+) – (Cl- + HCO3-)


 
 Atenție! Există lucrări în care formula de calcul a
GA este: GA = ( Na+ ) – (Cl- + HCO3-), concentrația K+
în mediul extracelular (ser) fiind foarte mică, în
comparație cu cea a Na+
GA este un parametru teoretic, în realitate, conform
principiului electroneutralității, suma cationilor este
egală cu suma cationilor.

Principalii anioni nemăsurați sunt:


 anioni organici (proteine plasmatice, acid lactic,
acidul acetoacetic, acidul beta-hidroxibutiric) și
 anionii anorganici (SO42- și PO43-)
 generațiile noi de analizoare măsoară lactatul,
permițând diagnosticul rapid de acidoză lactică
La pacienții cu hipoalbuminemie,
valoarea GA trebuie ajustată!

GAc = GAa + 2,5 (4 – Alb.)