Lanțul respirator mitocondrial

Fosforilarea oxidativă
 Lanţul respirator mitocondrial
• Este calea finală, comună mai multor
procese oxidative, prezentă în celulele
aerobe, prin care echivalenţii reducători
(protoni sau electroni) proveniţi din
diverse substraturi reduse sunt
transferaţi pe oxigenul molecular
 digestie si absorbtie

Grãsimi Acizi grasi -oxidare

+ ATP
Glicerol O2
Ciclul
Hidrati de Glucozã Acetil-CoA Krebs 2H H2 O
carbon
Lantul respirator
Proteine Aminoacizi Mitocondrie ADP

Surse extramitocondriale
de echivalenti reducãtori
• Oxidarea celor mai mulţi compuşi
biochimici, constă în dehidrogenări
enzimatice, catalizate de dehidrogenaze
specifice, prin care echivalenţii reducători
din substrate reduse sunt transferaţi pe
acceptori potriviţi (coenzime oxidate
solubile NAD+ şi FAD). În coenzimele
reduse NADH, FADH2 (sau FMNH2) este
înmagazinată o cantitate mare de energie
chimică.
• În mitocondrii, NADH şi FADH2 pot dona direct
echivalenţii reducători unui grup specializat de
transportori de hidrogen sau de electroni,
localizaţi în membrana internă mitocondrială.
Prin parcurgerea acestui lanţ de componenţi
succesivi, electronii ajung în final pe oxigenul
molecular, pe care-l reduc (reducere
tetravalentă) cu formare de apă, conform
reacţiei:
O 2  4 e-  4 H  
 2 H 2O
• Nevoia de oxigen, ca acceptor final al
electronilor eliberaţi din diverse oxidări,
explică cea mai mare parte a consumului
de oxigen al unui organism aerob şi
conferă lanţului transportor de electroni
mitocondrial denumirea adiţională de lanţ
respirator.
 Mitocondria

Spatiu intermembranar
Membrana externã
Membrana
internã
Criste

Matrix

Proteine componente ale sistemului

transportorilor de electroni
• Membrana externă, liber permeabilă pentru moleculele
cu masa mai mică de 10 kDa, nu reprezintă o barieră
de permeabilitate, între citosol şi spaţiul
intermembranar, pentru mulţi compuşi organici, ioni,
nucleotide cu rol în metabolismul energetic
• Proteinele cu activitate enzimatică existente în
membrana externă sunt:
– enzime implicate în metabolismul lipidic (fosfolipaza A2,
acil-CoA sintetaza, glicerol fosfat acil transferaza)
– fosfonucleozidkinaze
– pe suprafaţa externă a membranei, la nivelul țesutului
nervos, sunt localizate enzime cu rol în eliberarea
neurotransmiţătorilor
• În spaţiul intermembranar sunt localizate
câteva enzime implicate în transferul
energiei înmagazinate în legăturile
macroergice ale ATP: adenilat kinaza,
creatin kinaza şi nucleozid difosfat
kinaza
• Membrana internă este extrem de pliată.
Pliurile numite “criste” măresc suprafaţa
acestei membrane
• Este practic impermeabilă liber pentru:
– ioni anorganici: K+, Na+, Ca2+, H+, HO-, Pi
– nucleotide: ATP, ADP, NAD+, NADH, CoA-SH,
etc.
– compuşi organici ionizaţi sau neionizaţi: malat,
oxaloacetat, glutamat, aspartat, piruvat, acil-
CoA, etc.
• Este liber permeabilă pentru gaze şi pentru
molecule mici, neionizate (apă, acid acetic,
acid acetoacetic, acid 3-hidroxibutiric)
Proteinele cu activitate enzimatică existente în
membrana internă sunt:
• succinat-dehidrogenaza, enzimă componentă
a ciclului Krebs
• majoritatea componenţilor lanţului
transportorilor de electroni
• o parte a sistemului de sinteză a ATP prin
fosforilare oxidativă (F1F0ATP sintaza)
• permeaze sau translocaze, sisteme proteice
care permit transportul selectiv împotriva
gradientului de concentraţie, al unor perechi de
compuşi din mitosol în spaţiul intermembranar şi
invers
• Matrixul conţine enzime cu rol în diferite
procese metabolice:
– enzimele ciclului Krebs (excepţie succinat-
dehidrogenaza, localizată în membrana internă)
– sistemul multienzimatic al piruvat
dehidrogenazei
– enzimele b-oxidării
– o parte din enzimele ureogenezei
– enzime ale cetogenezei
– GOT (glutamat-oxaloacetat transaminaza)
– coenzime oxidate sau reduse (NAD+, NADP+,
FAD, NADH, CoA-SH, etc.)
Elementele componente ale lanţului
respirator
• Toţi componenţii lanţului respirator, cu excepţia
ubichinonei, sunt proteine, de care sunt legate
grupări prostetice, capabile să participe la
procese redox (să accepte şi să doneze atomi de
hidrogen sau electroni)
• Proteinele componente ale lanţului respirator, cu
excepţia citocromului c care este solubil, sunt
hidrofobe, integral membranare (străbat total sau
parţial membrana internă)
• Elementele lanțului respirator:
– Flavoproteine (FP)
– Proteine cu fier şi sulf
– Coenzima Q (ubiquinona)
– Citocromi
 Flavoproteinele
Flavoproteinele sunt dehidrogenaze flavinice cu
grupări prostetice FMN sau FAD:
• dehidrogenaza FMN - dependentă, notată FPN ,
se numeşte NADH-dehidrogenază şi are rolul
de a oxida NADH-ul care a preluat, în matrix,
echivalenţi reducători de la diverse substrate
• dehidrogenaza FAD-dependentă, notată FPS, se
numeşte succinat dehidrogenază şi preia
echivalenţii reducători de la succinat
• alte flavoproteine, au FAD drept coenzimă
 Proteine cu fier şi sulf

(Cys)-S S S-(Cys)
(Cys)-S S S-(Cys) Fe Fe

Fe Fe S
Fe
(Cys)-S S S-(Cys) S S

(Cys)-S Fe
Centru binuclear Fe2S2Cys4 S-(Cys)

Centru tetranuclear Fe4S4Cys4

 Coenzima Q
• Este singurul component neproteic al
lanţului respirator, are structură şi
funcţii asemănătoare cu vitaminele K
• Este component lipofil, solubil în
membrană, porţiunea poliizoprenică a
moleculei (la om, n=10), asigurându-i
retenţia şi deplasarea în mediul lipidic al
membranei
 O .
O OH
H3CO CH3 H3CO CH3 H3CO CH3
+
+H ; e- +H+ ; e-

H3CO -H+
; e-
H3CO -H+ ; e- H3CO
R R R
O OH OH
Ubichinonã Semichinonã Ubichinol
(forma oxidatã) CH3 (forma radicalicã) (forma redusã)

R= CH2 CH C CH2 H
n
 Citocromii
e- 3+
citocrom (Fe ) e+

citocrom (Fe2+)

• Citocromii b (bK şi bT)

• Citocromii c şi c1
• Citocromul a-a3 (complex de 2 citocromi)
Citocromul a3 este singurul citocrom ce
leagă direct O2, reducându-l; acest citocrom
este o enzimă, o oxidază (citocrom c-oxidaza)
 Citocromul c
Met 80
CH 3
H 3C CH 2 S CH 2

Lant polipeptidic
H 3C HC CH
N CH 3

N Fe2+ N

CH 2 N
HC CH CH 2 S CH 2
-
CH 2
O OC
CH 3
CH 2 CH 3
CH 2
-
O OC Hys 18
Organizarea componenţilor lanţului
transportorilor de electroni
- 0,32 V + 0,04 V + 0,25 V + 0,82 V
NADH FPN CoQ cit. b cit. c1 cit. c cit. a-a3 O2

FPS
Succinat
Succinat

FPS (FAD) Complex II

Fe-S (Succinat - CoQ reductazã)

NADH FPN (FMN) cit.bK, bT, c1 cit. a-a3 O2

CoQ cit. c
+ H+ Fe - S Fe - S Cu
Complex I Complex III Complex IV
(NADH - CoQ reductazã) CoQH2 - cit. c reductazã Citocrom c oxidazã
 Complexul I (NADH-CoQ
reductaza)
CoQ
-
+ 1e- FeS 1e
- 1e 1e- 2e-
NADH+H FPN(FMN) 1 FeS2 FeS3 FeS4
CoQH2
2H+
NAD +
FPN(FMNH2) 2H+

• Complexul cuprinde NADH dehidrogenaza-FMN dependentă și 4

protein cu Fe și S
• În timp ce o moleculă NADH se oxidează şi 2 electroni sunt
transferaţi la CoQ prin complexul I, are loc de asemenea pomparea
a 4 protoni de-a lungul membranei mitocondriale, din matrix in
spatiul intermembranar
• Căderii de potenţial de 0,42 V, care reprezintă diferenţa între a
NADH şi a CoQ, îi corespunde o Δ𝐺   o =−19,4  kcal / mol , suficientă
pentru sinteza a doi moli de ATP; în procesul fosforilării oxidative
se va sintetiza însă un singur mol, restul de energie disipându-
se în mediu
 Complexul II (succinat-CoQ
reductaza)
Succinat FPs(FAD) CoQH2

Fumarat FPs(FADH2) CoQ

• Complexul cuprinde succinat dehidrogenaza-FAD dependentă

și proteine cu Fe și S
• Cantitatea mică de energie eliberată în timpul oxidării
succinatului şi transportul electronilor la CoQ este
insuficientă pentru pomparea protonilor de-a lungul
membranei mitocondriale
• Variaţia de potenţial la transferul electronilor de la succinat la
CoQ este de 0,07 V corespunzând unei valori a G  3,2 kcal/mol
0`

deci la nivelul acestui complex nu se eliberează

suficientă energie pentru ca prin cuplare cu fosforilarea
oxidativă să se sintetizeze ATP
 Complexul III (CoQH2-citocrom c
reductaza)
CoQH2  2 cit. c (Fe3 )           CoQ  2 cit. c (Fe 2 )  2H
CoQ-citocromc reductază

• Cuprinde citocromii bK, bT, c1 și proteine cu Fe și S

• În timp ce o moleculă CoQH2 se oxidează şi 2 electroni sunt
transferaţi la citocromul c prin complexul III, are loc de
asemenea pomparea a 4 protoni de-a lungul membranei
mitocondriale, din matrix spre spatiul intermembranar
• Variaţia de potenţial la acest transfer este de 0,18 V, căreia îi
corespunde G 0`
 7,75 kcal/mol , ceea ce asigură ca prin
cuplarea cu fosforilarea oxidativă să se sintetizeze un
mol de ATP
 Complexul IV (citocrom c oxidaza)
Citocromoxidazã
O2 + 4 e- + 4 H+ 2 H2O

ADP + Pi ATP

• Cuprinde complexul de 2 citocromi a-a3 și 2 ioni de Cu

• Pe lângă cei 4 protoni utilizaţi pentru reducerea oxigenului,
alţi 4 protoni sunt translocaţi din mitocondrie în spaţiul
intermembranar (pentru fiecare 2 electroni care traversează
complexul IV sunt translocaţi 2 protoni)
• Căderea de potenţial la trecerea electronilor mediată de
complexul IV este de 0,54 V căreia îi corespunde o valoare
G 0`  24,8 kcal / mol , deci energie suficientă pentru sinteza
a trei moli de ATP; nu se sintetizează însă decât un singur
mol
 nH+ nH+ nH+
Spatiu
intermembranar + + + + + +
Fe-S
CoQ Fe-S Cit.c
Membrana
internã FMN Fe-S Cit. b Cit.a-a3
mitocondrialã 2e- Cit.c1 (Cu)
FADH2
- - - - - +
-
NADH (2e-) 1/2O2 - +
Succinat +
-
NAD+ Fumarat H2O - +
- +
Oxaloacetat
ADP + Pi ATP H+
sintaza
Malat ATP

Matrix mitocondrial ATP

ATP-ADP
antiport
ADP
 Fosforilarea oxidativă
• Este procesul ce permite sinteza ATP din ADP
şi Pi de către ATP sintază (“complexul V”)
folosind o parte din energia degajată în
lanţul transportorilor de electroni
• Fosforilarea oxidativă este sursa principală
de energie în celulele aerobe
• Fosforilarea oxidativă se desfăşoară numai
în ţesuturile ale căror celule posedă
mitocondrii. Numărul de mitocondrii din
celulele unui ţesut reflectă activitatea
metabolică aerobă a ţesutului respectiv
 Teoria chemiosmotică (Peter
Mitchell)
• Energia derivată din transferul electronilor
prin lanţul transportorilor de electroni este
utilizată pentru pomparea protonilor, de-a
lungul membranei interne mitocondriale,
din matrix în spaţiul intermembranar
• Complexele I, III şi IV ale lanţului
respirator sunt “ pompe de protoni” din
matrix în spaţiul intermembranar
• Gradientul de pH apărut este parţial convertit
într-un potenţial de membrană, prin schimbul de
H+ cu cationi şi de HO- cu anioni, prin
membrana internă
• Dublul gradient, de pH şi de sarcină, care apare
prin funcţionarea lanţului respirator determină
apariţia aşa-numitei forţei proton-motrice (cu
valoare maximă de ~230 mV) care reprezintă
energia disponibilă pentru sinteza de ATP prin
fosforilare oxidativă şi pentru alte procese
endergonice mitocondriale
• Protonii acumulaţi în spaţiul
intermembranar vor fi translocaţi înapoi în
matrix prin ATP sintază. Această
translocare se realizează însă în josul
gradientului de pH şi de sarcină, deci
cu eliberare de energie
• Energia eliberată va servi la sinteza de
ATP
ATP sintaza (complexul V, F1F0-
ATP-aza)

ATP
 
ADP   
+  ATP
Pi

 H+
Interior
Membrana internã
mitocondrialã

Exterior
 ATP sintaza
• Porţiunea F0, liposolubilă, parte integrantă a membranei
interne
• F0 conţine 4 subunităţi proteice, având rol de translocază
de protoni (restul membranei fiind impermeabilă pentru
aceştia) prin membrana internă, spre matrix
• Trunchiul care intervine în ataşarea F 1 la F0 conţine câteva
proteine, una dintre ele, conferind ATP-sintazei
sensibilitate la oligomicină (în prezența antibioticului
activitatea ATP sintazei va fi inhibată)
 ATP sintaza
• Porţiunea F1, hidrosolubilă, ancorată pe F0 şi care
proemină în matrix, sub formă de particule sferice
• F1, implicată în activitatea catalitică a complexului,
conţine centrul de legare pentru ATP, ADP şi P i
• Este formată din 9 subunităţi având structura a3b3gde:
 a şi b leagă nucleotidele ADP şi ATP, subunitatea b
conţinând centrul catalitic
 g este o “poartă de protoni”
 d este implicată în ataşarea subunităţii F 1 la membrană
 e este o subunitate reglatoare
ATP-sintaza
https://www.sigmaaldrich.com/content/dam/sigma-aldrich/video/lifescience/metabolomics/
ATPSynthase.mp4
• La intrarea echivalenţilor de reducere în lanţul respirator
prin complexul I se asigură formarea a trei moli de
ATP / atom gram de oxigen redus, pe când la intrarea
prin complexul II se asigură formarea a numai doi
moli de ATP / atom gram de oxigen redus
• Raportul între numărul de moli de ATP produşi şi
oxigenul (în atomi gram) consumat este numit “cât de
fosforilare”. El se simbolizează P/O şi este 3/1 pentru
reoxidarea NADH+H+ şi 2/1 pentru reoxidarea FADH2
• Întrucât la oxidarea NADH se sintetizează trei moli de
ATP pentru care se consumă 3 x 7,3  21,9 kcal/mol,
randamentul utilizării energiei libere pentru sinteza de
ATP este: 21,9 x 100/52,6 = 42%, restul pierzându-se
sub formă de căldură
 Inhibitori ai lanţului respirator
• Sunt compuşi care se leagă de anumiţi componenţi
ai lanţului, prevenind curgerea electronilor şi
translocarea protonilor.
• Aceşti compuşi inhibă atât consumul de oxigen cât şi
fosforilarea oxidativă.
• Exemple de compuşi din această clasă sunt:
–rotenone (insecticide de origine vegetală),amitalul
(compus din clasa barbituricelor),pericidina (antibiotic),
pentru complexul I
–tenoiltrifluoracetona, pentru complexul II
–antimicina A, mixotiazolul, pentru complexul III
–CN-, CO, azida (N3-), pentru complexul IV
 Inhibitori ai fosforilării oxidative
• oligomicina, care inhibă ATP-sintaza
• Atractilozidul (glicozid sintetizat de unele
plante din familia margaretelor), care
blochează translocarea nucleotidelor cu
adenină
• Efectul inhibitor al acestor compuşi asupra
lanţului respirator este înlăturat prin
decuplanţi
 Decuplanţi ai fosforilării oxidative
• În prezenţa decuplanţilor lanţul respirator funcţionează
cu viteză maximă, indiferent de valoarea raportului
ATP/ADP, iar energia lanţului respirator este disipată
sub formă de căldură
• Decuplanţii sunt acizi slabi, lipofili, care acţionează ca
transportori de protoni prin membrana internă. Aceşti
compuşi sunt solubili în membrană, atât în formă
ionizată cât şi neionizată
• 2,4-dinitrofenolul, dicumarolul şi alţi compuşi
aromatici cu caracter acid acţionează ca decuplanţi.
• Și proteina de decuplare UCP-1(termogenina) din
mitocondriile ţesutului adipos brun acţionează ca
decuplant
2,4-dinitrofenolul
 Frigul sensibilizeazã hipotalamusul
Creier Nervul simpatic Celulã din tesutul
adipos brun

Norepinefrinã Receptor  H+
UCP-1 H+
adrenergic H+
AMPc
H2O
Protein kinaza A NADH FADH
2
H+
1/2O2+2H+
ATP Sintaza
Acizi grasi

Trigliceride
 Controlul respirator
• Fosforilarea oxidativă cuplată cu lanţul respirator,
constituind etapa finală a degradării glucidelor,
lipidelor şi proteinelor, controlul respirator se poate
exercita prin:
–intermediari ai degradării celor trei clase de compuşi;
–compuşi şi factori implicaţi direct în lanţul respirator şi
fosforilarea oxidativă (complexe enzimatice, coenzime
reduse, ATP, ADP, O2, Pi, etc.)
• S-a constatat că, dintre aceştia, rolul principal îl are
ADP-ul. Deoarece ADP-ul se cuplează cu Pi pentru a
forma ATP, controlul respirator se mai numeşte şi
“control prin acceptor de fosfat”
• Viteza de funcţionare a lanţului respirator
depinde de concentraţia acceptorului de fosfat,
adică de concentraţia ADP-ului, rol justificat de
următoarele fapte:
–ADP este modulator alosteric pentru multe
enzime cu rol reglator care controlează diversele
etape ale degradării glucidelor, lipidelor şi
proteinelor
–intensitatea fluxului de protoni prin componenta
F0 a ATP sintazei este determinată de nivelul
ADP
• În concluzie, consumul celular de ATP
controlează activitatea lanţului
respirator. Scăderea vitezei F.O. va
micşora viteza L.R. şi invers. Viteza L.R.
va afecta raportul de concentraţii
NADH/NAD+ sau FADH2/FAD, care vor
influenţa vitezele ciclului Krebs, b-oxidării
acizilor graşi sau altor procese
mitocondriale.
Bilanţul arderii glucozei