Sunteți pe pagina 1din 41

FILMUL RADIOGRAFIC

Principalii paşi în formarea imaginii


radiografice
Imaginea radiografică

 Imaginea radiografică este obţinută prin impresionarea


inegală a halogenurii de argint de către un fascicul de
raze X care a fost parţial modificat de către elementele
structurale întâlnite în drumul său.
 În comparaţie cu imaginea radioscopică, imaginea
radiografică este o imagine negativă, deoarece
elementele opace pentru razele X apar luminoase pe
radiografii, în timp ce elementele transparente dau o
imagine întunecoasă.
Structura şi caracteristicile filmului
radiografic
Filmul radiografic

 Constituie în marea majoritate a cazurilor principalul


plan de proiecţie, fiind cel mai solicitat detector de
radiaţii. Utilizarea sa are la bază proprietatea razelor X
de a impresiona emulsia de halogenură de argint pe
care o face capabilă după developare, să redea într-
un mod mai mult sau mai puţin fidel imaginea
obiectului străbătut de razele X.
Structura

 Filmul radiografic este / a fost cel mai


frecvent receptor de imagine
 Filmul radiografic este alcătuit din două
părţi:
1. Bază
2. Emulsie
Structura

 Strat protector transparent de celuloză – suprafaţa externă.


 Strat sensibil – partea cea mai sensibilă a filmului. Este
alcătuit din particule de halogenură de argint de aproximativ
20μm, încorporate într-o soluţie adezivă de gelatină. Emulsia
rezultată se întinde uniform, în strat subţire pe una (film cu o
singura emulsie) sau pe ambele feţe ale suportului.
 Baza materialului – poliester (Mylar) transparent şi
rezistent mecanic. Are grosimea nu mai mare de 150-200μm,
altfel imaginile formate pe ambele feţe ale filmului nu se mai
suprapun perfect, deoarece intervine fenomenul paralaxei.
 Strat de filtrare
 Clasa de sensibilitate
Baza Filmului la început
Triacetat de celuloză

 Foarte inflamabil
 Emulsie crăpă coaja
atunci când
produsele chimice au
fost prea calde
 RETICULARE
CONSTRUCŢIA FILMULUI - BAZA

 Fabricat dintr-un plastic poliester


 Trebuie să fie transparent,rezistent
(maleabil), grosime consistentă
 De culoare albastru pal sau albastru-gri
(reduce oboseala ochilor)
 Acoperit pe 1 sau ambele feţe cu
emulsie
Structura filmului radiografic

Strat protector
Emulsia filmului
Strat de filtrare
Anti cross-over (opţional)
filtru

BAZA

Film cu o singura emulsie


CONSTRUCŢIA FILMULUI - EMULSIA

 Emulsia de film poate fi pe o parte sau


pe ambele părți ale bazei (simplu
emulsie / dublă emulsie)

 Emulsia este un gelatină conținând


cristale de suprafaţa filmului
 Emulsia este stratul "activ" al filmului
EMULSIA FILMULUI
 Realizată din amestec
de gelatină şi cristale de
halogenuri de argint
(fluor, clor, brom, iod )
 Majoritatea emulsiilor de
film pentru raze X sunt
alcătuite din :
 bromura de argint (98%)
 iodura de argint (2%)

 Stratul fotografic activ -


activat de lumină şi de
radiatii pentru a crea
imagini
Structura Cristalelor de halogenuri de
argint

 Cristale sunt cu-


bice în structură

 Cristal cu
zăbrele
conține ioni
Filmul cu dublă emulsie conţine:

 suportul
 două straturi adezive
 două straturi active
 două straturi protectoare
Parametrii filmului radiologic
 Filmul este produs de a avea caracteristici
specifice de :
 viteză
 contrast
 rezoluție

 Filmul este, de asemenea,selectat pentru a fi


sensibile la anumite culori ale luminii = potrivire
spectrală(spectral matching)

 Filme pentru expunere directă= emulsie mai grosă


cu mai multe cristale de halogenuri de argint
Formarea imaginii pe film

Fotonii din fasciculul de RadiaţieX sunt


convertiţi în fotoni din domeniul vizibil

Imagine înainte de prelucrare(procesare)


=imagine latentă
vizibilă prin prelucrarea chimică
După prelucrare chimică corespunzătoare
= imagine manifestată(reală)
Sensibilitatea filmului

 Simpla Emulsie =Oferă mai multe detalii

 Dubla Emulsie= Oferă mai puţine detalii

 PARALAXA
Cu dublă emulsie – imaginea este creată
pe ambele emulsii – apoi suprapuse–
obţinem o ușoară neclaritate a marginilor
PARALAXA
fiecare emulsie are o imagine

singură imagine suprapune– margini


mai puţin ascuţite
Film Sizes

Standard Metric:
“inches”:  18cm x 24cm
 8” x 10”  24cm x 30cm
 10” x 12”  30cm x 35cm
 11” x 14”  35cm x 43cm
 14” x 17”
Optimizarea protecţiei în radiografie

Camera obscură, developarea şi


negatoscopul
Caracteristici ale Camerei Obscure
 Lumina de veghe
 număr (cât mai mic cu putinţă),

 distanta la masa

 tipul şi culoarea filtrelor

 culoarea becului (roşie)

 putere (< 25 W)
30 - 60%
 Lumina externă
 Temperatura camerei < 20°
 Condiţii de depozitare a filmului
Developare

 Developare – procesul (revelare – spălare – fixare – spălare)


prin care imaginea latentă este transformată în imagine vizibilă
permanentă.
 Revelator – o soluţie alcalină care, prin aportul de electroni,
reduce ionii pozitivi de argint formaţi ca urmare a expunerii la
lumină sau radiaţie la atomi de argint. Granulele expuse sunt
reduse la particule de argint metalic, care au culoare neagră.
 Fixator (soluţie fixatoare) – conţine şi acid acetic şi are ca scop
îndepărtarea granulelor de halogenură de argint neexpuse şi
inhibarea revelării. Fixatorul face imaginea stabilă şi filmul
insensibil la lumină.
Developare

Atenţie
 Procesul de developare este foarte sensibil la temperatura
revelatorului se poate verifica calitatea filmului developat prin
măsurarea densităţii de înnegrire.

 Fixarea necorespunzătoare duce la obţinerea unui film cu aspect


lăptos.
 Spălarea insuficienţă a filmului după fixare duce în timp la un film
cu tentă maro.
 Electricitatea statică poate duce la un film cu artefacte.
Developare

 Maşina automată de developat (procesorul de film) – trece


automat, cu ajutorul unor role filmul şi îl menţine un timp
prestabilit, prin soluţiile de relevare, fixare, spălare şi în final îl
usucă.

NU uitaţi:
Soluţiile trebuiesc înlocuite după un timp de utilizare,
conform cu indicaţiile producătorului.
Reducerea temperaturii procesorului de film scade viteza
filmului deci necesită o expunere mai mare.
Procesarea filmului
 Procesarea filmelor este unul dintre
cei mai importanţi factori care
influenţează doza încasată de
pacienţi şi calitatea imaginii.
 În mamografie se foloseşte maşina
automată de developat (procesorul
de filme) care menţine filmul un
timp prestabilit în soluţiile de
relevare, fixare şi spălare şi în final îl
usucă.
 Deoarece filmul are o singură
emulsie şi un singur ecran întăritor,
s-a mărit timpul de procesare de la
40-60 de secunde la 90-120
secunde.
Procesarea filmului

 Se recomandă respectarea întocmai a


recomandărilor producătorilor referitoare la
prelucrarea filmului:
 timp de developare;
 temperatură;
 schimbarea soluţiilor;
 întreţinerea procesorului.
Luminozitatea negatoscopului

5700 5810 5610 6110

6200 6130

5920 5860 6090 5920

Exemple de Configuraţie
măsurători corectă(cd/m2)
Culoarea şi strălucirea negatoscopului

5700 5810 3510 3870


CULOARE CULOARE
6200 4160 ALBASTRA ALBA

5920 5860 2150 3110

Configuraţie greşită
(cd/m2)
Sistem fluoroscopic cu lanţ TV
Distribuţia dozelor în jurul
braţului mobil

Intensificatorul de imagine
1.2

Toate valorile sunt


în µGy/min Pacient

6 12
Tubul de raze X

100 cm 50 cm 0
Scale
Intensificatorul de imagini
Avantaje:
 sporeşte luminozitatea ecranului;
 reduce cu 50% expunerea pacientului şi a medicului;
 permite examinarea pacientului la lumina zilei;
 permite transmiterea informaţiei la distanţă;
 permite înregistrarea informaţiei pe bandă magnetică
sau film.
Intensificatorul de imagini

 Cunoscut în practică şi sub denumirea de


amplificator de imagine converteşte radiaţia
incidentă în imagine luminoasă amplificată.
II. ECRAN SECUNDAR
Intensificatorul de imagine
Are ca parte principală o incintă vidată care
conţine:
 ecranul primar cu
 luminoforul de intrare - ecran fluorescent transformă
radiaţia X în scintilaţie;
 fotocatodul - strat fotoelectric transformă scintilaţia în
electroni;
 lentilele electrostatice de focalizare a fasciculului
de electroni;
 anozii de accelerare;
 ecranul secundar - luminoforul de ieşire;
 sistemul de control automat al luminozităţii.
Sistemul fluoroscopic

Un sistem fluoroscopic este format din:


 intensificatorul de imagine;
 sistemul de mărire a imaginii cu lupă sau cu o oglindă care
reflectă imaginea de pe ecranul secundar;
 cine-camera sau fotospotul;
 camera TV;
 monitorul TV.
CCD – circuit cu cuplaj de sarcină - înlocuieşte camera TV şi
înregistrează imaginea luminoasă la ieşirea din amplificatorul
de imagine.
Intensificatorul de imagine
 Luminoforul de intrare (de obicei din CsI) absoarbe
fotonii de radiaţie X şi emite fotoni de lumină care sunt
absorbiţi de fotocatod care emite electroni ce sunt
acceleraţi de tensiunea aplicată anozilor (25kV la 35kV
în tubul amplificator şi focalizaţi pe luminoforul de ieşire
(de obicei din ZnCdS:Ag) care emite un număr mare
de fotoni de lumină. Astfel se obţine o imagină mărită a
imaginii radiologice de la intrarea în tub.
Intensificatorul de imagine

o Luminozitatea imaginii este proporţională cu numărul


de fotoni absorbiţi în unitatea de suprafaţă a luminoforului de
intrare a intensificatorului de imagine (deci este proporţională
cu numărul de fotoni absorbiţi şi cu suprafaţa luminoforului).
o Forma imaginii este circulară, dacă reducem raza la jumătate
suprafaţa se reduce de patru ori (пr2), pentru menţinerea
luminozităţii va trebui să mărim doza la intrare de patru ori.
o Controlul automat al luminozităţii în fluoroscopie
modifică raportul tensiune de vârf/miliamperaj cu scopul
menţinerii constante a luminozităţii imaginii la ieşirea din
amplificatorul de imagine.
Cerinţe specifice

 Toate unităţile de fluoroscopie trebuie să


folosească un intensificator de imagine. Folosirea
fluoroscopiei ,,directe” nu mai este permisă.
Cerinţe specifice

Toate unităţile de fluoroscopie:

 trebuie să afişeze instantaneu valoarea kilovoltajului


tubului de raze X (kVp), curentul tubului (mA) şi timpul
de expunere cumulat pe procedură;
 trebuie dotat cu un Dose-Area Product metru sau un
sistem de măsură care să indice expunerea pacientului;
 debitul de doză nu trebuie să depăşească valorile
recomandate.
Cerinţe specifice
 Colimarea manuală a fasciculului de raze X al
fluoroscopului trebuie să fie pe cât posibil în
legătură cu colimarea automată şi ajustabilă (dar
niciodată mai mare decât aria efectivă a
intensificatorului de imagine).
 Dacă fluoroscopul este capabil să opereze cu o
rată a dozei ridicată, operatorul trebuie avertizat
vizual şi/sau auditiv.
 Sistemul fluoroscopic trebuie să încorporeze modul
“last image hold” în care ultimele câteva secvenţe
ale imaginii fluoroscopice sunt vizualizate ca o
imagine statică când nu se mai expune.