Sunteți pe pagina 1din 23

Leziunile interradiculare

Noţiune
Termenul de leziune de furcaţie (leziune interradiculară) se referă la afectarea bi-
sau tri- a furcaţiei dinţilor pluriradiculari în cursul bolii parodontale, ca urmare a
fenomenului de osteoliză.
Apar frecvent la primii molari mandibulari, cel mai puţin afectaţi fiind premolarii
superiori.
Depistarea şi evaluarea acestor leziuni:examen clinic riguros cu ajutorul
sondei parodontale special de furcaţie şi pe baza examenelor complementare
imagistice – radiografii retroalveolare şi ortopantomograme.
Clasificare
În funcţie de distrucţia tisulară

în plan orizontal în plan vertical


diamentrul V-O al defectului distanţa dintre un reper osos şi baza
defectului sau un reper dentar şi zona
de furcaţie.
•Sonda parodontală nu pătrunde
interradicular;
Gradul I – stadiul •Defectul cuprinde mai puţin de 1/3
din diametrul V-O al spaţiului
incipient – leziune interradicular;
debutantă : •Septul interradicular este aproape
intact;
•Există o pungă supraosoasă
datorită uşoarei alveolizei din zona
furcaţiei;
•PeRx – imaginea este
neconcludentă.
•Sonda parodontală pătrunde
inter-radicular doar pe o
adâncime mică - 1-3 mm fără a fi
transfixiantă;
Gradul II – leziune •Defectul cuprinde mai mult de
1/3 din diametrul V-O al spatiului
parţială interradicular;
•Septul interradicular prezintă
distrucţie mai accentuată;
•Pe Rx – oarecare
radiotransparenţa, mai
accentuată în porţiunea coronară
a septului inter-radicular.
•Sonda parodontală pătrunde dintr-o
parte în cealaltă a spaţiului
interradicular. Leziunea este în esenţă
Gradul III – un tunel vestibular oral;
leziune completă •Examen Rx - radiotransparenţa
crateriformă la nivelul furcaţiei ce
creează o componentă verticală
împreună cu pierderea osoasă
orizontală;
•Orificiile vestibulare şi orale ale
furcaţiei sunt acoperite de ţesut
gingival.
•Osul interradicular
Gradul IV este complet distrus;
•Furcaţia este
vizibilă clinic,
ţesuturile moi
migrând spre apical.
Clasificarea în plan vertical
FLETCHER
MEYER •Subgrup A: 0-3mm
Apreciază nivelul cel mai apical al pierderii osoase •Subgrup B: 4-7mm;
inter-radiculare faţă de osul adiacent: •Subgrup C: peste 7mm

Ø LIR – infraosoase ;
Ø LIR – juxtaosoase ;
Ø LIR – supraosoase.
Tratamenul leziunilor de
furcație
Conceptele de tratament ale leziunilor de
furcaţie sunt la ora actuală următoarele :
1. Menţinerea furcaţiei;
2. Îmbunătăţirea accesului la furcaţie;
3. Desfiinţarea furcaţiei;
4. Închiderea furcaţiei prin inserţie nouă.
Tratamentul LIR de gradul I:
1. Menținerea furcației•Menţinerea
furcaţiei este obiectivul principal pentru a stabiliza
leziunea şi a împiedica progresia spre grade mai
mari de afectare.

•Detartraj şi surfasaj radicular;


•Detartraj în câmp deschis.
2. Îmbunătăţirea accesului la furcaţie
•Se realizează prin lambou poziţionat apical,
odontoplastie, osteoplastie cu ostectomie.
•Odontoplastia - îndepărtarea proiecţiilor de
smalţ de la nivelul coroanei până în interiorul
rădăcinii. Deoarece ţesutul conjunctiv nu aderă
de acest smalţ , prelungirile acestea trebuie
îndepărtate când se doreşte formarea unei noi
inserţii sau regenerare osoasă.
•Unghiurile ascuţite de la nivelul zonei de
furcaţie se rotunjesc şi se lustruiesc.
Tratamentul LIR de gradul II:

•Menținerea furcației – prin


chiuretaj în câmp deschis cu
lambou;
•Eliminarea furcaţiei
Øamputaţie radiculară
Øhemisecţiune;
•Închiderea furcaţiei –
chiuretaj prin operaţie cu
lambou şi tehnica de
regenerare tisulară ghidată
RTG.
•Amputaţie şi hemisecţiunea radiculară în scopul eliminării
furcaţiei sunt metode larg răspândite. Se indică pentru dinţii
pluriradiculari cu afectare de gradul II şi III a furcaţiei şi care trebuie
utilizaţi ca dinţi stâlpi de punte.constă în îndepărtarea unei rădăcini
fără porţiunea coronară corespunzătoare. Se recomandă la molarii
maxilari când leziunea de furcaţie se situează între cele două
rădăcini vestibulare.
•Hemisecţia sau premolarizarea constă în îndepărtarea rădăcinii şi
a porţiunii corespunzătoare a coroanei. Se realizează la nivelul
molarilor mandibulari şi constă în îndepărtarea unei rădăcinii fie
mezială, fie distală. Condiţia este ca rădacina restantă să poată fi
tratată corect endodontic şi reconstruită protetic.
•Bisecţia sau bicuspidarea constă în secţionarea coroanei cu
separarea porţiunii meziale de cea distală eliminându-se astfel zona
retentivă interradiculară. Se indică la molarii inferiori cu rădăcini
lungi, divergente şi în pierdere de os limitată la nivelul furcaţiei.
REGENERAREA TISULARĂ GHIDATĂ

Constă în blocarea proliferării ţesutului epitelial în interiorul


defectelor osoase parodontale și de stimulare a restructurării
conjunctive desmodontale.

Regenerarea tisulară ghidata este o modalitate terapeutică realizată


prin tehnici chirurgicale care folosesc in principal bariere mecanice
cu valoare biologică: matrice de biovitroceramică în colagen și care
conduc la regenerarea gingivo-parodontala
Tratamentul LIR de gradul III:
•Metoda de tratament :
•Operaţii cu lambou în formă precoce
RTG.
•În formă avansată :
•Conturare osoasă şi modelarea
suprafeţei radiculare adiacente furcaţiei.
•Deschiderea şi expunerea zonei de
furcaţie pentru acces facil şi îndepărtarea
plăcii de către pacient.
•Rezecţia sau amputaţia radiculară –
îndepărtarea unei rădăcinii a molarilor
superiori fără porţiunea coronară
corespunzătoare.
Recesiunea gingivală
Noţiune
Se defineşte ca o deviere neinflamatoare a marginii
gingivale spre apical care duce la dezgolirea rădăcinilor
dentare sensibilitate dentară şi inestetic gingival.

Recesiunea gingivală se atîrnă la afecţiunile cu acţiune


negativă asupra esteticului facial, iar ca urmare şi asupra
psihicii pacientului.
Factori etiologici cauzali
1. Periajul gingivo-dentar printr-o tehnică incorectă, inclusiv periaj excesiv

2 .Placa bacteriană

3 .Factori iatrogeni:
A. Obturaţii debordante;
B. Croșetele protezelor parţiale;
C. Aparatele ortodontice incorect confecţionate;
D. Microproteze cu limite dento-protetice subgingivale, care nu respectă spaţiul biologic.
E. După intervenţii chirugicale ca gingivectomia, operaţii cu lambou, urmate de vindecarea
prin fibrozare retractilă a marginii gingivale.
Factorii etiologici ai recesiunilor gingivale
(ChetrușV.)
1.Particularităţile anatomo-fiziologice a structurii proceselor alveolare ex:
A. Dinţii cu rădăcini voluminoase ;
B. Vestibulul cavităţii bucale mic.
II. Anomalii ale dinţilor, arcadelor dentare şi a ocluziei.
A. Supracontacte dentare
B. Protruzie
C. Ocluzie profundă
D. Tortoanomalii
E. Dinţi vestibularizaţi
F. Ecuator slab pronunţat ori lipsa lui
III. Factorul microbian
IV. Trauma repetată a gingiei
V. Deprinderile vicioase
VI.Tratamentul ortodontic
VII.Patologiile iatrogene
Clasificarea Clasa I: recesiuni profunde și late

recesiunilor Sullivan Clasa II: recesiuni superficiale și


late
și Atkins (1968)
Clasa III: recesiuni profunde și
înguste

Clasa IV: recesiuni superficiale și


înguste
Clasa I: Recesiunea nu se extinde de joncţiunea
muco-gingivală. Înălţimea papilelor interdentare
Clasificarea nu este afectată.

recesiunilor gingivale Clasa II: Recesiunea gingivală se extinde până


la /sau depășește joncţiunea muco-gingivală.
Miller (1985) Înălţimea papilelor interdentare nu este afectată.

Clasa III: Recesiunea gingivală se extinde sau


depășește joncţiunea muco-gingivală. Recesiune
cu afectarea ţesutului osos şi înălţimei papilelor
interdentare, poate fi : a. fără implicarea dinţilor
vecini b. cu implicarea dinţilor vecini

Clasa IV: Recesiunea gingivală se extinde sau


depășește joncţiunea muco-gingivală. Pierderea
gingiei şi a ţesutului osos în regiunile interdentare
este circulară.
Pronosticul succesului în tratamentul
recesiunilor gingivale

Va putea fi apreciat în funcţie de:


1. Forma recesiunii gingivale
2. Tehnica operatorie aleasă;
3. Calitatea vindecării gingiei
4. Igiena orală.