Sindromul Marfan

BÂRSAN ALEXANDRA-MIHAELA
SERIA E
GRUPA 51
 Cuprins

Definiție
Incidență
Etiologie
Manifestări clinice
Diagnostic paraclinic
Diagnostic genetic
Management
Sfat genetic
 Definiție

Descris pentru prima dată în 1896; denumit în 1902.

Sindromul Marfan este o boală ereditară care se transmite

după modelul autozomal dominant şi care afectează în
primul rând scheletul, ochiul şi sistemul cardio-vascular.
Afectarea cardio-vasculară este responsabilă de
mortalitatea asociată sindromului.

Afecteaza în mod egal bărbații și femeile

 Incidența

Frecvenţa SM este dificil de apreciat, datorită

nerecunoaşterii şi nediagnosticării cazurilor mai puţin
severe sau cu tablou clinic atipic. Se apreciază o frecvenţă
de 1/3 000 - 5 000 de indivizi
 Etiologie

 Sindromul Marfan e o boală genetică cu transmitere autosomal

dominantă caracterizată prin penetranță înaltă și o heterogenitate
fenotipică marcată.
 Afecțiunea este determinată de mutații ale genei FBN1, situată pe
cromozomul 15, genă care codifică o glicoproteină numită
fibrilina-1. Fibrilina este esențială în formarea fibrelor elastice
ale țesutului conjunctiv.
 Fibrilina se găsește în peretele aortei (acest lucru explicând
dilatarea bazei aortei) și în fibrele care mențin stabilitatea
poziției cristalinului și împiedică dislocarea acestuia.
 Manifestări clinice

 Afectare musculo-scheletală:
 Statura înaltă
 Degete lungi(arachnodactilie)
 Semnul policelui
 Deformare sternală(pectus excavatum/pectus
carinatum)
 Scolioza
 Hiperlaxitate ligamentară
 Platfus
 Micrognație sau retrognație
 Anomalia oculară cea mai frecventă este o ectopie
(de­plasare) a cristalinului, ce conduce la miopie.
 Anomaliile cardiovasculare - se manifestă printr-o
dilataţie cu sau fără anevrism a aortei ascendente,
sau printr-un prolaps valvular mitral.
 Manifestări clinice

 Pentru ca un pacient să primească diagnosticul de sindrom Marfan, trebuie să

întrunească Criteriile Berlin -Ghent nosology -cel putin 2 criterii majore sau
un criteriu major și 2 criterii minore:
 Disecția aortei ascendente

 Dilatarea aortei ascendente cu sau fără regurgitație

 Cristalin ectopic

 Ectazia durală la nivel lomboscacral

 Alte criterii minore:

 Prolapsul valvei mitrale; dilatarea arterei pulmonare

 Calcificarea valvei mitrale la pacienții sub 40 ani

 Cornee anormal de plată; iris hipoplazic

 Diagnostic paraclinic

 Radiografiile standard evidențiază modificările scheletice;

 Examenul computer tomografic poate arăta protruzia acetabulară;
 Studiile de rezonanță magnetică sunt utile pentru ectazia durală și protruzia
acetabulară;
 Prin ultrasonografia oculară se pot măsura axele globului ocular;
 Cariotipul-pentru a exclude sindromul Klinefelter;
 Electrocardiograma este investigația de primă intenție pentru evidențierea anomaliilor
cardiace, putând arăta inversarea undelor T (în prolapsul de valvă mitrală), anomalii
de conducere, aritmii, deviere axială stângă (în caz de cardiomegalie).
 Ecocardiografia este utilă pentru diagnosticul anomaliilor morfologice ale cordului,
dar poate evidenția și degradarea progresiva a funcției cardiace, determinată în
special de anomaliile valvulare.
 Diagnosticul poate fi confirmat prin biopsie tegumentară şi studiul imunohistochimic
al fibrilinei
 Diagnostic genetic

 Sindrom autozomal dominant; expresie variabilă

 ~25% mutații spontane
 Părinții unui proband
 Aproximativ 75% dintre persoanele diagnosticate cu sindromul Marfan au un
părinte afectat.   
 Aproximativ 25% din probanzii cu sindrom Marfan au o tulburare ca rezultat
al unei variante de novo.
 Descendentul unui proband
 Fiecare copil al unui individ cu sindromul Marfan are o șansă de 50% sa
moștenească tulburarea.
 Penetranța variantelor patogene FBN1 este raportată a fi de 100%; astfel,
progenituri care moștenesc o alelă mutantă de la un părinte va avea
sindromul Marfan, deși severitatea nu poate fi prezisă.
 Diagnosic genetic

 Testarea genetică caută mutații sau modificări ale

nucleotidelor. În cazul în care o mutație sau o modificare se
găsește într-o genă, acea persoană poate avea o condiție
medicală asociată cu acea mutație a genei. În cazul în care
nicio mutație nu este gasită în timpul secvențierii genei
(testarea genetică) și o persoană manifestă caracteristicile
clinice ale bolii-o întreagă parte a genei ar putea să
lipsească-deleție.
 Dacă mutația familială este prezentă, testarea genetică
poate ajuta la identificarea membrilor familiei care, cel mai
probabil, nu vor manifesta SMF și nu vor avea nevoie de
monitorizare.
 Management

 Nu există tratament specific al bolii. Terapiile simptomatice, adjuvante, au

rolul de a îmbunătăţi calitatea vieţii acestor pacienţi şi de a creşte speranţa
de viaţă. Cel mai important lucru este monitorizarea stării de sănătate a
aortei prin consultaţii de specialitate, ecocardiografii şi alte tehnici de
depistare a modificărilor cardiovasculare.
 În cazul pacienţilor care prezintă deviaţii patologice ale coloanei
vertebrale poate fi necesară intervenţia chirurgicală şi/sau fizioterapia.
Problemele oculare trebuie tratate cât mai curând posibil. De asemenea,
sunt recomandate tratamentul şi monitorizarea anomaliilor coloanei
vertebrale, în special în adolescenţă.
 Femeile cu sindrom Marfan însărcinate necesită o supraveghere
suplimentară din cauza suprasolicitării cardiace din perioada sarcinii.
 Management: medicație

Beta blocante
 Sunt administrate cu succes, la orice vârstă
 Dacă sunt contraindicate, se recomandă Verapamil sau inhibitori ai
enzimei de conversie (IEC)
 Bazate pe studiile Propranolol versus Placebo
 Rata mai lenta de dilatare a aortei
Blocante ale canalelor de Calciu?
 Management: tratament chirurgical

• Se poate recomanda montarea unei proteze aortice, atunci când

diametrul aortei depăşeşte 5 centimetri. În aceste condiţii rezultatele vor
fi excelente. Operaţia este bine suportată şi ameliorează speranţa de
viaţă a bolnavilor cu SM, dacă diagnosticul a fost stabilit precoce şi
intervenţia practicată în timp util.
• Intervenție din vreme indicată femeilor care doresc sa rămână
însărcinate.
• Intervenția chirurgicală este necesară în cazurile severe de scolioză sau
cifoză, urmărind corectarea coloanei cu ajutorul unei tije de susținere
introdusă în timpul operației. Pot fi folosite și grefe osoase care să
fuzioneze cu coloana și care să nu-i atenueze mobilitatea.
 Sfat genetic

 Penetranţa genei este foarte ridicată, asta înseamnă că cei care prezintă mutaţia
genetică specifică sunt aproape întotdeauna şi bolnavi. Copilul unui bolnav are o şansă
de 50% de a fi la rândul său afectat şi dacă este afectat, va transmite boala la 50%
dintre copiii săi, indiferent de sexul lor (1 copil afectat din 2). 75% din pacienţi au un
părinte afectat şi în 25% din cazuri afecţiunea apare secundar unei mutaţii de novo în
ovul sau în spermatozoid, ambii părinţi fiind sănătoşi.
 Un individ afectat are un risc de 50% de a avea copii afectaţi, indiferent de sexul
acestora. Dacă părinţii sunt sănătoşi şi au un copil afectat, riscul de a mai avea un alt
copil afectat este mai mic de 50%, dar mai mare decât cel din populaţia generală,
considerând posibilitatea unui mozaicism germinal (mai multe celule germinale
afectate de mutaţie).
 Diagnostic prenatal
 Dacă mutaţia este demonstrată, diagnosticul prenatal este teoretic posibil. Practic el
este extrem de dificil încă datorită dimensiunii mari a genei care specifică fibrilina.
 Bibliografie

Pubmed.gov
ro.wikipedia.org/wiki/Sindrom_Marfan
www.csid.ro
www.romedic.ro/sindromul-marfan