OSUL FRONTAL

•Are 3 feţe, 3 margini şi sinusul frontal (cavitate).

a) Faţa anterioară a frontalului

•Prezină pe linia mediană urmele unei suturi: sutura metopică.
Deasupra ei, există o proeminenţă (bosă) – bosa frontală mediană sau
glabella. Superior de aceasta – o depresiune supraglabelară cu un punct
craniometric numit ophryon.
•De o parte şi alta a liniei mediene avem bosele frontale laterale.
•În partea cea mai externă, există 2 suprefeţe triunghiulare – suprafaţa
temporală a frontalului – separată de restul feţei anterioare printr-o
linie – linia temporală a frontalului sau creasta frontală externă.
b) Faţa inferioară a frontalului
•Prezintă pe linia mediană, cel mai anterior, o proeminenţă – spina
nazală a frontalului.
•Se articulează cu oasele proprii ale nasului.
•În spatele spinei există un şanţ în formă de „U” cu deschiderea
posterioară, numit şanţul etmoidal (aici stă lama ciuruită a etmoidului).

Pe acest şanţ, în partea anterioară, este orificiul de deschidere al

sinusurilor frontale, iar posterior de acest orificiu, există nişte
semicavităţi numite semicelulele frontale care, împreună cu
semicelulele de pe etmoid, formează celulele fronto-etmoidale.

Între aceste semicelule, se delimitează 2 şanţuri cu direcţie transversală

care împreună cu semişanţurile de pe etmoid, formează şanţurile
orbitale interne anterior şi posterior.
•Prin canalul etmoidal anterior, trece nervul etmoidal anterior (n. nazal
intern) şi artera etmoidală anterioară.
•Prin canalul etmoidal posterior, trece artera etmoidală posterioară şi
nervul sfenoetmoidal Luschka.
•De o parte şi de alta a şanţului etmoidal, există 2 fose orbitare.
•În unghiul intern şi extern, există 2 fosete; cea din unghiul intern se
numeşte foseta trohleară (trochleon=scripete) unde se află scripetele de
reflexie al muşchiului oblic superior.
•Extern = foseta lacrimală, unde este glanda lacrimală.
c) Faţa posterioară a frontalului
•Are în partea cea mai de jos un orificiu – gaura oarbă (foramen
caecum) prin care trece o prelungire a durei mater.
•Deasupra, pleacă o creastă care se transformă într-un şanţ în care se
află sinusul longitudinal superior.
•De o parte şi alta a liniei mediene, superior, există 2 fose ce corespund
boselor frontale de pe faţa anterioară.
•Mai jos, există 2 proeminenţe – bosele orbitare ce corespund foselor
orbitare de pe faţa anterioară.
•Elementele laterale, prezintă pe ele nişte reliefuri mai mici – eminenţe
mamilare, iar depresiunile – impresiuni digitale. Acestea sunt
determinate de raportul frontalului cu encefalul.
d) Marginea anterioară a frontalului
•Prezintă pe linia mediană o suprafaţă neregulată care, în partea
internă se articulează cu oasele nazale, iar extern se articulează cu
apofizele montante ale maxilarului.
•De o parte şi alta a acestei suprafeţe, există 2 suprefeţe curbe concave
în jos, numite arcade sprâncenare. Acestea prezintă la unirea 1/3
internă cu 2/3 externă, o depresiune numită canalul supraorbitar. Prin
el trec nervul supraorbitar (frontalul extern) şi vasele supraorbitare.
•La aproximativ 1 cm intern faţă de canalul supraorbitar, există o
depresiune mai mică pe unde trece nervul frontal intern (nervul
supratrohlear).
•La cele 2 extremităţi (internă şi externă), arcadele sprâncenare
prezintă apofizele orbitare internă şi externă.
e) Marginea superioară a frontalului
•Se articulează cu parietalul, formând sutura coronară

f) Marginea posterioară a frontalului

•Se articulează cu aripile mici ale sfenoidului. Au formă de piramidă cu
vârful în sus şi prezintă 3 pereţi şi o bază.
•Peretele anterior – faţa anterioară (groasă) a osului frontal.
•Peretele posterior – reprezentat de peretele posterior (subţire) al
osului frontal (poate lipsi – mucoasa sinusului vine în contact cu
meningele).
•Peretele intern – reprezentat de un sept care separă cele 2
sinusuri. Are structură neregulată.
•Baza – raport în partea internă cu fosele nazale, iar extern cu
orbita.
 OSUL PARIETAL

– în număr de 2, au formă aproximativ patrulateră, 2 feţe, 4 margini şi 4

unghiuri.

a) Faţa externă:
•Prezintă o proieminenţă – bosa parietală. Sub ea sunt 2 linii curbe
concave în jos – liniile curbe temporale ale parietalului. Pe cea
superioară se inseră aponevroza muşchiului temporal, iar pe cea
inferioară şi în spaţiul dintre cele 2 linii, se inseră muşchiul temporal.
b) Faţa internă:
•Prezintă în centrul său o fosă parietală ce corespunde bosei parietale
de pe faţa externă.
•Inconstant, aproape de margine, poate exista un orificiu prin care
trece vena emisară a lui Santorini.
•În apropiere de marginea superioară, există nişte depresiuni date de
granulaţiile lui Pacchioni. Acestea sunt îngroşări ale durei mater cu rol în
drenarea LCR.
•Pe toată faţa internă, plecând din unghiul antero-inferior al osului,
există nişte şanţuri ca ramificaţiile unei frunze de smochin, determinate
de artera meningee mijlocie şi ramurile sale. La acest nivel, meningele
se decolează foarte uşor de pe suprafaţa osului, zona numindu-se „zona
decolabilă a lui Gerard Marchand”.
c) Marginea superioară – se articulează cu marginea superioară a osului
opus – sutura sagitală. Prezintă pe faţa ei internă un semişanţ care,
împreună cu cel de pe osul opus, formează un şanţ unde se află sinusul
venos longitudinal superior.
d) Marginea inferioară – se articulează cu solzul temporalului,
rezultând sutura scuamoasă.
e) Marginea anterioară – se articulează cu frontalul – sutura coronară.
f) Marginea posterioară – se articulează cu occipitalul – sutura
lambdoidă.
g) Unghiul antero-posterior – la intersecţia celor 2 parietale şi frontalul
– prezintă punctul craniometric „bregma”
h) Unghiul antero-inferior – la intersecţia dintre parietal, temporal şi
marea aripă a sfenoidului. Prezintă punctul craniometric „pterion”
i) Unghiul postero-superior – la intersecţia parietalelor cu occipitalul;
prezintă punctul craniometric „lambda”
j) Unghiul postero-inferior – la intersecţia dintre parietal, occipital şi
solzul temporalului; prezintă punctul craniometric „asterion”.