Disciplina: Testarea și verificarea produselor program

TEMA: Testarea Black Box

 Testarea este activitatea de concepție a cazurilor de test, de
execuție a testelor și de evaluare a rezultatelor testelor, în
diferite etape ale ciclului de viață al programelor.

 Un test constă în execuția programului pentru un set de date

de intrare convenabil ales, pentru a verifica dacă rezultatul
obținut este corect.

Testarea “black box”

Testarea Black box este o tehnică de testare software care se
bazează în întregime pe cerinţele software şi specificaţiile
acesteia.
În Testarea Black box ne concentrăm doar asupra intrărilor şi
ieşirilor ale sistemului şi NU suntem interesaţi de structura
internă a programului software.

 Se mai numește “testare funcțională”

 Se iau în considerare numai intrările într-un modul și ieșirile
dorite, conform specificațiilor
 Structura internă a modulului este ignorată
 Generarea aleatorie a cazurilor de test nu este eficientă
 Input Output
Black Box

Cazurile de test trebuie să asigure următoarele verificări:

- reacția componentei testate la intrări valide;
- reacția componentei la intrări nevalide;
- existența efectelor laterale la execuția componentei, adică
a unor efecte care nu rezultă din specificație;
- performanțele componentei (dacă sunt specificate).

Această metodă testează funcționalitatea aplicației, nu

abordează deloc codul și procesele interne ale aplicației.

Tester-ul nu trebuie să știe decat ceea ce trebuie să faca

programul, nu și cum face.
 Se urmărește „funcția de transfer” a programului: se dau date
de intrare și se verifică datele de ieșire, fără a se știi cum se
face prelucrarea lor. Cazuri de testare se construiesc în jurul
cerințelor și specificațiilor. Aceste teste pot fi funcționale sau
nefuncționale.

Aceasta metodă se poate aplica la toate nivelele de testare:

• de unitate • de integrare • de sistem • de acceptare

Se testează:

Funcționalitatea
Validarea datelor de intrare
Datele de ieșire
Trecerea dintr-o stare în alta a sistemului
(de exemplu la programul de instalare, componentele unei
aplicații se instalează intr-o anumita ordine, sau la realizarea
unei conexiuni)

“Slăbiciunile” testelor funcționale:

 Nu este suficient să se verifice că programul satisface corect

toate funcţiile specificate; unele proprietăţi interne,
nespecificate, ca de exemplu timpul de răspuns, nu sunt
verificate;
 Programul este testat pentru “ceea ce trebuie să facă”
conform specificaţiilor şi nu şi pentru ceea ce face în plus,
de exemplu pentru ca implementarea să fie mai eficientă
sau pentru a facilita reutilizarea;

 În absenţa unui standard în privinţa specificaţiilor formale,

tehnicile de testare funcțională sunt eterogene.