Sunteți pe pagina 1din 15

PRINCIPALELE PROCESE PEDOGENETICE ALE SOLURILOR

DIN ROMÂNIA
9. PROCESE PEDOGENETICE

9.1. Principalele procese pedogenetice ale solului

Pedogeneza ca ramură a Pedologiei are ca obiect de studiu totalitatea


proceselor care contribuie la formarea solului.

Solul se formează în urma interacţiunii factorilor de solificare,


materializată printr-o serie de procese (fizice, chimice şi biologice) numite
procese pedogenetice.

Principalele procese genetice care au loc în solurile din România


specifice zonei temperate, sunt: bioacumularea, argilizarea, argiloiluvierea,
chiluvierea sau spodosolizarea, formarea de allofane, stagnogleizarea,
gleizarea, salinizarea, alcalizarea şi procesele contractilo-gonflante
1. Bioacumularea.
Formarea orizonturilor A, O, T

Bioacumularea constituie esenţa procesului de pedogeneză şi constă în acumularea în


sol a substanţelor organice caracteristice acestuia, adică: acumularea în straturile superioare ale
solului, prin intermediul organismelor vegetale şi animale, de materie organică aflată în diferite
stadii de humificare.

Ca urmare a proceselor de bioacumulare, la suprafaţa solului rezultă un orizont specific de


acumulare a humusului.
Humusul, format prin transformarea materiei organice, se integrează treptat în partea
minerală a solului fapt ce duce la diferenţierea la suprafaţă a unui ,,orizont humifer’’ (orizontul A).
Procesul de bioacumulare este influenţat în mod deosebit de condiţiile de mediu, astfel:
● în zonele de stepă, are loc o acumulare ,,humico-calcică’’ care dă naştere la substanţe
humice de culoare închisă, stabile şi saturate în ioni de calciu;
● în zonele cu precipitaţii abundente, unde se produce o levigare a substanţelor minerale şi
organice, are loc o ,,bioacumulare humico-acidă’’ care dă naştere la orizonturi cu pH < 5,0;
● în condiţiile unui exces îndelungat de umiditate, se formează un orizont organic hidromorf
de turbă (T), puternic acid până la neutru;
● în condiţiile vegetaţiei de pădure, deasupra orizontului A se acumulează cantităţi mari de
resturi vegetale nedescompuse sau parţial transformate, formându-se un orizont nehidromorf (O).

În funcţie de condiţiile de solificare specifice zonei temperate şi bioacumularea este


specifică. La suprafaţa solului se formează un orizont mineral de acumulare a humusului, notat A,
sau un orizont de acumulare a materiei organice, notat cu O sau T.
2.Argilizarea.
Formarea orizontului Bv

Argilizarea este un proces de transformare, care constă în îmbogăţirea


unui orizont cu argilă formată ,,in situ’’ prin alterarea silicaţilor primari şi
formarea de silicaţi secundari, respectiv minerale argiloase.

Acest proces este caracteristic pentru solurile formate în zona de


silvostepă sau în zona forestieră (păduri de foioase şi amestec).

În urma acestui proces se formează orizontul B cambic, notat Bv.


3. Argiloiluvierea.
Formarea orizonturilor Bt şi E

Argiloiluvierea este un proces de translocare şi constă în îndepărtarea de particule


argiloase, în stare de suspensie, din partea superioară a profilului şi depunerea acestora mai în
profunzime.

Argiloiluvierea este specifică pentru procesul de eluviere-iluviere a argilei sau lessivare.


Are loc în condiţiile unui climat umed (cu peste 550 mm precipitaţii anual), cu un regim hidric
periodic percolativ.
Precipitaţiile abundente favorizează levigarea CaCO 3 şi debazificarea complexului
coloidal (cationii de Ca2+ şi de Mg2+ sunt parţial înlocuiţi cu cationi de H +) şi acidifierea soluţiei
solului.
În aceste condiţii, particulele coloidale de argilă, formate prin alterarea silicaţilor primari,
nu mai sunt coagulate, se hidratează din ce în ce mai puternic şi, ca urmare, sunt antrenate
(eluviate) în profunzime odată cu curentul descendent de apă, unde se depun (iluviate) sub formă
de particule foarte fine la suprafaţa elementelor structurale sau în porii acestora.
Migrarea argilei poate avea loc şi în condiţii de pH alcalin (solurile cu bicarbonat sau
carbonat de sodiu) care are acţiune de dispersare a argilei. Orizontul unde se acumulează argila
migrată din orizontul superior se numeşte orizont B argiloiluvial sau B argic, notat Bt.
Acumularea argilei în orizontul Bt este însoţită în mod obişnuit şi de spălarea şi respectiv
acumularea oxizilor de Fe care imprimă o culoare gălbui-roşcată.
Deasupra acestui orizont de iluviere a argilei (Bt), de unde s-a spălat argila şi hidroxizi de
Fe şi a avut loc îmbogăţirea reziduală în silice (particule de cuarţ) de culoare deschisă, se formează
un ,,orizont eluvial’’, notat E.
Orizontul aflat într-o fază
incipientă de eluviere se numeşte argilă
,,orizont eluvial luvic’’ şi se notează cu A Na

simbolul El, iar cel aflat într-o fază mai K


Ca

avansată de eluviere se numeşte E


,,orizont eluvial albic’’ şi se notează cu
simbolul Ea.
În urma eluvierii intense se
produce o puternică diferenţiere
texturală între orizonturile E şi Bt.
Uneori, formarea orizontului Bt nu
este însoţită de separarea deasupra lui a
unui orizont El sau Ea, ci a unui orizont
cu caractere atât de eluviere cât şi de
acumulare a humusului de tip mull.
Acest orizont se numeşte molic eluvial
sau molic greic, notat Ame.
De obicei, trecerea dintre orizonturile Ea sau El şi Bt se face treptat, situaţie în care se
separă un orizont de tranziţie, notat EB. Uneori, însă, trecerea este bruscă iar conţinutul de argilă
din Bt este cel puţin dublu celui din E; acest caracter se numeşte ,,planic’’ sau ,,schimbare
texturală bruscă’’.
Speciile de plante indicatoare a procesului de eluviere intensă (aciditate) sunt: Aspera spica-
venti (iarba vântului), Rumex acetosella (măcriș) etc.
4. Chiluvierea sau spodosolizarea.
Formarea orizonturilor Ea, Bhs şi Bs

Chiluvierea sau spodosolizarea constă în migrarea dintr-un orizont superior şi


acumularea în unul inferior a sescvioxizilor de fier şi/sau aluminiu şi uneori a fracţiunilor
humice solubile sub formă de chelaţi.

În condiţiile unui climat mai umed şi mai rece şi a unei acidifieri pronunţate a soluţiei
de sol (pH<5), sub păduri de răşinoase, descompunerea resturilor organice se face încet
(ciuperci), cu formarea de acizi fulvici, iar în urma alterării înaintate a silicaţilor primari aceştia
se desfac în componentele de bază dintre care mai importante sunt silicea şi sescvioxizii de Fe şi
Al. În aceste condiţii, se formează diverşi compuşi organici, cu Fe şi Al denumiţi organo-metalici
sau chelaţi, uşor solubili şi relativ stabili, care odată cu curentul descendent migrează în
adâncime, unde se depun, rezultând două orizonturi caracteristice, unul eluvial şi altul iluvial.
Orizontul superior, eluvial de baze, hidroxizi de Fe, Al şi humus şi îmbogăţit rezidual
în silice coloidală şi cuarţ prin procesul de cheluviere, de culoare cenuşiu deschis se numeşte
orizont E albic, notat Ea.
Orizontul inferior, iluvial de acumulare a acizilor humici şi a oxizilor de Fe şi Al prin
procesul de chiluviere, se numeşte orizont B humico feriiluvial sau B spodic, notat Bhs, de
culoare neagră sau neagră cafenie.
Orizontul spodic în care se acumulează în cantitate mai mare sescvioxizi de Fe şi Al are
culoare portocalie, se mai numeşte orizont B feriiluvial şi se notează cu Bs.
Culoarea portocalie a orizontului ,,Bs’’
este dată de amestecul dintre oxizii de Fe de PROCESUL DE CHILUVIERE
culoare roşie, hidroxizii de Fe de culoare SAU SPODOSOLIZARE
galbenă şi alţi componenţi minerali de culoare
albă sau cenuşie. MATERIE
A ORGANICĂ

Intensificarea procesului de cheluviere- E


chiluviere determină formarea orizontului
Na
albicios-cenuşiu (E albic) şi a orizontului de K
culoare cafenie (B humico-spodic). Ca SESCVIOXIZI
Bhs

Procesului generic de cheluviere-


chiluviere prin care în profilul de sol se Bs
individualizează orizonturile ,,Ea’’ şi Bhs’’ este
caracteristic podzolirii humico-feriiluvială sau
spodosolizării, specifică pentru spodisoluri.

Plante indicatoare pentru procesul de C


podzolire sunt: Vaccinium myrtillus (afin),
Nardus stricta (părul porcului).
5. Criptopodzolirea.
Formarea orizontului Bcp

În regiunile umede, în cazul unor podzoluri, care au evoluat sub vegetaţie


ierboasă timp îndelungat, are loc o acumulare intensă de materie organică acidă, de
culoare închisă, în orizonturile A, E şi B spodic mascând aceste orizonturi.
Orizontul spodic format prin acest proces se numeşte orizont criptospodic şi
se notează cu Bcp.

6. Formarea de allofane şi a orizontului andic (an)

Formarea de allofane are loc printr-un proces de transformare (alterare) a


unor roci uşor alterabile şi constă în acumularea de ,,material amorf activ’’ rezultat din
dezagregarea şi alterarea rocilor vulcanice ,,in situ’’, care conferă masei solului
,,caractere andice’’.
Constituenţii specifici materialelor cu proprietăţi andice sunt reprezentaţi de
combinaţii complexe formate din ,,allofane”, respectiv ,,geluri” de silice, hidroxid de
aluminiu şi fier cu materia organică din sol.
Orizontul în care se acumulează astfel de materiale poartă denumirea de
,,orizont andic’’, se notează cu an şi este caracteristic pentru andosol şi a unor
subtipuri andice.
7. Procesele de migrare şi acumulare a carbonaţilor

În anumite condiţii climatice, alături de sărurile uşor solubile şi componenţii


coloidali, sunt spălaţi în profunzime, translocaţi şi depuşi în profunzime şi carbonaţii de
calciu.

Carbonatoilvierea, reprezintă procesul de levigare al carbonaţilor, din


orizonturile superioare şi depunerea lor în profunzime.

Orizontul format în urma acestui proces se numeşte orizont


carbonatoacumulativ sau calcic sau ,,calxic’’, notat cu Cca, are un conţinut în
carbonat de peste 12% şi o grosime de cel puţin 29 cm.

Adâncimea la care se constată prezenţa carbonaţilor pe profil nu corespunde cu


adâncimea la care apare orizontul de acumulare a carbonaţilor mai ales în cazul
kastanoziomurilor şi a cernoziomurilor carbonatice care conţin CaCO3 în partea
superioară a profilului precum şi în cazul manifestării procesului de regradare a
carbonaţilor.
Când orizontul calcic, este întărit sau cimentat, prin carbonat de calciu uneori și
carbonat de magneziu, respectiv nu poate fi străbătut de sondă sau cazma, pe o
grosime mai mare de 10 cm, iar fragmentele uscate lăsate în apă nu se desfac, se
numeşte ,,orizont petrocalxic’’, notat pc.
Poate fi considerat orizont pc şi orizontul lamelar (cimentat cu CaCO3) situat pe rocă
compactă sau pat de pietriş dacă are o grosime de peste 2,5 m şi un conţinut de
carbonaţi mai mare de jumătate din greutatea materialului.
Procesul pedogenetic de A Na
carbonatare a orizonturilor superioare K
Ca
ale solului odată cu precipitarea
carbonaţilor din apa capilară sau când
fauna din sol aduce material carbonatic
din orizonturile inferioare, poartă
denumirea de ,,regradare’’.

Regradarea este mai evidentă în


spaţiile protejate (sere, solarii) şi în
solurile situate pe terase etc. şi
determină o reducere a fertilităţii
solurilor afectate de salinizare
secundară, însă contribuie la o creştere Cca
a fertilităţii solurilor de pădure.
8. Procesele de gleizare şi stagnogleizare.
Formarea orizonturilor Gr, Gox, W şi w

Aceste procese se produc în condiţii de exces permanent sau temporar de apă.


Excesul de apă poate fi creat de nivelul ridicat al apei freatice sau de stagnarea apelor
provenite din precipitaţii datorită existenţei unui strat impermeabil de sol.
Ca urmare a stagnării apei o perioadă mai îndelungată apar fenomenele de reducere,
oxidare care imprimă orizonturilor unele însuşiri specifice.

Excesul de apă freatică determină apariţia proceselor gleice iar cel de natură pluvială duce
la apariţia şi dezvoltarea proceselor stagnice.

Orizonturile care se formează datorită proceselor gleice sunt următoarele:


Orizont gleic de reducere – Gr;
Orizontul gleic de oxido-reducere – Gox.

Excesul de apă acumulat din precipitaţii duce la apariţia proceselor stagnice. În funcţie de
intensitatea proceselor stagnice s-au format următoarele orizonturi:
Orizontul stagnogleic - W;
Orizontul stagnogleizat – w.

Plante indicatoare ale excesului de umiditate şi prin urmare a proceselor de gleizare şi


stagnogleizare sunt: Phragmites communis (stuf), Typha latifolia (papură), Carex riparia
(rogozul), Juncus glaucus etc.
PROCESUL DE STAGNOGLEIZARE
PROCESUL DE GLEIZARE precipitaţii

A
A
Percolare

-------------- Percolare
-----------------------------
-----------------------------
----------------------------- Fluctua BtW
ţiile ------------------------------
Gox ----------------------------- Apei
----------------------------- ------------------------------ Apă
freatice
----------------------------- -- stagnantă
----------------------------- Orizont
----------------------------- impermeabil
-----------------------------
-----------------------------
----------------------------
------------------------------
G Nivel ------------------------------
r freatic C -----
9. Procesele de salinizare şi alcalizare.
Formarea orizonturilor sa, sc, na, ac

Salinizarea constituie procesul de îmbogăţire a solului în săruri uşor solubile iar alcalizarea
(sodizarea) fenomenul de îmbogăţire a complexului coloidal al solului în ioni de sodiu adsorbiţi
(Na+).

Procesele de salinizare, sunt mai frecvente în zonele uscate (climat arid şi semiarid), cu
relief plan-depresionar, cu apa freatică mineralizată, aflată la mici adâncimi, care se ridică prin
ascensiune capilară. În aceste condiţii, solul este umezit până la suprafaţa profilului şi în urma
evaporării intense sărurile se acumulează în masa solului, sau uneori chiar la suprafaţa acestuia,
unde formează crustă.
Salinizarea este creată adeseori şi de prezenţa unor materiale parentale salifere sau bogate
în săruri solubile. Ca urmare a acestui proces se formează următoarele orizonturi:
Orizontul salic – sa;
Orizontul hiposalic sau salinizat – sc.

Procesul de alcalizare, se desfăşoară în condiţiile salinizării cu săruri de natriu şi constă în


pătrunderea cationilor de sodiu în complexul adsorbtiv al solului.
În funcţie de saturaţia în sodiu al complexului coloidal se disting două tipuri de orizonturi:
Orizontul natric sau alcalic - na
Orizontul hiponatric sau hiposodic (alcalizat) – ac
10. Procesele contractilo-gonflante.
Formarea orizontului Bzy

Aceste procese apar numai la solurile bogate în argilă contractilo-gonflantă


(peste 45% argilă) şi în zonele unde în decursul anului perioadele umede alternează cu
perioadele secetoase. Au loc următoarele procese:
- în perioadele de secetă, în urma uscării solului, ca urmare a contracţiei
puternice, se formează crăpături care fragmentează masa solului în agregate mari;
- în perioadele umede, datorită gonflării, agregatele structurale rezultate în
prima fază, precum şi pământul desprins şi depus la baza crăpăturilor îşi măreşte din
nou volumul; agregatele se presează şi alunecă unele peste altele schimbându-şi poziţia,
iar la suprafaţa solului apar unele denivelări, formând ceea ce se cunoaşte sub
denumirea de relief ,,de gilgai’’ sau de ,,coşcove’’ cu numeroase microdepresiuni şi
microcoame.

Aceste procese duc la formarea orizontului vertic – notat Bzy, acesta are
un conţinut de peste 30% argilă predominant contractilo-gonflantă.