Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
LP2
hipertrofia ventriculară
• Adrenalina, este indicată în caz de resuscitare cardiacă, când se injectează intravenos lent cu
prudenţă în doză de 0,5 mg (la nevoie intracardiac 0,1-0,2 mg).
• Isoprenalina este indicată în unele forme de şoc cu debit cardiac scăzut, în sincopa cardiacă, în
bradicardii excesive, în caz de bloc atrioventricular.
• Efedrina se poate folosi uneori dar predomină efectul vascular → cazuri de hta.
• Dobutamina creşte contractilitatea miocardului, provoacă tahicardie moderată,
favorizează conducerea atrioventriculară, măreşte uşor presiunea arterială.
F-ter:insuficienţă ventriculară stângă -prin infarct miocardic, la coronarieni.
• Dopamina indicată pentru corectarea tulburărilor hemodinamice din stările de şoc: -
şoc cardiogen sau după traumatisme
- infecţii grave cu şoc toxico-septic
- în timpul operaţiilor pe cord deschis
- scădere marcată a TA
Inhibitoarele fosfodiesterazei
inhibă fosfodiesteraza, enzimă ce metabolizează AMPc → cresc concentrația
citoplasmatică de AMPc
Clasificare, funcţie de structura chimică:
• Derivaţi xantinici: teofilina, aminofilina
• Dipiridine: amrinona, milrinona
• Imidazoli: enoximona, fenoximona, piroximona
• Benzimidazoli: sulmazol, pimobendan, adibendan
Clasificare, funcţie de selectivitatea pentru fosfodiesteraza de tip III miocardică:
• - Inhibitori neselectivi: tip teofilină (teofilină, aminofilină)
• - Inhibitori selectivi: amrinona, milrinona, enoximona
Teofilina și aminofilina
• Inhibitoare ale fosfodiesterazei și antagoniști ai adenozinei
• F-din: efect inotrop pozitiv slab, tahicardie, venodilatație, bronhodilatație
• F-tox: risc aritmii, stimulare psihomotorie, efect proulcerigen
• Utilizare limitată în cardiologie, i.v. În IC acută, cu rezistență pulmonară crescută
2. Inhibitori ai sistemului renina-angiotensină-aldosteron:
• IEC - medicamente de primă alegere în tratamentul tuturor formelor de IC.
• Efecte: - reduc postsarcina (scad rezistenţa periferică)
- reduc presarcina (indirect, prin diminuarea secreţiei de aldosteron cu scăderea retenţiei
hidrosaline),
- reduc tonusul simpatic (prin scăderea nivelului angiotensinei tisulare)
-reduc remodelarea ventriculară şi vasculară pe termen lung
• Blocantele AT-1 pot fi utilizaţi în caz de intoleranţă la IEC sau atunci când acestea sunt
contraindicate, având aceleaşi beneficii terapeutice.
3. Vasodilatatoare:
• uşureză munca inimii prin reducerea presarcinii şi/sau a postsarcinii.
• arteriolodilatatoare → reducerea postsarcinii în caz de asociere a IC cu HTA
• venodilatatoare → reducerea presarcinii în caz de stază venoasă evidenţiată prin dispnee.
• în IC se administrează uzual vasodilatatoare neselective, ce amelioreză atât presarcina cât şi
postsarcina.
4. Beta-blocante:
• sunt indicate la toţi pacienţii în stadiile stabile II, III, IV NYHA.
• excepţie - pacienţii instabili hemodinamic, cei cu cardiopatie ischemică şi cei cu dispnee de repaus.
• De elecţie - bisoprololul, carvedilol şi metoprololul
• F-din: - reduc frecvenţa cardiacă
- reduc activitatea mitogenică a catecolaminelor cu reducerea remodelării cardiace
- reduc reacţiile adverse produse de concentraţiile mari de catecolamine (inclusiv apoptoza)
5. Diuretice:
• F-din: - scad volemia
- reduc presarcina
- scad excitabilitatea vasculară şi cardiacă
• Pot fi utilizate acut sau cronic.
• De elecţie sunt tiazidele dar în cazul edemelor persistente şi al urgenţelor se preferă furosemidul.
• Se administrează în IC clasele II-III.
• Se monitorizează kaliemia, în caz de hipokaliemie se compensează prin administrare de KCl sau de
diuretice ce economisesc potasiul.
Farmacoterapie experimentală
Înregistrarea modificărilor activităţii cardiace în cursul intoxicaţiei cu
digoxină
• Materiale: 1 broască, planşetă, kimograf, peniţă de înscriere, stativ, foarfecă mare şi mică,
pensă, serfin, pipetă Pasteur, aţă, digoxină sol. 0,1 ‰, uretan etilic.
• Metodă: Broasca, narcotizată cu uretan etilic pe cale cutanată, se fixează pe planşetă în
decubit dorsal. Se îndepărtează plastronul costal, se decolează pericardul, se secţionează
frâul şi se prinde vârful inimii un serfin care se leagă de peniţa de înscriere echilibrată
izotonic. Se înregistrează cardiograma normală, apoi se picură pe cord 1-2 picături din
sol. de digoxină 0,1‰.
• Se înregistrează cardiograma, urmărindu-se modificările de ritm şi contractilitate.
Observarea se continuă până la oprirea inimii în sistolă.
• Rezultate şi interpretare: Acţiunea digitalicelor asupra cordului se manifestă prin creşterea
amplitudinii contracţiilor (efect inotrop pozitiv), bradicardie (efect cronotrop negativ), creşterea
tonusului ventricular (efect tonotrop pozitiv), iar după doze toxice apar tulburări de ritm datorită
scăderii coductibilităţii atrioventriculare (efect dromotrop negativ) şi creşte excitabilitatea în
focare ectopice: axtrasistole, bigeminism, (efect batmotrop pozitiv). În final cordul se va opri,
ventricolul fiind în contractură sistolică.