•Rachiu •Lichior •Coniac •Rachiuri aromate •Whisky •Gin •Tequila •Rom PROCESUL DE OBȚINERE
1.Obținerea materialului biologic:
• Zaharurile (din trestie de zahăr, sfeclă de zahăr, melasă și fructe) • Amidonul (din porumb, cartofi și rădăcinoase) • Celuloza (din lemn, reziduuri agricole și de hârtie) Fermentarea amidonului este oarecum mai complexă decât fermentarea zaharurilor deoarece amidonul trebuie mai întâi să fie transformat în zahăr și apoi în etanol. Amidonul este mai întâi hidrolizat prin adăugarea α-amilazei pentru a evita gelatinizarea, apoi este fiert la temperaturi înalte. Apoi,amidonul lichefiat este hidrolizat în glucoză cu glucoamilază. Dextroza rezultată este fermentată la etanol cu ajutorul microorganismelor. 2.Fermentația alcoolică
Fermentația alcoolică reprezintă un proces anaerob prin care glucidele
suferă reacții de oxidoreducere sub acțiunea unor enzime, ca produși de reacție se formează etanol și CO2 . C6H12O6 2 CH3-CH2-OH + CO2 Etanolul se fabrică în cantități industriale prin fermentarea zaharurilor sub acțiunea drojdiei de bere Saccharomyces cerevisiae. Saccharomyces este recunoscută ca aditiv alimentar destinat consumului uman și, prin urmare, este ideal pentru producerea de băuturi alcoolice. Fermentația mai poate avea loc și sub acțiunea Saccharomyces ellipsoideus, Penicillium, Aspergillus, dar și sub acțiunea Bacillus macerans, Escherichia coli, Pseudomonas
Saccharomyces cerevisiae Penicillium Aspergillus
E.coli Pseudomonas Bacillus macerans
E.coli Escherichia coli este o altă resursă bacteriană valoroasă pentru producerea de etanol. E. coli are multe avantaje pentru a fi folosit drept biocatalizator pentru producția de etanol, inclusiv capacitatea de a fermenta un spectru larg de zaharuri, fară a necesia factori de creștere complexi. Dezavantajele majore asociate cu utilizarea culturilor de E. coli menținerea pH-ului într-un interval destul de limitat(6.0-8.0), culturi mai puțin rezistente comparativ cu cele de drojdie, și percepțiile publice cu privire la pericolul la care suntem expuși dacă utilizăm de tulpini de E. coli . În mod tradițional, amidonul este hidrolizat până la dextrine cu masă moleculară mică și glucoză utilizând acid, dar folosirea enzimelor prezintă mai multe avantaje. În primul rând, specificitatea enzimelor permite producerea de siropuri de zahăr cu proprietăți fizice și chimice bine definite. Pentru producerea siropurilor de glucoză din amidon, hidroliza enzimatică este esențială, anumite drojdii pot produce α-amilază și glucoamilază. Pe lângă amidon și materialele zaharoase care sunt considerate costisitoare, există și o a treia variantă și anume sursele de celuloză. Materialele celulozice sunt compuse din lignină, hemiceluloză, din acest motiv aceste materiale mai sunt numite și materiale lignocelulozice. Celulazele sintetizate de organismele producătoare de celulază sunt amestecuri de componente de celulază (endo- și exoglucanaze) și P-glucozidază mai degrabă decât enzimele pure. Prin urmare, pentru a efectua o evaluare a comportamentului cinetic a fiecărei enzime(celulază, P-glucozidază), este necesar să se facă distincția între activitățile celulolitic și celobiolitice. Proprietățile enzimelor variază foarte mult în funcție de celulazele produse de diferite organisme și de asemenea, depind de puritatea preparatului enzimatic. Distilarea
Separarea etanolului se poate face datorită punctului de fierbere diferit al substanțelor
obținute. Alcoolul alimentar fierbe la cca 78°C. Celelalte substanțe fierb la temperatură mai scăzută sau mai ridicată, putând astfel fi separate prin încălzirea atentă în cazanul de distilare. Pentru a se obține un distilat de calitate, distilarea trebuie să fie dublă. Vă mulțumesc pentru atenție!