Hidrodinamică şi teoria valurilor

HIDRODINAMICĂ
CAP. III. MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
1. Mişcări plane produse de surse şi vârtejuri
2. Mişcarea plană în jurul unui contur închis
3. Mişcări plane obţinute prin transformări conforme
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
  Generalităţi
În dinamica fluidelor, o curgere potențială este descrisă cu ajutorul unui potențial
de viteză φ, acesta fiind o funcție de spațiu și timp. Viteza de curgere este un
câmp vectorial definit prin gradientul potențialului de viteză φ:
Din calculul vectorial se știe că rotorul unui gradient este egal cu zero:

și, prin urmare, vorticitatea, rotorul vitezei v, este zero: w=.

Aceasta implică faptul că o curgere potențială este o curgere irotatională. Aceasta
are consecințe directe asupra aplicabilității curgerii potențiale. În regiunile de
curgere unde vorticitatea este cunoscută a fi importantă, cum ar fi valurile și
straturile limită, teoria curgerii potențiale nu este în măsură să ofere predicții
rezonabile. Din fericire, există deseori regiuni mari ale curgerii în care
presupunerea de curgere irotațională este valabilă, motiv pentru care curgerea
potențială este utilizată pentru diverse aplicații. De exemplu în: curgerea în jurul
aeronavelor, curgerea apei subterane, acustica, valurile pe apă și curgerea
electroosmotică.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
  Generalităţi
Curgere incompresibilă
În cazul unei curgeri incompresibile de exemplu, un lichid sau un gaz cu un
număr Mach scăzut; dar nu pentru undele sonore, - viteza v are divergență zero:

Drept urmare, potențialul de viteză φ trebuie să satisfacă ecuația lui Laplace:

În acest caz, curgerea poate fi determinată complet din cinemica sa: ipotezele de
irotaționalitate și divergență zero a vitezei curgerii. Dinamica trebuie aplicată
numai după aceea, dacă cineva este interesat în calcularea presiunilor: de
exemplu, pentru curgerea în jurul aeroplanelor prin utilizarea principiului
Bernoulli.
Curgere compresibilă
Teoria curgerii potențiale poate fi, de asemenea, utilizată pentru modelarea
curgerii compresibile irotaționale. Ecuația completă a potențialului, care descrie o
curgere staționară, este dată de:

Cu componentele numărului lui Mach:

unde a este viteza sunetului.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Generalităţi
Funcția de curent  poate fi definită pentru orice curgere bidimensională,
indiferent dacă curgerea este irotațională
sau nu, compresibilă sau incompresibilă, prin:
Pentru curgeri irotaționale plane:

Înlocuind u și v prin funcția de curtent se obține:

sau: deci și funcția de curent (ca și potențialul) verifică
ecuația Laplace.

Liniile cu Ψ constant sunt linii de curent:

Liniile cu φ constant se numesc linii echipotențiale. De-a lungul liniilor de j
constant avem dφ = 0, rezultă:

Liniile echipotențiale sunt ortogonale cu liniile de curent de Ψ=constant, acolo

unde se intersectează.
Curgerea netă constă dintr-o familie de linii de curent și linii echipotențiale.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Generalităţi
Combinația de linii de curent și linii echipotențiale sunt utilizate pentru a vizualiza
grafic o curgere.

Viteza crește
Viteza este invers de-a lungul
proporțională cu acestei linii
distanța dintre liniile de curent.
de curent.

Viteza crește
de-a lungul
acestei linii
de curent
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Generalităţi
Pentru un flux bidimensional, irotational, incompresibil, potențialul și funcția de
curent se supun ecuației lui Laplace. Funcțiile care se supun ecuației lui Laplace
se numesc funcții „armonice”.
Întrucât jși Ψ se supun aceleiași ecuații diferențiale (pentru 2D, curgere
irrotatională, incompresibilă), o soluție la o problemă de curgere potențială poate
fi utilizată direct pentru a genera o soluție la o a doua curgere potențială prin
interschimbarea lui jși Ψ .
Prin suprapunerea (însumarea) de diferite curgeri potențiale se pot genera noi
curgeri potențiale (Principiul Superpoziției).
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Generalităţi- Potenţialul complex al mişcării
Din relaţiile

Rezultă

Funcţiile jşi ψ sunt funcţii armonice conjugate ce verifică condiţiile Cauchy-

Riemann. Deci, funcţiile j(x,y) şi ψ(x,y) reprezintă partea reala şi partea imaginară
a unei funcţii monogene de variabilă complexă z = x + iy,
Funcţia f(z) se numeşte poteţialul complex al mişcării.
Dacă mişcarea este nepermanentă, potenţialul complex al mişcării se scrie sub
forma:

Dacă se folosesc coordonate polare:

Partea reală a potenţialului complex f(z) este familia liniilor de potenţial. iar partea
imaginară reprezintă familia liniilor de curent.
Dacă se reprezintă grafic, într-un sistem de axe xOy,
familia liniilor de potenţial şi de curent se obţine
spectrul hidrodinamic al mişcării. Liniile de curent
şi de potenţial sunt curbe ortogonale deoarece
grad.ψ.gradφ=0
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Generalităţi- Determinarea mărimilor caracteristice mişcărilor potențiale
plane
Mărimile caracteristice sunt: repartiţia vitezelor, repartiţia presiunilor, circulaţia
de-a lungul unei curbe şi debitul de fluid printr-o curbă.
Determinarea vitezelor
In coordonate carteziene sunt relaţiile
determinate anterior:
In coordinate polare
Potenţialul complex f(z) poate fi separat în partea
reală şi partea imaginară prin inlocuirea lui ,
în care r şi θ sunt coordonate polare, legate
de coordonatele carteziene prin relaţiile

Rezultă:

In coordonate polare viteza are componentele vr şi vθ . Expresiile lor se determină

prin
derivatele:
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Generalităţi- Determinarea mărimilor caracteristice mişcărilor potențiale
plane
Tinând seama de condiţiile Cauchy Riemann se poate scrie:

Determinarea vitezei complexe

Mărimea complexă u - i.v se numeste viteză complexă.
Se poate determina prin derivarea potenţialului complex al mişcării f(z):

Acelaşi lucru se obţine şi dacă derivăm pe direcţia iy.

Determinarea repartiţiei presiunilor
Repartiţia presiunilor se determină din relaţia lui Bernoulli, scrisă între un punct
oarecare şi punctul de la infinit:

Se calculează presiunea relativă

Relaţia se poate scrie sub formă adimensioanală:

mărime numită coeficient de presiune.

 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Generalităţi- Determinarea mărimilor caracteristice mişcărilor potențiale
plane
Coeficientul de presiune este o mărime utilizată pentru compararea rezultatelor
experimentale. Aceasta nu depinde de densitate. Spre exemplu, pentru studiul
mişcării în jurul unui corp, în diferite fluide (în apa sau aer).
Determinarea circulaţiei vitezei şi a debitului
Se consideră o mişcare potenţială pe o curba oarecare C limitată de două puncte
A şi B, trasate în curentul de fluid. Prin fiecare punct al curbei C trece o linie de
curent. Viteza V a particulei de fluid care trece prin punctul oarecare P are
componentele u şi v în raport cu un sistem de axe xOy şi Vn şi Vt în raport cu un
sistem cu originea în P şi axele normală şi tangentă la curba C. Circulaţia vitezei
în lungul curbei AB este, prin definiţie
Se poate deduce o altă
expresie a circulației
observând că:

deci
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Determinarea circulaţiei vitezei şi a debitului
Știind că

Rezultă

Debitul de fluid care trece prin curba C între A şi B este definit de relatia:
Dar

Se obține
Dacă înlocuim

Se obține

Modificarea funcției de curent între o pereche de linii

de curent este egală cu debitul volumetric între cele
două linii de curtent.
In concluzie, circulaţia şi debitul depind numai de
valorile funcţiilor jşi ψ în punctele extreme ale
curbei, nu şi de forma curbei C dintre aceste puncte.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
1. Mişcarea de translaţie uniformă
Cu ajutorul funcţiilor de o variabilă complexă se pot trata problemele de mişcări
potenţiale plane în două moduri:
Indirect, când se dă un potenţial complex f(z) şi se cere să se determine mişcarea
potenţială plană care îi corespunde;
Direct, când se dă domeniul în care are loc mişcarea potenţială plană, condiţiile la
limită şi viteza şi se cere potenţialul complex f(z) care corespunde acestei mişcări.
a. Mişcarea de translaţie uniformă – tratare indirectă
Se dă potenţialul complex al mişcării f(z)=Cz, în care C este un număr real şi
pozitiv. Se obţine: de unde

Liniile de potențial

sunt drepte paralele cu axa Oy (fig.) şi liniile de curent

sunt paralele cu axa Ox.

Componentele vitezei sunt
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
b. Mişcarea de translaţie uniformă – tratare directă
Cea mai simplă curgere potențială plană este o curgere uniformă în care liniile de
curent sunt toate paralele între ele. Fie o curgere uniformă în direcția x:
prin integrare

cu soluția unde C este o constantă

arbitrară ce poate fi considerată nulă. Deci

Și soluția pentru funcția de curent se obține din:

și
Prin integrare

Dacă alegem liniile de curent pentru x2 = 1 și x2 = 3 în figură

debitul volumetric între aceste linii de curent este:
Q=Y3-Y1=2V0
Unde Q este debitul volumetric pe unitatea de lățime în
pagină.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
1. Mişcarea de translaţie uniformă
Pentru curgere uniformă în direcția arbitrară, α:

2. Mişcarea produsă de o sursă punctiformă – tratare indirectă

Potențialul complex al acestei mişcări esta dat de relaţia:
în care C este o constanta reală. Folosind coordonatele polare se poate scrie

Liniile de potenţial, de ecuaţii

j=Cln r=b, sunt cercuri concentrice,
iar liniile de curent de ecuaţii
y=Cq=l, sunt drepte ce trec
prin origine.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
2. Mişcarea produsă de o sursă punctiformă – tratare indirectă
Componetele vitezei sunt:

Dacă C > 0, mişcarea are sensul divergent (fig. a) şi sursa se numeşte sursă
pozitivă sau izvor.
Dacă C < 0, mişcarea este convergentă (fig. b) şi sursa se numeşte sursă negativă
sau puţ.
Semnificaţia fizică a constantei C se obţine calculând debitul Q al sursei printr-un
cerc de rază oarecare

de unde
În acest caz potenţialul complex are forma:
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
2. Mişcarea produsă de o sursă punctiformă – tratare directă
Fluidul curge radial dintr-o linie prin origine perpendiculară
pe planul x-y. Fie m rata volumului emanată din linie (per
unitatea de lungime). Apoi, pentru a satisface conservarea
masei:

Și cum curgerea este pur radială vq=0.

Potențialul vitezei poate fi obținut din:

prin integrare

Dacă m este pozitiv, curgerea este radială spre exterior - sursă.

Dacă m este negativ, curgerea este radială spre interior - puț.
m este puterea sursei sau a puțului.
Această curgere potențială nu există la r = 0.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
2. Mişcarea produsă de o sursă punctiformă – tratare directă
Funcția de curent se obține prin integrare din:

și se obține:

Liniile de curent sunt radiale, iar liniile echipotențiale

sunt cercuri concentrice centrate în origine:
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3.Mişcarea produsă de un
vârtej – tratare indirectă
Potenţialul complex al acestei
mişcări este:

în care C este o constantă

reală. Folosind coordonatele
polare se poate scrie:

Liniile de potenţial, de ecuaţii j=-Cq=b sau q=-b/C=b1, sunt drepte concurente în

origine, iar liniile de curent de ecuaţii y=Clnr=l sau r=el/C=l1, sunt cercuri
concentrice (fig). Componentele vitezei sunt:

Dacă C > 0, sensul de parcurgere al liniilor de curent este sensul invers

trigonometric.
Dacă C < 0, sensul este cel trigonometric.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3.Mişcarea produsă de un vârtej – tratare indirectă

Viteza tangențială variază invers proporțional cu distanța

de la origine. La origine întâlnește o singularitate
devenind infinită.
Curgere irotațională - Vortex liber Curgere rotațională – vortex forțat
Viteza Viteza
crește spre crește spre
interior exterior
(ex. apa (ex. un
care scurge rezervor
dintr-o rotativ
cadă) umplut cu
fluid)
Curgere irotațională Curgere rotațională: rotație rigidă a corpului
Inițial, bastoanele s-au aliniat, unul pe Inițial, bastoanele s-au aliniat, unul pe
direcția de curgere, iar celălalt perpendicular direcția de curgere, iar celălalt perpendicular
pe flux. Pe măsură ce se deplasează de la A pe flux. Pe măsură ce se deplasează de la A
la B, batonul perpendicular se rotește în la B, bețele se mișcă într-o mișcare rigidă și
sensul orar, iar celălalt antiorar. Vitezele astfel fluxul este rotațional.
unghiulare medii se anulează reciproc, astfel,
debitul este irotațional.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3.Mişcarea produsă de un vârtej – tratare indirectă
Semnificaţia fizică a constantei C se obţine calculând circulaţia vârtejului de-a
lungul unui cerc de rază oarecare

iar potenţialul complex al vârtejului se scrie sub forma:

4. Mişcarea produsă de un dipol– tratare indirectă

Potenţialul complex al mişcării create de sursa +Q plasată în z = - a şi sursa –Q
plasată în z = a (a numar real şi pozitiv) este:

Potenţialul complex al dipolului f(z) se obţine

luând astfel ca:

Mărimea M=2pk se
numeşte momentul dipolului.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
4. Mişcarea produsă de un dipol
– tratare indirectă
Rezultă f(z)=k/z cu z≠0. Potenţialul complex al
dipolului poate fi scris sub forma:

Liniile de potenţial de ecuaţii

sau

sunt cercuri cu centrele pe axa Ox care trec prin origine, iar liniile de curent

sau sunt cercuri cu centrele pe axa Oy

care trec prin origine (fig.)

Componentele vitezei sunt:

Dacă dipolul nu este plasat în originea

axelor de coordonate ci într-un punct
oarecare z0=x0+iy0 potenţialul complex
este:
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Curgeri potențiale: Superpoziție de curgeri elementare

Deoarece curgerile potențiale sunt guvernate de ecuații diferențiale parțiale

liniare, soluțiile pot fi combinate prin superpoziție.
Orice linie de curent dintr-o curgere nevâscoasă acționează ca o graniță solidă,
astfel încât nu există nici o curgere care să traverseze frontiera sau o linie de
curent.
Astfel, unele dintre potențialele de viteză elementare sau funcțiile de curent pot fi
combinate pentru a produce o curgere care reprezintă o anumită formă a unui
corp.
Superpoziția reprezentând un corp poate duce la descrierea în detaliu a fluxului
din jurul corpului.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Superpoziție de curgeri elementare:
1. Curgerea în jurul unui cilindru circular
Mişcarea în jurul unui cilindru circular este
dată de potenţialul complex:

în care V∞ este viteza la infinit iar a este raza

cercului. Potenţialul provine din superpoziția
celui pentru curgere uniformă și celui pentru
dublet și se scrie, în coordonate polare, sub
forma:

rezultă

Liniile de potenţial şi cele de curent se pot trasa prin puncte (fig.)

 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Superpoziție de curgeri elementare:
1. Curgerea în jurul unui cilindru circular
Componentele vitezei sunt:

Pe cercul r=a, avem

în punctele A(θ=π) și F(θ=0), viteza este nulă (puncte de stagnare): A este bord de
atac; F este bord de fugă, iar în punctele C(q=p/2) și C’(q=3p/2) viteza are valoarea
maximă: V=2V∞.
In punctul de la infinit

şi deci

La infinit, viteza este constantă, paralelă cu

axa Ox, deci liniile de curent sunt paralele
cu axa Ox.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Superpoziție de curgeri elementare:
1. Curgerea în jurul unui cilindru circular
Repartiţia presiunilor pe cerc se obţine scriind relaţia lui Bernoulli între un punct
oarecare de pe cerc
şi punctul de la infinit:

Dacă se măsoară unghiul θ de la bordul de atac A la bordul de fugă F trecând prin

punctele B(q=p/6), C(q=p/2) și D(q=5p/6), se obţine repartiţia presiunilor pe
extradosul ABCDF al cercului(fig.a). Analog se obţine repartiţia presiunilor pe
întregul contur (fig.b). Se observă că presiunea este simetric distribuită pe
conturul cercului şi deci, rezultanta forţelor de presiune este nulă.

a b
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Superpoziție de curgeri elementare:
2. Curgerea în jurul unui cilindru cu circulație
Mişcarea în jurul cilindrului cu circulaţie se obţine din compunerea mişcării în jurul
cilindrului cu mişcarea produsă de vârtejul de intensitate G plasat în origine:

Cilindrul se consireră fix.

Deoarece, în cele două mişcări componente cercul este linie de curent şi în
mişcarea rezultantă cercul este linie de current. Pentru a găsi punctele de stagnare
(de viteza nulă) se impune ca viteza complexă df/dz=u-iv să fie nulă

sau
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Superpoziție de curgeri elementare:
2. Curgerea în jurul unui cilindru cu circulație
Se disting trei cazuri:
- Radicalul este real
Cele două puncte de stagnare sunt situate pe semicercul inferior şi
sunt simetrice faţă de diametrul vertical (fig. a)
- Radicalul este nul si
Cele doua puncte de stagnare sunt
confundate (fig. b).
- Radicalul este imaginar și

Cele doua puncte de stagnare sunt situate pe semiaxa imaginară negativă, unul în
interiorul cercului, altul în exteriorul lui (fig. c)
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Superpoziție de curgeri elementare:
2. Curgerea în jurul unui cilindru cu circulație
Componentele vitezei în coordonate polare şi viteza pe cerc sunt

Rezultanta forţelor de presiune asupra cercului are componentele: :

Momentul resultant al forţelor elementare de presiune este nul,

deoarece acestea sunt radiale. Prin urmare acţiunea forţelor de presiune pe cerc
este dată de o forţa de mărime rGV∞. care trece prin centrul cercului, este
perpendicular pe în sensul opus circulaţiei. Aceasta este teorema Kutta-
Jukovski, dedusă în cazul particular al cercului.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
 3. Transformări conforme

Considerăm A o submulțime a lui C. Vom spune că am definit o funcție f pe

mulțimea A cu valori complexe și vom scrie f : A C, dacă fiecărui punct z A îi
corespunde în mod unic un punct w C și vom nota w = f(z). Să scriem z = x+iy, w =
u+iv. Funcția astfel definită se numește funcție complexă de variabilă complexă.
Spunem ca funcția complexă definită în domeniul D C este derivabilă în punctul z 0
D , dacă există și este unică:

Valoarea acestei limite se noteaza f’(z0) și se numește derivata funcției f(z) în

punctul z0 D. O funcție derivabilă într-un punct se numește monogenă în acel
punct. O funcție monogenă în fiecare punct al domeniului D se numește olomorfă
pe domeniul D sau monogenă pe domeniul D.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
 3. Transformări conforme
Fie f(z)=u+iv o funcție definită în domeniul D. Presupunem că f(z) este monogenă
în punctul z0 = x0 + iy0 și f’(z0)≠ 0. Vom nota w=f(z) și w0=f(z0). Funcția f determină
transformarea:
u = u(x,y) , v = v(x,y) (1)
între planele (z) si (w).
Corespondența dintre z și w, definită în funcția f, semnifică faptul că dându-se
perechea ordonată (x, y) D, putem cunoaște în mod unic perechea ordonată (u, v).
Deci u și v vor fi două funcții reale de două variabile reale x și y, definite pe
mulțimea D, u = u(x, y), v = v(x, y) adică vom putea scrie w = f(z) = u(x, y) + iv(x, y).
În planul (z) al variabilei se considera un arc de curba (C) care are o extremitate în
M0(z0) (figura). Vom nota cu (G ) imaginea curbei (C) prin transformarea punctuala
(1) între planele complexe (z) si (w).
Transformatele punctelor M0 și
M de pe curba (C) sunt
punctele N0 și N de pe curba (G )
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme
Fie a si a’ unghiurile formate de
secanta M0M și tangenta M0T în
M0 la curba (C) cu axa Ox.
Imaginile acestora prin
transformarea (1) vor fi
unghiurile b’ și b ale secantei
N0N și ale tangentei N0U în N0
la curba imagine (G ) din planul
(w) cu axa Ou.
Propoziția 1. O funcție monogenă într-un punct z0, având derivata diferită de zero
( f’(0)≠0), transformă elementele de arc din vecinătatea punctului M0(z0) în
elemente de arc proporționale cu modulul derivatei în punctul z 0. Argumentul
derivatei funcției în z0 este unghiul cu care trebuie rotită în sens direct tangenta
M0T pentru a deveni paralelă cu tangenta N0U la curba (G ) .

Definitia 1. Transformarea punctuală (1) între planele (z) și (w) se numește

transformare conformă dacă păstrează unghiurile.

Propozitia 2. O funcție f(z) olomorfă într-un domeniu D având derivata diferită de

zero în D definește o transformare conformă.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
 3. Transformări conforme
Dacă a, b, c și d sunt constante complexe astfel încât ad- bc ≠ 0, atunci funcția
w = S(z) =(az + b)/(cz + d)
este numită transformare Möbius sau o transformare bilineară.
De reținut:- toate transformările Möbius sunt transformări conforme;
- compunerea a două transformări Möbius este tot transformare Möbius.
Tipuri de transformări Möbius:
Fie aC. Atunci S(z) = z + a se numește transformare de translație.
Fie 0≠a C. Atunci S(z) = az se numește dilatare. (Dacă < 1, S se numește contracție
și dacă > 1, S se numește extensie.)
Fie qR: Atunci S(z) = eiq se numește rotație.
Transformarea S(z) = 1/z se numește inversie.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme 
 Curgerea potențială în două dimensiuni este simplu de analizat folosind
transformări conforme, prin utilizarea transformărilor planului complex. Cu toate
acestea, nu este necesară utilizarea unor numere complexe, cum ar fi, de
exemplu, în analiza clasică a curgerii unui lichid peste un cilindru. Nu este
posibilă rezolvarea unei curgeri potențiale, folosind numere complexe, în trei
dimensiuni.
Ideea de bază este utilizarea unei funcții holomorfe (numite și analitice) sau
meromorfe f, care mapează domeniul fizic (x, y) în domeniul transformat (φ, ψ).
Deși x, y, φ și ψ sunt toate reale, este convenabil să se definească cantitățile
complexe: z=x+iy și w=j+iy
Scriind maparea sub forma: f(x+iy)=j+iy sau f(z)=w
Apoi, deoarece f este o funcție olomorfă sau meromorfă, ea trebuie să satisfacă
ecuațiile Cauchy-Riemann:

Componentele de viteză (u, v), respectiv în direcțiile (x, y), pot fi obținute direct
din f prin diferențierea în raport cue z. Acesta este:

Deci câmpul de viteză v = (u, v) este specificat de

Atât φ cât și ψ satisfac ecuația lui Laplace:
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme 
 Exemple de curgeri bidimensionale
Legi de tip putere
În aceste cazuri se aplică transformare conformă de la z = x + iy la w = φ + iψ:
W=Azn
apoi, scriind z în coordonate polare ca z = x + iy = r*eiθ, avem:

În figurile alăturate se dau exemple pentru mai

multe valori ale lui n. Linia neagră este frontiera curgerii, în timp ce liniile albastre
mai închise sunt liniile de curent, iar liniile albastre mai deschise sunt linii
echipotențiale. Unele puteri interesante n sunt:
n = 1/2: aceasta corespunde unei curgeri în jurul unei plăci semi-infinite,

n = 2/3: curgere în jurul unui colț drept,

 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme 
 Exemple de curgeri bidimensionale – Legi de tip putere
n = 1: un caz banal de debit uniform,
n = 2: curge printr-un colț sau în apropierea unui punct de stagnare și
n = −1: debit datorat unei surse dublet.
Constanta A este un parametru de scalare: valoarea sa absolută | A | determină
scala, în timp ce argumentul său arg (A) introduce o rotație.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme 
 Exemple de curgeri bidimensionale – Legi de tip putere
Legi de tip putere cu n = 1: curgere uniformă
Dacă w = Az1, adică o lege a puterii cu n = 1, liniile de curent (adică liniile cu ψ
constant) sunt un sistem de linii drepte paralele cu axa x. Acest lucru este cel mai
ușor de văzut prin scrierea pe componente reale și imaginare:
f (x + iy) = A(x + iy) = Ax + iAy dând astfel φ = Ax și ψ = Ay. Acest flux poate fi
interpretat ca un flux uniform paralel cu axa x.

Legile de putere cu n = 2
Dacă n = 2, atunci w = Az2 și liniile de curent
corespunzătoare unei anumite valori a lui ψ sunt acele
puncte care satisfac:
care este un sistem de
hiperbole echilatere. Acest lucru poate fi văzut prin rescrierea componentelor
reale și imaginare. Observând că sin2θ = 2sinθcosθ și
rescriind sinθ =y/r și cosθ =x/r se vede (la simplificare)
că fluxurile sunt date de j= 2Axy.
Câmpul de viteză este dat de ∇φ, sau
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme 
 Legile de putere cu n = -1: dublet
Dacă n = −1, liniile de curent sunt date de
Acest lucru este mai ușor de interpretat în termeni de
componente reale și imaginare:

Astfel, liniile de curent sunt cercuri tangente la axa x în origine. Cercurile din
jumătatea superioară curg astfel în sensul acelor de ceasornic, cele din jumătatea
inferioară curg în sens opus acelor de ceasornic. Componentele vitezei sunt
proporționale cu r−2; iar valorile lor la origine sunt infinite. Acest model de curgere
este de obicei denumit dublet sau dipol și poate fi interpretat ca o combinație
dintre o pereche sursă-puț de putere infinită menținută la o distanță infinit de
mică. Câmpul de viteză este dat de:
Sau în coordonate polare:
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme- Transformarea profilurilor şi a vitezelor 
 Funcţia de transformare operează asupra întregului domeniu, transformând liniile
de curent dintr-un domeniu în linii de curent omoloage în domeniul transformat.
Liniile echipotenţiale şi vitezele de asemenea sunt transformate,după cum şi
anumite linii de curent formate de curbe închise, care pot fi folosite drept profiluri
hidrodinamice (fig.).
În privinţa transformării vitezelor, fie o
mişcare reprezentată prin potenţialul
complex, în planul xy:
f=j(x, y)+Ψ(x, y)
şi fie funcţia de transformare:
se obţine:

Viteza complexă: sau

adică viteza complexă în planul transformat z este egală cu produsul dintre viteza
complexă în planul z şi derivata funcţiei de transformare.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
 3. Transformări conforme- Mişcări reprezentate prin funcţii analitice date 
 a). Curent plan paralel (fig.)
Fie o mişcare caracterizată de potenţialul
complex f=Cz.
Coeficientul C fiind un număr complex
C=A+iB, avem:

De unde, prin separarea termenilor, se 

obţine:

Liniile de curent ψ=const, fac unghiul b  cu

axa reală, astfel că tgb=-B/A.
Viteza complexă:

este reprezentată prin vectorul  în cadranul I, deci viteza  a mişcării este simetrica
vitezei conjugate faţă de axa reală, fiind situată în cadranul IV şi este paralelă cu
liniile ψ=const. În cazul când B=0, liniile de curent şi vitezele sunt paralele cu axa
reală şi A=v. Lui B > 0 îi corespunde o viteză în sensul lui + x.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
 3. Transformări conforme- Mişcări reprezentate prin funcţii analitice date 
 b). Mişcarea produsă de un izvor punctiform (fig.)

Cum viteza la distanţa r este radială şi are

aceeaşi valoare v, debitul este: Q=2prv
Rezultă j=Clnr, Ψ=Cq,
Liniile echipotenţiale sunt cercuri
concentrice cu centrul în origine, iar liniile
de curent sunt razele pornind din origine.
Pentru C > 0 izvorul este pozitiv, adică fluxul iese din originea lui, iar dacă
C<0 izvorul este negativ, fluxul îndreptându-se spre originea sa.
Construcţia spectrului mişcării se face dând lui jşi Ψ diferite valori constante,
diferind între ele prin aceeaşi diferenţă Dj=Δψ.
În acest caz, liniile jşi Ψ din planul f se transformă prin funcţia Clnz în liniile jşi Ψ
ale spectrului căutat în planul z.
 Cum în planul f reţeaua liniilor jşi Ψ este formată din pătrate, reţeaua liniilor
omoloage în planul z va consta din pătrate curbilinii.
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
 3. Transformări conforme- Mişcări reprezentate prin funcţii analitice date 
 b). Mişcarea produsă de un izvor punctiform
Dacă se ia de Δψ=Δj=Q/16, în care caz DQ=p/8, liniile de ψ=const sunt acelea
notate în valori ale debitului Q.
Liniile echipotenţiale, ortogonale cu liniile de curent, vor avea valoarea Ψ=r lnC,
de unde rezultă: cu n=0, 1,...
Astfel, se obţine: , ...
 Cercurile cu raze subunitate vor avea razele:, , , ...
Spectrul mişcării este redat cu atât mai detaliat cu cât ochiurile reţelei sunt mai
mici, iar aceasta depinde de Dq.
c). Mişcarea produsă de un vârtej rectiliniu indefinit  (fig.)
Dacă axa vârtejului este perpendiculară în origine pe planul xOy, mişcarea este
reprezentată prin potenţialul complex:
f(z)=-iClnz=Cq-iClnr.
Această mişcare se obţine înmulţind cu  –i funcţia
f(z)=Clnz care reprezintă izvorul punctiform
(cazul anterior).
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
 3. Transformări conforme- Mişcări reprezentate prin funcţii analitice date 
c). Mişcarea produsă de un vârtej rectiliniu indefinit 
În acest caz liniile echipotenţiale sunt razele, iar liniile de curent sunt cercurile cu
centrul în origine. Viteza fiind tangentă la cercuri, se obţine:
iar circulaţia G pe o linie de curent în sensul creşterii lui j
(considerând C > 0) este: G=2 p r v=2 p C
de unde C=G/2p, deci v=G/2pr
Se vede că circulaţia G joacă în această mişcare rolul lui Q din cazul anterior al
izvorului punctiform. Viteza v se numeşte viteză indusă de vârtej.
Circulaţia G este nenulă numai pentru curbe care înconjoară originea, pentru orice
alte curbe închise, care lasă originea în exteriorul lor, circulaţia este nulă:

  Dacă sensul de parcurgere a curbei C este sensul lui v, proiecţia lui ds pe v este
rdq, pozitivă pe porţiunea ABC şi negativă pe CDA a  parcursului, astfel că:
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme- Mişcări reprezentate prin funcţii analitice date 
c). Mişcarea produsă de un vârtej rectiliniu indefinit 
În mod identic se poate demonstra că pe orice altă curbă care se închide în jurul
lui O (nu numai pe liniile de curent) circulaţia este G=2pC.
Câmpul mişcării este irotaţional, în afara originii, de aceea această mişcare se
numeşte mişcare de circulaţie într-un câmp potenţial.

d). Scurgerea printr-o fantă de deschidere 2a 

 Potenţialul complex este: f(z)=-i C arccos(z/a)
din care rezultă: Z=a cos(if(z)/C), sau
Unde

Introducând în

Se obține
 MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme- Mişcări reprezentate prin funcţii analitice date 
d). Scurgerea printr-o fantă de deschidere 2a 
 Rezultă că liniile echipotenţiale j=k sunt elipse
homofocale, focarele fiind punctele A, B, limitele
fantei (fig.).
Pe axa reală, elipsa se reduce la segmentul AB, iar
hiperbola la segmentele x-∞A şi Bx+∞.
Debitul care se scurge prin fantă este Q=ΨA-ΨB.
Rezultă că în punctul B, unde x=a, y=0, ψ=0, iar în 
punctul A, ψ=πC, adică Q=πC.
Viteza complexă este: