Sunteți pe pagina 1din 26

SEMIOLOGIA TEGUMENTELOR

MUCOASELOR ŞI FANERELOR
MODIFICĂRI DE CULOARE ALE PIELII

PALOAREA
Definiţie: Dispariţia nuanţei rozate normale a tegumentelor şi
mucoaselor care capătă o culoare deschisă.
Paloarea poate fi:
- generalizată
- localizată
Paloarea generalizată
Poate fi determinată de îngroşarea tegumentelor (mixedem),
reducerea cantităţii de hemoglobină în anemii, vasoconstricţie (frig,
emoţii, şoc) sau hipodezvoltarea reţelei de capilare dermice.
Paloarea este mai greu decelabilă la pacienţii hiperpigmentaţi.
Cercetarea culorii palmelor şi a mucoaselor (conjunctivală,
linguală, bucală) care sunt mai puţin influenţate de alţi factori,
permite să se aprecieze dacă paloarea este expresia unei anemii
reale.
 Paloarea poate îmbrăca diferite nuanţe:
 paloare cu icter; pacienţii sunt mai mult palizi decât icterici

– în anemia hemolitică
 paloare cu nuanţa gălbuie “ca ceara” – în anemia Biermer

 paloare “café au lait” – în endocardita bacteriană subacută

 paloare marcată – “alb ca varul” sau “alb ca hârtia”, cu

piele rece şi umedă (transpiraţii reci) – în anemia


posthemoragică acută
 paloare “gri pământie” – apare în leucemii cronice,

insuficienţă renală cronică, neoplasme

Paloarea localizată – se întâlneşte în obstrucţiile arteriale acute


sau cronice; tegumentul este palid, rece şi pot apărea modificări
ale părului şi unghiilor, iar în cazuri grave gangrenă.
Localizarea cea mai frecventă este la nivelul membrelor
inferioare.
ERITEMUL (ROŞEAŢA)
Se poate produce prin vasodilataţie pronunţată sau prin creşterea
cantităţii de oxihemoglobină în circulaţia sanguină (poliglobulie).
Poate fi:
 trecător
 durează secunde, minute, zile

 apare frecvent la faţă

 circumstanţele de apariţie sunt: stări emotive, expunere la

soare, boli febrile, intoxicaţie cu CO


 persistent
 generalizat: scarlatină, LLC

 localizat: - la faţă – lupus eritematos diseminat, diabet


zaharat, etilism cronic
- alte localizări: arsuri de gr. I
- la palme – eritroză palmară (ciroză hepatică)
CIANOZA

Definiţie : reprezintă coloraţia albăstruie a tegumentelor şi


mucoaselor, cauzată de creşterea de peste 5g% a Hb reduse în
sângele capilar (valori normale =2,5g%).

Tipuri:
 cianoza adevărată – hemoglobinică – creşterea Hb reduse
 cianoza prin derivaţi de Hb anormală - hemoglobinopatică
– methemoglobina
– sulfhemoglobina

CIANOZA ADEVĂRATĂ (HEMOGLOBINICĂ)


Poate fi: - centrală
- periferică
Cianoza centrală poate fi:
 cardiacă
- afecţiuni cardiace cu stază pulmonară (IC dreaptă, IC stângă, IC
globală, pericardita constrictivă, stenoza mitrală, insuficienţa
tricuspidiană)
- afecţiuni cardiace cu şunt dreapta - stânga – maladii congenitale
de cord (tetralogia Fallot)

 pulmonară
- instalare acută: obstrucţie de căi aeriene superioare, pneumonii
acute masive, embolie pulmonară, pneumotorax, edem pulmonar
acut
- instalare cronică: bronşită cronică, astm bronşic, bronşiectazii,
scleroze pulmonare

 mixtă
- cordul pulmonar cronic
Caracterele cianozei centrale

 este caldă deoarece lipseşte staza şi există o vasodilataţie prin


hipercapnie
 interesează limba şi mucoasa bucală
 nu dispare la masajul lobului urechii (proba Lewis) deoarece
activarea circulaţiei locale modifică doar cianoza de stază
 se ameliorează la administrarea de O2
Cianoza periferică
Se instalează ca urmare a unei desaturări exagerate a
oxihemoglobinei la nivelul ţesuturilor periferice, cauza
principală fiind staza.
Poate fi:
- generalizată - starea de şoc
- localizată - sindrom Raynaud
- cianoza “în pelerină” - obstacol pe vena cavă
superioară

Caracterele cianozei periferice


 este rece
 dispare în momentul masării lobului urechii după care se
recolorează în roz deschis
 mucoasa bucală şi limba de culoare normală
 nu se ameliorează la administrarea de O2
CIANOZA PRIN HEMOGLOBINĂ ANORMALĂ (HEMOGLOBINOPATICĂ)
– Methemoglobinemie
 cauzată de nitriţi, fenacetină, anilină, sulfamide
 este brun închis
 este tranzitorie, cu durată de ore, zile
 examenul obiectiv este normal

– Sulfhemoglobinemie (cianoza enterogenă)


Apare după:
 abuz de analgetice
 tulburări intestinale
 este cea mai albastră
ICTERUL

Definiţie : Icterul reprezintă coloraţia galbenă a pielii, sclerelor şi


mucoaselor, datorată impregnării lor cu bilirubină rezultată din
degradarea hemoglobinei.

Există 2 situaţii clinice:


 icter adevărat – determinat de creşterea bilirubinei serice peste
1,6 mg%
 coloraţia galbenă neicterică
– după administrare de atebrină, acid picric
– carotenoză – apare la copii – după alimentaţie cu morcovi în
exces
- mucoasele nu sunt colorate
- bilirubinemia este normală
În funcţie de mecanismul de producere a icterului, acesta se
împarte în 3 mari tipuri:
1. Icterul prehepatic – icterul hemolitic
 mecanisme:
 distrugere masivă de hematii prin hemoliză
 depăşirea posibilităţii de conjugare a ficatului

 cauze:
 anemii hemolitice
 hemolizele de alte cauze: hematoame extinse,
incompatibilitate transfuzională, infarct pulmonar
 caracteristici:
 icter flavinic cu nuanţă deschisă
 bilirubină indirectă crescută
 sideremie crescută
 urini hipercrome – urobilinogen crescut
 scaune colorate – stercobilinogen crescut
 splenomegalie
 ficatul funcţional normal
 prurit absent
2. Icterul hepatic
 mecanisme: datorat afectării anatomo-funcţionale a
hepatocitelor, care nu mai pot conjuga toată bilirubina liberă
 cauze: hepatită acută, hepatită cronică, ciroză hepatică
 caracteristici:
 icter cu nuanţă roşietică (icter rubinic)

 creşte bilirubina directă şi bilirubina indirectă

 urini hipercrome – conţin bilirubină conjugată şi


urobilinogen
 scaun normal sau hipocrom – prin reducerea cantităţii de
stercobilină
 splenomegalie

 ficatul alterat morfofuncţional


3. Icterul posthepatic - obstructiv
 mecanisme: - datorat deficitului în eliminarea bilirubinei
conjugate
 cauze: - obstrucţie - intrahepatică (ciroză, neoplasm hepatic)
- extrahepatică (litiază biliară, litiază cole-
dociană, neoplasm de cap de pancreas)
 caracteristici:
 intensitate mare – verdinică sau închisă (negru) – melanică

 predomină bilirubina directă

 urini hipercrome

 scaun deschis, grăsos, chitos

 se însoţeşte de prurit

 splina în limite normale

 ficatul la început funcţional normal


MODIFICĂRILE FANERELOR
PĂRUL
a). Modificări cantitative
 Alopecia
 defineşte căderea părului

 poate fi ereditară sau dobândită

 poate fi generalizată şi circumscrisă

Alopecia generalizată apare după: radioterapie şi citostatice


Alopecia circumscrisă are două forme:
 peladă – alopecie insulară în legătură cu o anomalie a

foliculilor piloşi determinată genetic şi declanşată de


hipertiroidism sau factori neuropsihici.
 calviţie (chelia) – reprezintă căderea prematură a părului la

nivelul vertexului şi regiunii temporale; ea poate fi senilă sau


precoce, postinfecţioasă sau discrinică (hipofiză, tiroidă)
 Hipotrichoza: constă în reducerea pilozităţii; apare în hipotiroidie,
boala Addison, ciroze

 Hipertrichoza:
poate fi:
- congenitală: “om maimuţă” – hipertricoza feţei şi a regiunii
sternale
- dobândită: apare după fracturi şi neoplasme

 Hirsutismul
 la femei îmbracă aspectul virilismului primar cu pilozitate

facială tip masculin (barbă, mustaţă) şi pubiană de tip


masculin (mai ales pe linia albă)
 cauze: menopauză, paraneoplazic, boala Cushing,
medicamente (anticoncepţionale, hormoni anabolizanţi)
b). Modificări de culoare
 Caniţia (încărunţirea)
 reprezintă albirea părului

 fiziologică – apare odată cu înaintarea în vârstă

 patologică – în diabetul zaharat, hipertiroidie, şocuri

psihice

 Leucotrichia – lipsă congenitală a pigmentului, localizată sau


generalizată (albinism)
UNGHIILE
1. Modificări de culoare
 leuconichia
- unghie albă
- apare în albinism, degerături, hipocalcemie, ciroză
 melanonichia
- culoare brună
- apare după tratamentul cu tetraciclină

2. Modificări de formă
 platonichia
 unghie plată, turtită
 se întâlneşte în anemia feriprivă
 koilonichia
 unghie concavă, “în linguriţă”
 apare în anemia feriprivă, ciroză hepatică
 onicogrifoza
 aspect de gheară
 apare în arsuri, degerături, congenital
 onicofagia
 unghii scurte, neregulate

 apare în nevroze, carenţe de fier, infecţii

 onicoliza
 desprinderea unghiei de patul unghial

 apare în diabet, după panariţiu, posttraumatic

 onicomicoza
 unghii opace, îngroşate

 apare în micoze unghiale

 unghia jumătate
 jumătate de unghie albă

 apare în uremie

 hemoragii subunghiale “în aşchie”


 apar în endocardită bacteriană subacută, leucoze, posttrau-

matic
 degete hipocratice
 unghia este bombată “în sticlă de ceasornic” asociată de

obicei cu hipertrofia ţesuturilor moi ale ultimei falange de


la mâini şi picioare realizând degetul în “băţ de tobă”
Degetele hipocratice apar în:
 boli respiratorii: bronşită cronică, bronşiectazii, supuraţii

pulmonare, neoplasm pulmonar, fibroze interstiţiale


 boli cardiovasculare: cardiopatii congenitale cianogene,

endocardită bacteriană subacută, stenoză de arteră


pulmonară, anevrism de arteră subclavie (hipocratism
unilateral)
 boli digestive: polipoză intestinală, rectocolita
ulcerohemoragică, tumori ale intestinului subţire şi
colonului, ciroză biliară primitivă
 boli de sânge: policitemie vera, poliglobulii secundare