Dramaturgia sovietică

Enășel Ioana
Grupa H312, Anul III
 Dramaturgia sovietică s-a infiltrat în focul războiului civil, curând după
înfăptuirea revoluției socialiste în Rusia.

 În acea perioadă, de eroice lupte, se resimte cu deosebire, necesitatea

promovării acelor genuri artistice care se adresau nemijlocit maselor și care
redau mai puternic și mai viu, noile aspecte ale vieții sociale din lumea
sovietică.

 Mult mai bine realizate, din punct de vedere al conflictului dramatic, dar și
mult mai bine redate au fost dramele lui Alexander Neverov, în lucrări
precum ,,Moartea lui Zaharov” și „Baba”.
Alexander Neverov n. 24.12.886
d. 24.12.1923
- Scriitor și profesor sovietic.
-A fost fondatorul teatrului local
de folk, iar în anul 1919, scrie
prima lui piesă, intitulată
„Baba”.
-Lucrările sale complete, lansate
în anul 1926, au fost reeditate de
5 ori înainte de 1930.
-Nuvela intitulată „Taschkent,
die bratreische Stadt”(Orașul
pâinii), a fost „victima”
naziștilor, aceasta fiind distrusă
în anul 1933.
Lucrările amintite anterior oglindeau aspecte ale luptei
de clasă, în perioada războiului civil.
Cu toate acestea, nici ele nu au atins încă hotarul
maturității sub aspectul construcției artistice.
Cea mai notabilă piesă din această etapă de început a
dramaturgiei sovietice poate fi caracterizată de
„Misteria Buf”, scrisă de Vladimir Maiakovski.
 Vladimir Maiakovski n. 7/19 iulie 1893
-A fost poet și dramaturg rus d. 14 aprilie 1930
-Pe lângă poezii, a scris și teatru
satiric de o virulență în care
predomină stilul publicistic.
-În anul 1919, se reîntoarce la
Moscova, unde va fi inspirat să
redacteze poeme populare,
încurajatoare pentru bolșevici.
-În 1924, Maiakovski scrie elegia
morții lui Lenin, aceasta făcându-l
cunoscut în Rusia.
-După moartea sa, a fost elogiat de
Stalin, acesta afirmând că: „ este
cel mai bun și talentat poet al
epocii noastre sovietice”.
În al treilea deceniu, dramaturgia oglindește munca colectivă.
Cel dintâi dintre dramaturgi care a atacat această temă a fost dramaturgul
Vladimir Maiakovski, care, în anul 1929, a creat lucrarea „Baia”.
Dramaturgiei sovietice îi revenea importanta sarcină de a populariza
concepțiile și simțămintele proprii acestui om de tip nou, cât și de a
reliefa trăsăturile tipice ale caracterului său.
Dramaturgii au abordat cu interes această temă și fiecare s-a străduit să
folosească mijloace personale de expresie în tratarea ei.
Un eveniment important în istoria dramaturgiei sovietice l-a constituit
apariția pieselor ce evocau figura lui Lenin.
Cele mai importante dintre acestea au fost „Omul cu arma” și „Orologiul
Kremlinului” de Nikolai Pogodin.
 Nikolai Pogodin n. 16 noiembrie 1900
d. 19 septembrie 1962
-A fost un dramaturg sovietic
-Piesele lui au fost recunoscute în teatrul
Uniunii Sovietice pentru portretele lor realiste
ale vieții comune combinate cu teme
socialiste și comuniste.
-În timpul Marii Epurări, Pogodin a lansat
mai multe piese despre Lenin.
-Autorul a rezolvat cu succes această
importantă temă, reprezentându-l ca pe un
erou popular de tip nou care întruchipează
forța conducătoare a partidului.
-Dramaturgul a surprins și a redat trăsăturile
lui Lenin, devotamentul său față de revoluție,
neclintita sa voință, inepuizabilul său
optimism, simplitatea și adânca sa dragoste
față de oamenii simpli.
Războiul și-a pus puternic amprenta pe întreaga dramaturgie
sovietică, generând noi idei și forme de expresie artistică.
Încă în preajma războiului, dramaturgia a reflectat apropierea
istoricelor încercări, pregătind sovieticii pentru aceste
evenimente.
Totodată, acest repertoriu se îmbogățește cu noi piese
care promovează vitejia și înalta etică a soldaților
sovietici.
Dintre acestea s-a remarcat cu deosebire piesa lui
Konstantin Somonov „Un flăcău din orașul nostru”.
Personajul principal, un tanchist, pe numele său, Serghei
Lukonin, prezice victoria poporului sovietic și a armatei
sale asupra inamicilor.
Lucrările dramatice scrise chiar în timpul eroicelor lupte duse
împotriva fascismului au dezvăluit în imagini artistice trăsăturile
caracteristice ale patriotismului socialist, au evidențiat virtuțiile
ostașului de tip nou, apărător al puterii populare.
Un astfel de ostaș este, de pildă, Ivan Safonov, eroul principal
din piesa „Oameni ruși” de Konstantin Simonov. Fără a
manifesta deosebite talente militare, Safonov se dovedește, în
clipele când amenințarea morții este mai puternică, un om
hotărât, curajos, un patriot.
Uriașa forță a patriotismului sovietic a fost măiestrit descrisă și
de cunoscutul scriitor sovietic Leonid Leonov.
Leonid Leonov n. 7/19 mai 1899
d. 8 august 1994

-Un important prozator și dramaturg

sovietic.
-A fost supranumit „Dostoievski al
secolului XX”.
-A scris mai multe romane realist-
psihologice, în tradiție dostoievskiană,
cu intrigă și personaje complicate, pe
fundalul temelor sociale: ex: relația
dintre mediul urban și mediul rural.
Partidul Comunist a acordat dramaturgiei, ca și artei
socialiste, în general, un substanțial sprijin pentru a putea
lichida din timp aceste rătăciri.
Condamnând concepțiile estetice greșite, partidul a sprijinit
cu căldură tot ce era valoros în literatură și a elaborat
sarcini precise în domeniul creației artistice, în etapa dată.
Trebuie menționat, că lucrările scrise în această perioadă( a
doua jumătate a deceniului 4 și începutul deceniului 5) au
dezvăluit mai cuprinzător și cu mai multă îndrăzneală,
decât cele create în jurul anului 1930 lupta împotriva
rămășițelor capitaliste din conștiința oamenilor