MASOTERA

PIE
CURS MASAJ
I
 Structura Cursului
PARTEA ÎNTÂI
 C A P I T O L U L I MASAJ – GENERALITĂŢI
 C A P I T O L U L II NOŢIUNI DE ANATOMIE
 C A P I T O L U L III EFECTELE MASAJULUI ASUPRA DIFERITELOR ŢESUTURI ŞI ORGANE.
INDICATII SI CONTRAINDICATII.
 C A P I T O L U L IV EXAMINAREA SUBIECTULUI ÎN VEDEREA APLICĂRII MASAJULUI
 C A P I T O L U L V APLICAŢIILE MASAJULUI TERAPEUTIC
 C A P I T O L U L VI MIJLOACE ASOCIATE DE REFACERE

PARTEA A DOUA
 C A P I T O L U L VII GENERALITĂŢI
 C A P I T O L U L VIII TEHNICA PROCEDEELOR DE MASAJ
 C A P I T O L U L IX TEHNICA MASAJULUI PRINCIPALELOR REGIUNI ANATOMICE
ALE CORPULUI
 MASAJ – GENERALITĂŢI
MASAJUL este definit drept „o prelucrare metodică a părţilor moi
ale corpului în scop profilactic şi/sau curativ, prin intermediul
unor manevre, tehnici şi procedee manuale sau instrumentale”

Masajul in Hipocrate – părintele medicinei- spunea: “…

antichitate: masajul poate întări o încheietură care
 China este prea slăbită şi poate slăbi o
 India încheietură care este prea înţepenită….”
 Grecia Evul Mediu
 Roma Renasterea
 Lumea Araba
Secolul XIX Per Henrik Ling pune bazele
Egiptul
“masajului suedez” combinand
cunoştinţele sale de gimnastică şi
filozofie cu tehnicile chinezeşti, egiptene,
greceşti şi romane. Masajul medical a început să se dezvolte la
noi din cea de-a doua jumătate a
secolului trecut, în limba română
cuvântul „masaj” fiind introdus prin
intermediul literaturii medicale francez
 Clasificarea formelor de
După posibilităţile tehnice demasaj
In functie de persoana care
execuţie aplica masajul
masaj mecanic automasajul
masaj manual masaj aplicat de una sau mai
multe persoane
După aria de întindere şi durată
După profunzimea structurilor
masaj somatic (periferic) Forma Varianta Durata
masajul organelor (profund)
Extins 90
După mijloacele folosite pentru Redus 45
General
a facilita executarea
masajului
masaj umed Regional 20-25
După scopul propus
masaj uscat
profilactic Segmentar 10-12
Parţial
terapeutic
Local 5 - 6 
igienic
Forme de masaj

Masajul Suedez
Osteopatia (chiropraxia)
Terapia Reiki
Shiatsu
Masajul Periostal
Drenajul Limfatic
Reflexoterapia
 Notiuni de Anatomie
1. Pielea
2. Aparatul 3. Aparatul
Locomotor: Circulator;
 Inima;
Scheletul;
 Vasele sanguine
Articulatiile;
 Vasele limfatice
Muschii;
4. Aparatul Respirator;
5. Digestia;
6. Excretia;
7. Reproducerea.
 Pielea
Rolul pielii:
1. Protectie
2. Adaptare la mediu
• Sensibilitate termica
• Sensibilitate tactila
• Sensibilitate dureroasa
3. Termoreglare
4. Excretie
Structura pielii

EPIDERM

DERM

HIPODERM
FASCIE MUSCULARA
Efectele masajului asupra
pielii
Stimuleaza elasticitatea

Stimuleaza circulatia periferica (locala)

Stimuleaza schimburile nutritive

la nivel local
Sedativ local
 2.Aparatul Locomotor
SCHELETUL

Rolul scheletului:

Sustinere
Protectie
Partea pasiva a aparatului locomotor

Depozit de saruri minerale

Producator de globule rosii

 Structura osului lung

Clasificarea Oaselor:
•Lungi
•Scurte
•Late.
 Sistemul Articular
 Clasificarea articulatiilor
 Suturi
 articul. sinoviale,..etc
 Sistemul Articular
 Clasificare
 Mobile
 Semimobile
 Fixe
 Clasificare
 Sferice
 Plane
 In şa
 Balama
 Axiale
 Condiliene
 Musculatura
 Rolul musculaturii
 Partea activa a aparatului locomotor
 Principalul producator de caldura
 Protectie
Principalele grupe musculare
MASOTERAPIE

Curs II
 Condiţii materiale şi reguli pentru
practicarea
masajului
Sala pentru masaj şi mobilierul aferent
•Masa de masaj

Majoritatea lor sunt modulate, cu

dimensiuni între:
•190-200 cm lungime,
•70-80 cm înălţime (înălţimea ideală a
mesei este atunci când putem atinge
masa cu încheietura pumnului iar
membrul superior atârnă relaxat în
jos)
•suluri, perne tari sau saci cu nisip,
pentru sprijinul capului, trunchiului,
sau membrelor
 Reguli de igienă Reguli metodice

Mijloace ajutătoare
• Pulberile de origine:
minerală (talcul);
vegetală (amidonul de grâu sau de orez);
organică (sărurile acizilor graşi cu
metalele).
• Grăsimile de origine:
minerală (vaselina)
vegetală (ulei de măsline, de in, de ricin)
animală (lanolina)
• Cremele – sunt amestecuri de grăsimi
(minerale, vegetale, animale) cu diferite
cantităţi de apă sau soluţii apoase la care,
pentru creşterea consistenţei, se poate
adăuga pudră în proporţie de 10-20.
După scopul urmărit se adaugă substanţe
active.
• Pomezile-sunt amestecuri de grăsimi
minerale şi animale, la care se adaugă
pudră 10-15, pentru creşterea
consistenţei şi substanţe active, după
scopul urmărit
 Curs III
MASOTERAPIE
 Aptitudinile masorului şi pregătirea
acestuia
Exerciţii pregătitoare pentru masori
 Efectele masajului

 Locale :
 Efect sedativ asupra durerilor de tip nevralgic, muscular sau articular;
 Efect hiperemiant (stimularea circulatiei) local, de imbunatatire a circualtiei locale
caracterizat prin incalzirea si inrosirea tegumentelor masate;
 Inlaturarea lichidelor interstitiare de staza, cu accelerarea proceselor de resorbitie in
regiunea masate.

Generale :
•Stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;
•Cresterea metabolismului bazal;
•Efecte favorabile asupra starii generale a clientului (pacientului), imbunatatirea
somnului, indepartarea oboselii musculare
 Contraindicatiile masajului
Contraindicatii generale – referindu-ne la interdictia aplicarii oricarei manevre de
masaj pe orice suprafata a corpului   

Contraindicatii partiale – se refera la restrangerea manevrelor de masaj sau la

restrangerea masajului la partile sanatoase, interzicandu-se masajul pe zonele
afectate ;

Contraindicatii definitive – se recomanda in situatia unor boli cronice grave,

incurabile care s-ar putea agrava in cazul in care s-ar aplica masajul 

Contraindicatii temporare – sunt impuse de afectiuni, tulburari si leziuni usoare

si trecatoare care dupa ameliorarea si vindecarea lor vor permite aplicarea tuturor
procedeelor de masaj.
 Indicaţiile masajului

 ????
Principii generale în aplicarea
tratamentului

Stabilirea precoce a diagnosticului

Progresivitatea sau dozarea şi gradarea efortului

Individualizarea tratamentului

Principiile psihopedagogiei
 Examinarea subiectului
Examinarea pielii şi a ţesutului subcutanat
eczeme arsuri papule

Examinarea ţesutului muscular

 Examinarea ţesutului muscular

Contracturi
Rupturi musculare
Stabilirea conţinutului şedinţelor de
masaj în funcţie de rezultatele
examinării
 diagnostic;
 vechimea afecţiunii;
 simptome;
 recomandări medicale: scopul urmărit; observaţiile
rezultate în urma examinării subiectului în vederea
aplicării masajului;
 gradul de reactivitate al pacientului şi modul de
obţinere a reacţiilor de răspuns;
 evoluţia generală şi evoluţia ca urmare a efectelor
specifice urmărite prin aplicarea masajului etc.
 Protocolul unei şedinţe de masaj
Pentru întocmirea unui protocol al şedinţei de masaj se vor avea în vedere:
 poziţia subiectului;
 poziţia regiunii sau segmentului pe care se acţionează;
 abordarea aplicării masajului în următoarea succesiune:
 procedee şi tehnici cu efecte generale asupra întregului organism, în
sensul stimulării reechilibrării neurovegetative;
 procedee şi tehnici cu efecte predominant reflexe, aplicate la distanţă de
regiunea/segmentul afectat;
 procedee şi tehnici aplicate la distanţă de regiunea/segmentul afectat
sau pe regiunea/segmentul afectat, cu scop de pregătire pentru
următoarele intervenţii;
 procedee şi tehnici aplicate pe regiunea/segmentul afectat, cu scop strict
terapeutic-recuperator, în strânsă legătură cu specificul afecţiunii şi
particularităţile individuale ale subiectului;
 procedee şi tehnici de calmare - liniştire sau stabilizare a efectelor
urmărite şi obţinute în cadrul şedinţei
 Curs IV
APLICAŢIILE MASAJULUI TERAPEUTIC
Bazele generale ale masajului sportiv
• Masaj în scop fiziologic:
• în perioada pregătitoare;
• în perioada competiţională;
• înainte de concurs, între probe (serii, reprize, etape etc.);
• după concurs;
• în perioada de refacere şi recuperare medicală.
• Masaj igienic (în scop sanogenetic, profilactic).
• Masaj în scop terapeutic:
• în tratamentul funcţional;
• în tratamentul recuperator;
• în leziunile ţesuturilor moi periferice;
• în leziunile musculare şi ale tendoanelor;
• în accidentele articulare;
• în accidentele osoase;
• în leziunile nervilor periferici;
• în tulburările funcţionale;
• în supraantrenament;
• în epuizare fizică.
 Masajul în profilaxia şi combaterea oboselii
musculare fiziologice

Oboseala musculară locală

la palpare, muşchii se simt întăriţi, puţin tumefiaţi şi destul de sensibili; capacitatea lor de
contracţie este scăzută, mişcările sunt mai limitate şi mai puţin precise.
masajul local este contraindicat atâta timp cât durează fenomenele acute

Oboseala musculară generală

se caracterizează prin contracturi şi dureri musculare, mai ales la nivelul membrelor şi
regiunii spatelui şi cefei, mişcări greoaie, necoordonate, indispoziţie, somnolenţă sau
iritare, febră, dureri de cap.

Oboseala musculară precoce

Oboseala musculară tardivă
Oboseala acută
Oboseala cronică sau cumulativă
Aplicaţiile masajului în cele mai frecvente accidente
din activitatea sportivă

Accidente tendinoase Accidentele musculare

tenoperiostite ale inserţiei contuzii
tenosinovite intinderi
tendinite propriu-zise rupturi

Accidente articulare
entorse
luxatii
Psihiatrie, psihoterapie şi masaj

Aplicatiile masajului in
terapia durerii
 Masajul la patul bolnavului
Masajul pacientului cardiac
Masajul pacientului cu afectiuni neuromotorii
Masajul in obezitate
 Curs V

MASOTERAPIE
 MIJLOACE ASOCIATE DE REFACERE

Acupunctura Presopunctura

Shiatsu

Drenajul limfatic Masajul periostal

Aromaterapia

Cromoterapia Meloterapia
Clasificarea manevrelor de
masaj
Manevre principale
alunecarile usoare sau ritmice executate la suprafata
corpului numite neteziri sau efleoraj ;
PRIZE
 Pe suprafeţe foarte întinse mişcarea se execută cu
palmele şi degetele întinse şi depărtate între ele
Fricţiunea este o manevră principală de masaj ce constă în presiuni
asupra părţilor moi ale corpului pe un plan dur, şi întinderea
acestora în limita elasticităţii lor
framantatul sau stoarcerea tesuturilor ( petrisaj )
Frământatul reprezintă prinderea, strângerea, ridicarea
şi deplasarea diferitelor planuri de ţesuturi combinate
cu întinderea acestor ţesuturi (muşchi, ţesut
subcutanat adipos, fascii) în limita elasticităţii lor
loviri usoare sau ritmice aplicate pe regiuni carnoase ale corpului sau baterea 
Vibraţiile constau din imprimarea în ţesuturi a unui număr
cât mai mare de mişcări oscilatorii pe unitatea de timp; ele
se execută pe loc sau cu deplasare laterală
 Manevre secundare
cernutul si rulatul ;
presiunile ;
tractiunile si tensiunile ;
scuturarile ;
alte procedee diverse 
TEHNICA MASAJULUI PRINCIPALELOR REGIUNI
ANATOMICE ALE CORPULUI

 Masajul Trunchiului  Masajul membrului

 Masajul Spatelui
superior
 Masajul Coloanei
Vertebrale Masajul Umarului


 Masajul Bratului
 Masajul abdomenului
 Masajul
 Masajul toracelui
Antebratului
 Masajul Membrului  Masajul Capului
 Masajul Mainii

inferior  Masajul Fetei

 Masajul Fesierilor  Masajul Scalpului
 Masajul Coapsei
 Masajul Gambei
 Masajul Piciorului