PSIHIATRIE CURS

ADICTOLOGIE - 1
• Există dovezi arheologice că opiumul era
consumat încă acum mai mult de 5000 ani în
vechiul Sumer, iar cannabisul era de asemenea
consumat în vechea Indie cu mult înainte de
Christos, la fel cum se întâmpla cu consumul
de frunze de coca în populațiile vechi din
America de Sud.
• Atât alcoolul, cât și celelalte droguri enunțate erau
și sunt încă asociate cu practici religioase majore.
• Toate dependențele nu sunt decât mecanisme
de evadare, de coping paleativ, false rezolvări,
care pot patologiza progresiv individul.
• Magnus Huss este cel care, într-o publicație
din 1849, a introdus primul conceptul de
alcoolism ca boală și a inaugurat astfel o
tradiție științifică puternică de medicalizare a
înțelegerii alcoolismului și a celorlalte
dependențe.
Astăzi, tendința majoră în perspectiva
științifică constă în trecerea de la
„alcoolism” și “drogodependență”, la
„adictologie”, ceea ce semnifică o
lărgire fundamentală a câmpului de
înțelegere a fenomenului
dependenței/adicției și totodată o
depășire a reducționismului bio-
medical în înțelegerea acestui fenomen.
Actualmente, adicțiile sunt înțelese ca „boli de
adicție”,o nouă categorie în clasificarea patologiilor,
nici boli somatice, nici boli psihice, dar mai mult și
diferit de aceste categorii clasice.
Adicțiile sunt „patternuri comportamental - adaptative
disfuncționale învățate social”.
În fapt, ambele aceste concepte acoperă, din
perspective disciplinare diferite, aceeași înțelegere și
abordare a adicției, în contextul depășirii modelelor
reducționiste clasice prin actualul model complex, bio-
psiho-socio-cultural al adicțiilor.
Omul conviețuieste cu drogurile încă de la
apariția speciei umane, iar explicaţiile adânci
legate de această convieţuire sunt explicaţii de
ordin metafizic, care țin de mecanismele
neuropsihice ale plăcerii și durerii și de rolul
acestora în economia vieții umane.
Din această situație perenă derivă constatarea
că este nerealist ca o societate să-şi propună
eradicarea drogurilor, realist este să caute să
găsească o modalitate de convieţuire cu
drogurile, care să producă daune cât mai mici.
Drogul = substratul adicției
Substrat al adicției nu sunt doar drogurile
(inclusiv alcoolul, care este drog legal), ci și
diferite habitudini comportamentale.
Drogul este în fond orice substanţă (de origine
vegetală, animală, minerală sau de sinteză
chimică) care conferă dependenţă.
În această categorie , de substanțe adictogene,
sunt incluse multe substanțe, însă multe alte
substanțe nu au caracter adictogen.
• Comportamentul de consum al drogurilor,
substanțelor adictogene în general, inclusiv
practicarea unor habitudini comportamentale
cu caracter adictogen, este punctul de pornire a
tot ceea ce este adicție.
• Nota caracteristică este repetitivitatea.
• Acest comportament de consum poate lua
forma consumului ca experiență unicat sau de
puține ori repetată, dar și forma
comportamentului multiplu repetat, asociat și
cu creșterea cantitativă.
Consumul abuziv/ comportamentul cu risc pentru
adicție este nivelul următor care duce efectiv la
adicție.
• Notele caracteristice sunt repetitivitatea amplă și
creșterea cantitativă.
• Este discutabil de la ce nivel încolo consumul
normal devine abuziv/ cu risc pentru adicție. În ce
privește consumul abuziv de alcool (care este altceva
decat beția episodică), există persoane care consumă
„cu moderație” alcool o viață întreagă fără a deveni
alcoolici, după cum sunt persoane care pot deveni
alcoolici în câteva luni.
• Diferența stă în compulsivitatea consumului și în
asocierea cu experientizarea depresiei și anxietății.
Dependenţa / adicția reprezintă problema de
fond asociată cu comportamentele adictive cu
risc de consum abuziv.
Trecerea de la consumul abuziv la dependenţă
nu este aceeaşi în cazul tuturor drogurilor,
uneori această trecere este lentă, îndelungată,
pe când în cazul altor droguri trecerea la
dependenţă poate fi rapidă,scurtă (heroina).
În ce constă dimensiunea somatică a
dependenţei? Dimensiunea somatică a
dependenţei se bazează pe interacţiunea dintre
substanţele psihoactive din drog cu
neurotransmiţătorii (hormoni naturali ai
creierului, responsabili de dispoziţia
individului, de stările de: relaxare, mulţumire,
extaz, tristeţe, depresie, anxietate, încordare,
disperare etc.)
Dependenţa la nivel psihic se manifestă la
nivelul rutinei cotidiene: obişnuinţe,
comportamente, o presiune de
neevitat/compulsivă și obsesivă în direcţia
consumării drogului .
Persoana se gândeşte în permanenţă la starea
produsă de drogul respectiv, în plan psihic
persoana se obişnuieşte să nu se simtă:
relaxată, mulţumită decât dacă îşi ia doza de
drog; dacă nu face acest lucru intră automat
într-o stare de plictis, neliniște, nemulţumire
etc.
În cazul oricărei adicții, în manifestarea sa, se
asociază alte două fenomene care se regăsesc
obligatoriu:
Acestea sunt fenomenul de toleranță la
consumarea drogului/ comportamentului
habitual, respectiv fenomenul, sindromul de
sevraj.
Toleranţa reprezintă adaptarea și obișnuirea
organismului în raport cu drogul, care este pe
fond o substanță toxică pentru organism.
• Această adaptare constă în micșorarea și
limitarea efectelor toxice.
• Consecința este că, pentru a resimți la
aceeași intensitate efectele consumului de
drog, persoana în cauză mărește treptat
cantitatea de drog consumat.
• Aceasta se manifestă prin aceea că
organismul devine tot mai rezistent la drog, şi
în timp are nevoie de o doză mai mare
pentru a obţine acelaşi efect.
Sevrajul se referă la ansamblul de simptome,
asociate cu lipsa drogului la o persoană
dependentă; include atât manifestările la nivel
somatic, cât şi manifestările la nivel psihic.
Sevrajul diferă de la drog la drog și de la individ
la individ
La tutun şi marijuana este lejer, este relativ
ușor suportabil.
La heroină,metamfetamine, stadii avansate de
dependență de alcool, sevrajul este dramatic și
poate implica nevoia intervenției de urgență.
Este de precizat că, așa cum nu poate exista
dependență fără toleranță, tot așa dependența
și toleranța fără manifestări de sevraj, nu
există. Mai mult, sevrajul este un revelator al
prezenței dependenței.
Chiar un consumator „înrăit”, dacă nu
manifestă simptome de sevraj, atunci nu este/
încă nu este dependent.
Clasificare în funcție de efectele
neuropsihice:

•Efect depresor la nivel neuro-psihic

(psiholeptice),

•Efect stimulator la nivel neuro-psihic

(psihoanaleptice),

•Efect complex perturbator la nivel neuro-

psihic (psihodisleptice)
I. Drogurile depresoare la nivel neuropsihic
(drogurile psiholeptice)

Cele mai importante subclase de droguri

depresoare sunt:
-alcoolul;

-opiacele şi opioidele;

-analgezicele, sedativele, hipnoticele,

tranchilizantele;

- solvenţii volatili
Alcoolul
Există o mare varietate de alcooluri, însă pe fond toate pot fi
încadrate în două mari categorii, şi anume:
•Alcooluri fermentate, şi
•alcooluri distilate.

• Alcoolurile fermentate

Conțin o concentrație de maxim 14% alcool. Bacteria de

drojdie, cea care produce prin fermentație alcool ,moare atunci
când se depășește această concentrație alcoolică, și astfel se
întrerupe fermentația.
•Vinul: atestat istoric încă la vechii egipteni, evrei, daci.
•Berea: de asemenea atestată încă în civilizațiile sumeriană și
egipteană veche.
•Cidrul: fructe fermentate, popular azi în țări precum
Franța,Spania.
•Mied: miere de albine fermentată
 Opiaceele şi opioidele

Opiaceele se produc din planta de mac, iar

opioidele se produc prin sinteză/semisinteză.
• În categoria opiaceelor intră: opiumul, morfina,
heroina, codeina, papaverina, fortral, ș.a.
•În categoria opioidelor intră: metadonă,
mialgin, sintalgon, fentanyl.
II. Clasa drogurilor stimulatoare se împarte
în cinci subclase, şi anume:

 a.Subclasa stimulenţilor habituali

  b.Subclasa cocaidelor
c.Subclasa amfetaminelor
d.Subclasa drogurilor de dopaj
e.Subclasa altor droguri stimulatoare
A. Subclasa stimulenţilor habituali

Această subclasă este compusă din:

Cofeina: substanţa activă din cafea

 
Theina: substanţa activă din ceai
 
Theobromina: substanţa activă din
boabele de
cacao
 Nicotina: substanţa psihoactivă din tutun
B. Subclasa cocaidelor

Frunza de coca este elementul de bază. Columbia este cel mai important
producăror de cocaină din lume. 
Cocaidele au ca efecte: producerea unei stări de vigilitate crescută, capacitate de
mobilizare fizică crescută, taie pofta de mâncare, oamenii sunt capabili de muncă
cu mâncare puţină. Se folosesc în curele de slăbire.
 
Cocaina: se extrage din frunza de
coca, se găseşte sub formă de pudră albă, se brizează (se trage pe nas), se fumează,
se injectează şi se mestecă.
 Cocaina, unul dintre cele mai scumpe droguri, se produce prin macerarea şi
dizolvarea frunzelor în acizi.
Efectele consumului de cocaină pe termen scurt sunt: stimulare puternică de scurtă
durata, aproxinativ 30-60 min.
Consumatorul are senzaţia
de bună dispoziţie, euforie, sentiment de autocontrol, puternică stimulare sexuală.
C. Subclasa amfetaminelor

Sunt substanţe de sinteză chimică. Prima substanţă din această

categorie este efedrina, baza
 pentru a produce antibiotice.
Produc stǎri de euforie, lipsa oboselii, pot realiza performanţe în
cadrul unor acţiuni simple, mǎresc nivelul de activitate, reduc pofta
de mâncare, duc la creşterea nivelului de violenţǎ, reduc somnul,
creşte tensiunea arterială, produc senzaţii de vibraţii în corp.
Consumul de amfetamine conduce la modificǎri psihologice sau
comportamentale dezadaptative, semnificative clinic, cum ar fi
euforia sau aplatizarea
afectivǎ, modificarea de sociabilitate, hipervigilitatea,
insensibilitatea interpersonalǎ, tensiunea sau mânia.
Efedrina este punctul de
 pornire al tuturor amfetaminelor.
În al doilea război mondial amfetaminele erau prescrise
obligatoriu
 piloţilor de avioane de luptă.

Speed : au efect rapid, oferă persoanei o dinamicitate  puternică.

 
 Ecstasy: „pilula dragostei”, a fost denumit drogul anilor 80, era
parte a culturii muzicale tehno şi house. Pentru a controla efectul
este nevoie să consumi mult lichid.
Se consumă tip tablete sau injectabil.
D. Subclasa drogurilor de dopaj
Se folosesc în general de sportivi.
Au rolul de a creşte performanţa fizică, dar şi mentală.
 
Sibutramina
 
Hormoni steroizi anabolizanți:
 
cresc masa musculară, cresc puterea de muncă, la femei au
efecte androgene - masculinizează organismul femeii. Produc
dereglări hormonale masive.
 
 Naposim

Cocktailuri concentrate de stimulenți.

E. Subclasa altor droguri stimulatoare
 Khat : se extrage din coca africană, este o plantă care are efect asemănător cu cel
al cocainei.
 
 Kawa: se obţine din cactus uscat şi mărunţit şi se consumă diluat. Are renume în
plan medical  pentru remediul produs în scleroză multiplă in plăci.
 
Guarana: are efect asemămător cafelei, dar mult mai puternic.
 
 Mate: are efect mai puternic decât cafeaua şi este
un drog legal.

 Băuturi energizante:conţin macrodoze

de cofeină şi taurină. Se consumă de regulă împreună cu alcoolul.
 
Energizantele maschează efectele alcoolului şi consumatorul nu îşi dă seama cât
”de băut” este. Alcoolul este un drog din clasa depresoarelor şi energizantele sunt
droguri din clasa stimulatoarelor, iar atunci când sunt consumate împreună, dau o
senzatie de vioiciune şi de super putere.
III. Drogurile halucinogene, intens perturbatoare
la nivel neuro-psihic (psihodisleptice)

A.Subclasa canabinoidelor

B.Subclasa drogurilor psihedelice

C.Subclasa drogurilor psihodisleptice sintetice şi

semisintetice

D.Subclasa altor droguri psihodisleptice

A. Subclasa canabinoidelor

Tetrahydrocannabinol = substanţa activă din canabis

 Canabisul a fost decoperit în jurul anilor 1500-2000 î. Hr.
de către vechii indieni şi stă
la baza religiei budiste.
Cei care oficiau ceremonialul religios consumau canabis
pentru a desluşi viitorul.
Preoţii făceau un foc 
şi peste foc aruncau pietre mari iar pe pietre puneau boabe
de canabis, iar boabele se ardeau scoțând un fum care era
inhalat de preoţi şi aceştia intrau în transă.
 Canabisul se întălneşte sub formă de: marijuana,
haşiş, ulei de canabis, bhang.
Marijuana:
 
se produce din planta numită Canabis Sativa care a fost
cultivată pentru proprietăţile ei psihoactive cu mai mult
de 2000 de ani în urmă. A devenit cunoscută în mişcările
flower- power din America. Se consumă în general în
contextul petrecerilor generaţiilor tinere.
Se consumă împreună cu vodkă .
Alcoolul este din clasa depresoarelor iar canabisul este
din clasa halucinogenelor - canabisul oferă halucinaţii,
iar alcoolul oferă durabilitata halucinaţiilor.
 Marijuana este un halucinogen mediu care are efectele
antidepresive şi dezinhibitoare ca şi alcoolul.
Haşişul :

Dă o stare de violenţă greu controlabilă

sub imperiul halucinaţilor care survin.
Se consumă sub formă masticabilă şi sub formă de prăjituri.
 
Uleiul de cannabis:
se obţine din rafinarea răşinii de cannabis, sub formă de
picături. Există un risc ridicat spre supradoză. Efectul este de
până la 24h.
 Sevrajul provoacă o stare de rău generalizat, ameţeli, senzaţii
de nisip pe limbă.
 
 Bhang :
se consumă în Asia de Sud Est. Se găseşte sub formă de fiertură
care se mănâncă.
Are o mare răspândire socială.
B. Subclasa drogurilor psihedelice

Efectul de fond este perturbarea accentuată a

percepţiilor, deschiderea psihicului către o altă stare şi
lume. Consumatorii se simt parcă intr-o altă lume.
Drogurile din subclasa psihodislepticelor produc
halucinații prin distorsionarea realităţii celor care o
consumă, simţurile devin confuze iar senzaţiile sunt
amplificate şi amestecate.
Se  produce un fenomen de sinestezie, de amestecare a
senzaţiilor şi se inversează modul de  percepţie a
spaţiului şi timpului, se “văd” sunete si se “aud” culori,
apar distorsiuni ale mărimilor obiectelor, subestimări
sau supraestimări ale distantelor şi mărimilor.
LSD:
este un drog halucinogen, se produce din cornul secarei. S-a
produs pentru
 prima dată în Elveţia, în1942.
Este unul dintre cele mai consumate droguri.
În anii 80 se traficau prin scrisori şi anume pe locul unde era lipici
pentru închiderea scrisorii se  punea LSD şi cel care cumpăra
plicul doar lingea acea parte și îşi lua doza de drog.
LSD= dietil-amida acidului lisergic.
Substanţa activă se dizolvă în lichide, într-o anumită concentraţie,
şi se aplică apoi pe un substrat (zahar cubic, tablete sau capsule)
în vederea consumului.
Ciupercile halucinogene:
efectul halucinogen nu este atât de accentuat ca şi la LSD.
 
Psylocina şi psylocibina
dau halucinaţii controlabile, de aceea de multe ori există tedinţa
de a le încadra în categoria drogurilor slabe. Sunt aşa numitele
ciuperci mexicane.
 Persoana devine foarte comunicativă, are o dorinţă mare de
socializare, poftă de râs.
 
 Amanita muscaria:
se mai numeşte şi pălăria şarpelui. Substanţa activă este
muscarina.
  
 Mescalina:
Este un cactus, se consumă uscat şi sfărâmiţat. Efectul este
asemănător cu
cel al ciupercilor halucinogene.
C. Subclasa drogurilor sintetice şi
semisintetice
 
STP:
abreviere de la „serenity, tranquility and peace”.
Derivă din mescalină.
 
2CB Ketamina:
este un analgezic.
Doar în doză mare are efect halucinogen.
D.Subclasa altor droguri psihodisleptice

 Belladonna:
se traduce ”frumoasa doamnă”. Se produce din atropină. Are
rolul de a mări  pupila oculară. Efectul imediat este de ceaţă iar
efectul mediat afectează multe dintre simţuri.
 Scopolamina:
se mai numeşte şi drogul adevărului. Se numeşte aşa pentru că
sub imperiul acestui drog  persoana consumatoare răspunde la tot
ceea ce este întrebat. Anulează puterea de a rezista la
interogatoriu.
Stricnina:
este un drog din clasa stimulatoarelor. Tradiţional se folosea ca
otravă pentru şobolani.