Funcţia de organizare

1. Esenţa şi componentele structurii organizatorice.

2. Structura organizatorica: tipologia si
clasificarea lor.
3. Etapele elaborarii structurii organizatorice.
 Ce este funcția de organizare?

Funcția de organizare constă în crearea structurii formale a organizației, selectarea

cadrelor necesare pentru realizarea hotărârilor adoptate la etapa de planificare.

 Funcţia de organizare reprezintă procesul de identificare şi

structurare a resurselor umane, materiale şi financiare
în aşa fel încât să asigure realizarea obiectivelor organizaţiei.
Răspunde la întrebările: cine şi cum contribuie la realizarea obiectivelor firmei?
 Organizarea este determinarea sarcinilor necesare de îndeplinit, cine
le va executa, cine și cui se subordonează.
 În funcție de conținut organizarea are două forme:

1. Organizarea procesuală 2. Organizarea structurală

 1.Organizarea procesuală
constă în descompunerea proceselor de munca
fizica și intelectuală în elemente componente
(operatii, timpi, miscari etc.), analiza și
regruparea lor dupa diferite criterii, în vederea
realizarii eficiente a obiectivelor.
• Rezultatele organizării procesuale se
concretizeaza in delimitarea și definirea
functiunilor întreprinderii precum și
componentele acestora (activități, atribuții și
sarcini).
 Componentele  organizării procesuale
 a. Functiunile sunt procese de munca omogene, asemanatoare sau complementare care
contribuie la realizarea aceluiasi obiectiv, derivat de gradul I. În întreprinderile cu specific
industrial se pot identifica 5 functiuni:
1) cercetare-dezvoltare,
2) comerciala,
3) de productie,
4) financiar-contabila,
5) de personal.
 b. Activitatile - procese de munca omogene sau inrudite ce concura la realizarea acelorasi
obiective derivate de gradul II.
 c. Atributiile - un proces de munca precis conturat, care se executa periodic si uneori
continuu, ce implica cunostinte specializate si concura la realizarea unui obiectiv specific.
 d. Sarcinile - componente a unui proces de munca ce contribuie la realizarea unui
obiectiv individual corespunzator de regula unei singure persoane.
***Toate functiunile, activitatile, atributele, sarcinile firmei se afla intr-o stransa
interdependenta alcatuind sistemul organizarii procesuale, avand un caracter dinamic.
Exemplu: Funcțiunea comercială este compusă din activitatea de marketing, aprovizionare,
vînzare. În act. de aprovizionare deosebim atribuția de eleborare a contractelor.
 2. Organizarea structurală
Structura organizatorică cuprinde ansamblul persoanelor şi
subdiviziunilor organizatorice și relațiilor dintre ele constituite
astfel încât să permită realizarea obiectivelor previzionate.
Structura organizatorică (SO), cuprinde documente:
 1. Organigrama; – este o reprezentare grafică a structurii organizatorice
sub forma unor cadrane corelate care exprimă relaţiile organizatorice dintre
diverse organisme(verigi structurale) ale întreprinderii.

 2. Regulamentul de ordine şi funcţionare (ROF) care la unele firme

este înlocuit de statut; – este o detaliere a structurii organizatorice în care se
includ atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile specifice funcţiilor
existente în întreprindere. 

 3. Fişa postului – este documentul care descrie toate elementele

activităţii unui salariat sub forma aspectelor specifice: denumirea postului,
obiectivele, sarcinile, autoritatea, responsabilitatea, relaţiile la care se
supune, etc.
 Componentele structurii organizatorice

Postul

Funcţia

Compartimentul
Elementele structurii
organizaţionale

Ponderea ierarhică

Nivelul ierarhic

Relaţiile organizatorice
 Postul este cea mai simplă subdiviziune organizatorică şi este
formată din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi
responsabilităţilor care revin în mod normal spre exercitare unei
singure persoane.
Raţionalitatea unui post şi implicit eficacitatea muncii depuse de titularul
său sunt condiţionate de corelarea perfectă a sarcinilor, competenţelor şi
responsabilităţilor, adică realizarea aşa-numitului „triunghi de aur” al
organizării: cele trei laturi sunt egale, formând un triunghi echilateral:
Sarcini = Competenţe = Responsabilităţi

S C

Obiectivele postului

 Funcţia este reprezentată de totalitatea posturilor situate pe acelaşi nivel

organizatoric, care prezintă aceleaşi caracteristici şi au de regulă aceeaşi
denumire (ex. Funcţia de inginer şef de secţie).
 Compartimentul, cuprinde ansamblul persoanelor care
efectuează munci omogene şi/sau complementare, de regulă pe
acelaşi amplasament şi sunt subordonate aceluiaşi manager
(exemple: ateliere, şantiere, birouri, secţii etc.).
 Ponderea ierarhică/sfera de autoritate rezultă din gruparea
de posturi şi este un element organizatoric cu rol important în
construirea piramidei de management. Ponderea ierarhică
reprezintă în esenţă numărul de persoane conduse nemijlocit de
un manager.
 Nivelul ierarhic este format din totalitatea subdiviziunilor
organizatorice situate la aceeaşi distanţă ierarhică de conducerea
de vîrf.
***Nivelul ierarhic şi ponderea ierarhică se află într-o relaţie de
proporţionalitate inversă: cu cât numărul de persoane conduse nemijlocit de
un manager este mai mare (ponderea ierarhică este mai mare), cu atât
numărul de nivele va fi mai mic (structura va fi mai plată) iar dacă ponderea
ierarhică este mică, numărul de nivele este mai mare ( triunghiul ierarhic
este mai ascuţit).
 Relaţiile organizatorice se definesc ca raporturi dintre
subdiviziunile organizatorice instituite prin reglementări oficiale.
Relaţiile organizatorice se împart în relaţii de autoritate, relaţii de
cooperare şi relaţii de control.
 Structura organizatorică poate fi:
Criteriul “comandă-supunere”:
 Structură centralizată – deciziile sunt luate în exclusivitate de manager.
 Structura descentralizată – la luarea deciziei participă șefii funcționali și
subalternii.
 structuri centralizată
Avantaje Dezavantaje
• Responsabilitati simple si clare • Coordonare dificila
• Control strategic centralizat • Incurajeaza rivalitatea
interfunctionala
 Structura descentralizată
Avantaje Dezavantaje
• Centrata pe activitatea • Dublarea functiilor poate fi
economica costisitoare
• Rezolva probleme de • Poate induce concurenta
coordonare functionala intre divizii (DAS-uri)
• Permite masurarea • Relatii dificile cu activitatile
performantei la nivel de centrale
divizie
 Structura descentralizată
Avantajele:
• 1. Deciziile sunt adoptate
într-un timp extrem de scurt,
repede.
• 2. Deciziile sunt luate de
conducătorii funcţionali care
dispun de informaţie
completă în problema dată.
• 3. Permite reciclarea continuă
a cadrelor de conducători ai
nivelului mijlociu.
Dezavantajele:
• 1. Deciziile nu întotdeauna conţin
informaţia necesară, e slabă
coordonarea între subdiviziuni şi
lucrători.
• 2. Conducătorii subdiviziunilor sunt
cointeresaţi în rezultatele bune ale
funcţionării numai a secţiilor lor, în
dauna intereselor companiei,
firmei.
• 3. Nu permite folosirea la
maximum a unificării şi
standardizării procesului de
conducere.
 Structură centralizată
Avantajele:
• 1. Deciziile sunt luate de un singur
conducător - specialist în problema
dată.
• 2. Persoanele ce elaborează decizia
au un nivel de pregătire profesională
mai înalt decât conducătorii liniari.
• 3. înlăturarea dublării în procesul de
pregătire şi adoptare a deciziilor.
• 4. Centralizarea funcţiilor decizorii
într-o singură subdiviziune dă
posibilitatea de a specializa şi
perfecţiona cadrele de conducere.
• 5. Permite de a coordona deciziile
adoptate, la toate nivelurile
organizatorice.
Dezavantajele:
• 1. Decizia e adoptată de un conducător
care nu cunoaşte pe deplin problema
dată.
• 2. Conducătorii n-au contacte
permanente cu subalternii lor.
• 3. E nevoie de mult timp pentru a
aduce la cunoştinţa lucrătorilor deciziile
adoptate.
• 4. Conducătorii primului nivel (de
întreprinderi, magazine) sunt înlăturaţi
de la procesul elaborării şi luării
deciziilor - nemulţumirea lor - lipsa de
satisfacţie de pe urma muncii lor.
• 5. Probabilitatea adoptării deciziilor
greşite, e destul de mare, mau ales în
problemele operative.
 Tipologia SO
1. Din punct de vedere al numărului de subalterni coordonați de
un manager:
 de tip evantai(mai mult de 5)
 de tip grilă(cel mult 5)
2. Din punct de vedere al subordonării
 Ierarhice, liniară
 Funcționale
 Ierarhic-functională
3. Din punct de vedere al ariei de cuprindere:
 Generale(la nivelul întregii firme)
 Parțiale (la nivelul subdiviziunii)
 Tipologia SO
4. Din punct de vedere al specializării a compartimentelor:
1) Structură pe funcțiuni (cea mai frecventă)- activitățile din
fiecare funcțiune sunt realizate în cadrul unei diviziuni
specializate (departamente, secții, servicii, birou) .
2) Structură pe (grupe de) produse – este practicată de firmele
care dezvoltă o gamă largă de produse.
3) Structură pe zone (arii, regiuni geografice)- vizează o anumită
piață
4) Structură pe clienți – în funcție de caracterist. consumatorilor
5) Structură matricială- la baza grupării activităților stau două
criterii( pe funcții + pe produse, etc.)
 ORGANIGRAMA – ELEMENT DE
INFORMARE ŞI ANALIZĂ
 reprezentare grafică sugestivă, sistematică şi
sintetică a structurii organizatorice.
 utilizându-se diferite forme geometrice,
simboluri numerice, literale şi cromatice.
 Organigramele pot fi:
 verticale
 orizontale
 circulare
 Organigrama verticală
A.G.A.

Comisia de
cenzori

C.A.

C.D.

1 Director

Director Director
1 1 1 Director economic, contabil şef  
tehnic comercial

P S1 S2 A D F C  
Organigrama orizontală Nivel 3
Nivel 2

Comp. 1

Dir. Adj.
1 Comp. 2
Tehnic

Nivel 1

Comp. 3

A.G.A.

Comp. 1

C.A.

Dir. Adj.
1 Comerci Comp. 2
al

C.D.

Comp 3
Organigrama circulară
Structură pe (grupe de) produse
Structură pe zone (arii, regiuni geografice)
Structură pe clienți
Structură matricială
Organigrama de tip grilă
1 Conducător

1 Subaltern 1 1 Subaltern 2 1 Subaltern 3 1 Subaltern 4

Organigramă de tip evantai

1 Conducător

1 Subordonat 1 1 Subordonat 2

Comp Comp Comp 3 Comp 4

1 2
 3. Etapele elaborarii structurii organizatorice
1.Analiza obiectivelor.
2.Definirea activităţilor, atribuţiilor autorităţii necesare şi stabilirea conţinutului lor.
3.Crearea compartimentelor şi stabilirea raporturilor dintre ele.
4.Elaborarea structurii, plasarea compartimentelor în cadrul ei.
5.Evaluarea structurii şi perfecţionarea ei.

Condiţiile ce trebuie respectate la elaborarea unei structuri:

• Să corespundă scopului şi obiectivelor generale.
• Să fie simplă şi să aibă cît mai puţine nivele ierarhice.
• Să definească cu claritate şi precizie funcţiile şi legăturile dintre ele şi
responsabilităţii.
• Să fie uşor adaptabilă.
• Să fie economică.
 Temă pentru acasă:
Conform planului de mai sus elaborați
structura organizatorică pentru propria
afacere.