Sunteți pe pagina 1din 19

Tema1.

Sistemul economiei mondiale

Titular de curs: DODU-GUGEA Larisa,


conf. univ., dr.
Tema1. Sistemul economiei mondiale

I. Conceptul economiei mondiale.


II. Trăsături şi tendinţe ale economiei mondiale.
III. Elemente structurale ale economiei mondiale.
3.1 Economiile naţionale – verigi de bază ale economiei
mondiale
3.2 Diviziunea mondială a muncii
3.3 Piaţă mondială
3.4 Relaţii economice internaţionale: esenţă şi forme de
manifestare
3.5 Circuitul economic mondial
Bibliografia:
1. Boris CHISTRUGA, Natalia LOBANOV "Economie mondială şi integrare
europeană", Chișinău, 2016, ed. ASEM. ISBN 978-9975-75 806-2, 29,7 c.a 2.
2. Burnete S. Economia internațională. Editura Lumina Lex, Sibiu, 2011. 320
3. Bonciu F. Economia mondială. Editura Lumina Lex. București, 2009. 230 p.
SURSE INTERNET:
1. The Heritage Foundation” – situaţia libertăţii economice
www.heritage.org/index/country;
2. www.data.un.org
3. World Economic Forum – competitivitatea statelor www.weforum.org
4. Transparency international” – Indicele percepţiei corupţiei www.transparency.org
5. Guvernul federal al SUA – indicatirii socio-economici www.cia.gov/library
6. Indicele Dezvoltării Umane – http://hdr.undp.org/en/countries/ (2019)
7. World Developement Indicators, 2018 (Banca Mondială);
8. www.dce.gov.ro
Noţiuni/termeni-cheie:

EN, sistem economic, pol geoeconomic,


PNB, PIB (nominal și la PPC),
PIB/capita, ŢD, ŢCD, economie
deschisă, economie autarhică, structuri
geopolitice, structuri geoeconomice,
potenţial economic, indicele libertăţii
economice, indicele competitivităţii.
 Economia mondială sau economia globală este economia lumii,
considerată ca fiind schimbul internațional de bunuri și servicii.
 Economia mondială este formată din economiile naționale ale statelor
lumii privite în interdependența legăturilor economice dintre ele. Economia
mondială reprezintă un proces economic care a parcurs mai multe etape:
- Dezvoltarea economiei de schimb, lărgirea legăturilor economice între
diferite țări și regiuni pe baza cărora în sec. al XVI-lea s-a constituit piața
mondială.
- Dezvoltarea manufacturilor și a marii industrii mașiniste care a determinat
ample transformări în baza tehnico-materială și în structura producției de
bunuri și servicii.
- Formarea diviziunii internaționale a muncii ca ansamblu de specializări
pentru export.
Glosar tematic
Sistem • Modul în care societatea utilizează resursele pentru a
economic satisface nevoile oamenilor;
• Metodele utilizate de către o societate pentru a produce și
distribui bunurile și serviciile
Pol Concentrare mare a capitalurilor și a puterii economice
geoeconomic exprimate prin indicatorii macroeconomici la nivelul unor regiuni
sau state mari ale lumii
PIB indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a
tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final,
produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în
decurs de un an.
PIB=consum+investiții +export-import
PIB nominal valorea adăugată internă în prețurile actuale ale pieței, se
raportează la cursul de schimb 
PIB/PPC Valoarea reală a banilor în corespundere cu puterea de cumpărare
a acestora
Ex. dacă in RM, un produs X se vinde cu echivalentul a 1 euro, iar in Germania,
Organizarea economiei
 Orizontală (sectoare/4; ramuri);
 Verticală
(microeconomia/unități economice;
mezoeconomia/economia ramurilor, regiunilor
economice interne;
macroeconomia/economia națională
Mondoeconomia/nivel mondial)
Structura economiei mondiale

Economia mondială

Componentele fundamentale Elementele derivate/de conexiune

EN CTN GI DMM PM REI OEI


Trăsături şi tendinţe ale economiei mondiale

 Celulele de baza ale economiei mondiale sunt încă economiile naționale,


iar influenţa pe care o exercită economiile naţionale asupra economiei
mondiale este determinată de nivelul de dezvoltare al lor;

 Creșterea furtunoasă a numărului de state suverane și afirmarea


economiilor naționale ca rezultat al evoluției contradictorii și al destrămării
unor sisteme, spații economice;

 Unitatea economiei mondiale este asigurată prin accentuarea și


diversificarea interdependențelor economiilor naționale, internaționale,
regionale și mondiale. Dezvoltarea economiilor naționale determina
adâncirea diviziunii mondiale a muncii care la rândul ei generează
interrelațiile între economiile naționale. Interdependentele economiei
mondiale au drept cadru general de mișcare producția și circulația
mărfurilor care devin atotcuprinzătoare;
 Economia mondiala este eterogenă. Între diferitele sale zone se mențin decalaje
datorită dezvoltării inegale. Statele diferă nu numai ca mărime și potențial
economic ci și ca nivel de dezvoltare. Pe piaţa mondială, toţi agenţii economici,
fără excepţie, trebuie să se subordoneze unor „reguli” comune, care referă la
corelaţia dintre cerere şi ofertă, la concurenţă, la preţurile internaţionale. Relațiile
de piață reprezintă numitorul comun al acestor elemente atât de eterogene;
 Economiei mondiale îi este proprie concurenţa între agenţi economici. Oriunde în
lume, concurenţa conduce la o „selecţie naturală" a agenţilor economici, în raport
cu nivelul lor în ceea ce priveşte inovaţia tehnologică şi managerială, fapt care
impulsionează progresul economic;
 În cadrul economiei mondiale, în diferitele zone ale sale, se remarcă
o alternare a fazelor de expansiune cu cele de recesiune. Rezultatul pe termen
lung, însă, este unul pozitiv. Produsul brut mondial înregistrează o creştere şi, ca
urmare, zonele prospere se extind, iar cele bântuite de sărăcie se restrâng. Cu
toate acestea, cea mai importantă parte a populaţiei din lumea întreagă continuă
să trăiască în sărăcie, iar eradicarea sărăciei reprezintă marea provocare a sec. al
XXI- lea;
Ordinea economică internațională
 Conceptul de ordine economică internațională este unul dintre cele mai
noi în știința economică. El exprimă modelul de organizare în timp și
spațiu a tuturor elementelor ce formează econimia internațională.
Totodată acest concept nu se reduce doar la punerea în evidență a
alcătuirii, a configurației economiei internațională, a felului cum sînt
aranjate elementele în sistem dar are ca scop și îmbunătățirea,
perfecționarea structurii și funcționării acestui sistem.
 Noua ordine economică mondială este concepția de restructurare a
relațiilor economice mondiale ce prevede lichidarea oricărei manifestări
nelegitime, a dictaturii și discriminării din sistemul relațiilor economice
mondiale.
Indicatori de tipologizare:

 Dimensiunea teritoriului;
 Numărul populaţiei;
 Specializarea în producţie;
 Indicele dezvoltării umane (IDU);
 Nivelul veniturilor – PIB, PIB/per capita;
 Potenţialul economic;
 Poziţia geopolitică şi geostrategică;
 Indicele Competitivității Globale, etc.
Clasificarea statelor după suprafață
1. State cu S peste 2.500 000 km² 9 state 75,8 55,8
mil.km²

2. -//- între 350.000-2.500 48 45.2 33,3


000 km² state mil.km²

3. -//- între 150.000 - 350.000 28 7,1 5,2


km². state mil.km²

4. -//- între 30.000 - 150 000 43 3,5 2,6


km² state mil.km²

5. -//- sub 30.000 km² 65 1,8 1,3


state mil.km²

6. Teritorii - 2,3 1,7


mil.km²
dependente
Total 194 135.8 100%
mil.km²
Semnificații geopolitice în dependență de
mărimea teritoriului
 Mărimea teritoriului  Semnificații geopolitice
- structura economică;
determină:
- componenta externă;
- Varietatea și distribuția - problema „depășirii spațiale”
resurselor; pentru state mari (controlul
- Potențialul de habitat; teritoriului, legături interne,
infrastructură);
- Potențial geostrategic; - Răspândirea populației în
- Potențialul economic; teritoriu;
- Controlul efectiv al puterii
- Potențial politic și de centrale asupra teritoriului;
putere - Din (.) geopolitic mărimea poate
avea atât avantaje (ex.URSS)
cât și dificultăți (Sudan);
Competitivitatea
 Competitivitatea – un indicator de măsurare a
performanţelor economice şi sociale ale statelor
 Elaborat de Institutul Internaţional de Management,
Lausanne, Elveţia
 OCDE – competitivitatea, gradul în care o ţară, în
condiţiile unei pieţe libere, poate produce bunuri şi
servicii care să corespundă cerinţelor pieţii
interne/internaţionale şi în acelaşi timp să crească
veniturile locuitorilor pe termen lung
 www.weforum.org
2 laturi ale competitivităţii

 Avantaje comparative (avute)


 Avantaje competitive (căpătate)
Anuarul competitivităţii mondiale
în 4 dimensiuni
 A. Performanţa Economică  A. Comerţ internaţional, economia
 B. Eficienţa guvernului internă (PIB, consum, investiţii),
 C. Eficienţa mediului de afaceri investiţii străine, populaţie ocupată
şi în şomaj
 D. Infrastructura  B. Finanţe publice (buget de stat,
datoria publică şi cea externă,
rezerve de stat) etc.
 C. Eficienţa afacerilor este
analizată prin productivitate, piaţa
muncii, etc.
 D. Populaţie, reţele de comunicaţii,
de alimentare cu apă, gaz,
energie, utilizarea terenurilor, nivel
de tehnologie, sănătatea, mediul
ştiinţific, calitatea mediului,
sistemul de valori

Reguli de competitivitate/după
Institutul de la Lausanne
 1.Mediu legislativ stabil şi predictibil
 2.Structură economică flexibilă şi mobilă
 3. Investiţii în infrastructura tradiţională şi în tehnologie
 4. Încurajarea economiilor particulare
 5. Promovarea agresivităţii pe pieţele din exterior
 6. Promovarea atractivităţii pentru investiţiile străine
 7. Accent pe calitate, rapiditate şi transparenţă la nivelul
guvernului şi administraţiei
 8. Păstarrea unei relaţii echitabile între nivelul veniturilor,
producţiei şi a taxelor
 9. Reducerea diferenţelor de venit şi consolidarea clasei de
mijloc
 10. Investiţii masive în învăţământ şi educaţie, să menţină
sistemul de valori dorit de către populaţie
Potenţial
natural Potențialul Potenţial
inovațional antreprenorial

Potenţialul
Economiei
Potențialul
informațional Naţionale

Potenţial
Potenţial ştiinţific
financiar Potenţial
uman (resurse
de forţă de
muncă)

Potenţialul economic – posibilităţile de care dispune economia unui


stat pentru crearea bunurilor materiale şi spirituale