DETERMINAREA

PESTICIDELOR.
DETERMINAREA PESTICIDELOR DIN APĂ
Profesor coordonator: Student:
Prof. Buruiană Daniela Corodeanu Alin Alexandru
Farmacie an IV, grupa 2
 Definiție
• Pesticidele reprezintă un grup de compuși chimici cu
structuri variate, utilizate în agricultură, în zootehnie
pentru combaterea dăunătorilor plantelor și a produselor
agricole stocate, precum și pentru combaterea vectorilor
biologici ai bolilor omului și animalelor.
• Acestea conțin ingrediente biologic active împotriva
dăunătorilor. Ingredientele biologic active sunt, în
general, substanțe toxice cu potențial de degradare a
mediului.
• Multe pesticide sunt toxice și pentru om. Din aceste
motive, producerea, ambalarea, depozitarea, transportul
și utilizarea pesticidelor sunt reglementate prin lege.
 Rolul utilizării pesticidelor

• Pesticidele au ca scop îmbunătățirea

cantitativă și calitativă a alimentelor,
nutrețurilor și produselor industriale,
asigurarea lor în timpul păstrării față de
dăunători și boli, ocrotirea animalelor
contra paraziților, precum și distrugerea
insectelor și altor transmițători de boli la
om și animale.
 Pesticidul ideal

• Un pesticid ideal este un produs care are un spectru restrâns de acțiune, care
elimină doar organismele dăunătoare culturilor verzi, fără alte efecte nocive. Ideal
ar fi să se descompună rapid, chimic sau biologic, în produse care nu au efecte
negative asupra proceselor sistemelor biologice.
• Nu trebuie să fie mobil și să se răspândească în mediul înconjurător.
• Cu părere de rău, un astfel de pesticid nu există. O mare parte dintre ele au un
spectru larg de acțiune, sunt greu degradabile sau se descompun în categorii de
produse care sunt mult mai toxice decât însăși pesticidul utilizat inițial.
 Clasificarea pesticidelor
• În funcție de dăunătorii împotriva cărora se folosesc și apoi, în cadrul fiecărei clase, în funcție de compoziția
chimică, pesticidele se clasifică în:
A – Fungicide
1. Compuşi anorganici: pe bază de S, Cu; Ex: CKT Sulf, Microthiol, Alcupral, Champion;
2. Compuşi organici: ditiocarbamaţi, derivaţi ai benzenului şi fenolului, amine, amide, produse biologice Ex: Dithane,
Mancozeb, Thiram, Bavistin.
 
B – Insecticide
1. Compuşi organocloruraţi: Lindan, Thionex;
2. Compuşi organofosforici de contact/ingestie (Carbetox, Malathion) şi sistemice (Sinoratox);
3. Carbamaţi (Carbofuran);
4. Piretroizi de sinteză (La nate, Cypermetrin, Decis);
5. Compuşi biologici.
 Clasificarea pesticidelor
C – Acaricide
1. Compuşi organici de tip sulfone, sulfonaţi: Kelthrane, Tedion;
2. Compuşi organometalici: Torque, Omite.

D – Erbicide - Compuşi organici diverşi: carbamaţi, amide:

Basis, Oltest, Roundup.

E – Nematocide, dezinfectanţi ai solului.

F – Rodenticide, moluscocide, repelenţi.

G – Clasă de pesticide numită insectofungicide cu dublu rol.

 Clasificarea pesticidelor
• În funcție de structura chimică, pesticidele se clasifică în: • După mecanismul de acţiune:
 compuşi organocloruraţi;  perturbarea metabolismului
(catabolismului/anabolismului)
 compuşi organofosforici; diverşilor bioconstituenţi celulari;
 compuşi carbamici şi tiocarbamici;  inducerea unor modificări enzimatice urmate de
 compuşi nitrofenolici. biogeneza unor metaboliţi.
 
• După calea de acces: • Bioincompatibili:
 toxice prin ingerare (digestive);  acumularea în anumite ţesuturi cu eliberare lentă
 toxice prin inhalare (respiratorii); şi perturbări metabolice;
 toxice prin contact (tegumentare).  progresive (pesticidele lipofile).
 Efectele toxice ale pesticidelor

• Pesticidele sunt substanțe toxice, otrăvitoare, dar necesare într-un ecosistem. Un

risc mare îl reprezintă impactul și dezechilibrul asupra agriculturii și sănătății
umane cauzat de proprietățile unor pesticide de a se acumula și a contamina
diferite compartimente ale mediului.
• Efectele toxice ale pesticidelor sunt date de structura chimică a acestora, de
mecanismul de acțiune și de transformările ce au loc în organism.
• Aceste efecte sunt diferite de la o specie la alta, se pot schimba în funcție de
vârstă, sex, mărime și, în general, în funcție de starea de sănătate.
 Efectele toxice ale pesticidelor

• Efectele acute ale intoxicației sunt: tuse, iritarea ochilor, a pielii, a căilor
respiratorii, spasme musculare și chiar moartea.
• Efectele cronice ale intoxicației sunt datorate expunerii repetate la pesticide
și se manifestă prin leziuni neurologice, cancer pulmonar, leucemie, maladia
Parkinson, boli ale rinichilor, disfuncții în reproducere, dereglări endocrine,
sterilitate.
 Efectele toxice ale pesticidelor

• Utilizarea pesticidelor pe termen scurt și în concentrații mici, nu vor aduce

consecințe grave.
• Odată cu creșterea concentrației acestora, apare și un dezechilibru al ecosistemelor,
inclusiv apariția diferitelor boli la om și animale, ca:
DDT-urile (Diclor-Difenil-Tricloretanul) pot provoca boli cronice cu risc de cancer mamar;
Heptaclorul e o substanță cancerigenă care afectează sistemul imunitar;
Aldrinul provoacă dureri de cap, grețuri, vome, contracții musculare, spasme și convulsii;
Hexaclorbenzenul are efecte nocive asupra sistemului reproductiv.
 Efectele nocive ale pesticidelor

• Utilizarea greșită a pesticidelor nu pun în pericol doar dăunătorii, ele pot

acționa negativ asupra solului, aerului și apei, de aceea, întotdeauna trebuie
să se determine prezența pesticidelor din diferite alimente, probe de apă,
aer, sol și să existe o monitorizare constantă a valorilor acestora.
 Determinarea pesticidelor din apă
• Determinarea pesticidelor din apă se realizează după separarea din proba de analizat.
Pesticidele sunt separate din probele de apă prin extracție cu solvenți organici.
• Identificarea pesticidelor se efectuează prin cromatografia pe strat subțire.
• Determinarea cantitativă se efectuează prin metode spectrofotometrice specifice fiecărui
pesticid în parte. Cele mai bune rezultate la dozarea pesticidelor, ținând cont de
concentrațiile mici în care se găsesc în apă, se obțin prin utilizarea gaz-cromatografiei și
cromatografiei lichide de înaltă performanță.
 Separarea pesticidelor din probele de apă

• Mod de lucru:
5-10L probă de apă în care s-au introdus 0,5-1g cărbune activ, se agită timp de 2 ore cu un
agitator magnetic. După 2 ore de repaus se filtrează printr-o pâlnie Buchner, la vid. Filtrul,
uscat la temperatura camerei se extrage timp de 2 ore, în extractorul Soxhlet, cu amestec
eter etilic – cloroform (1:1).
Extractul obținut se aduce într-o capsulă de porțelan și se evaporă la sec pe baie de apă.
Reziduul se reia cu 0,5mL acetonă și se spotează imediat pe placa cromatografică.
 Identificarea pesticidelor organoclorurate

• Reactivi și materiale:
Plăci cromatografice 20/20 cu strat de oxid de aluminiu;
Sistem de developare: hexan:acetonă (95:5);
Reactiv pentru revelare:
 Soluția A: 0,3 g azotat de argint se dizolvă în 5 mL apă bidistilată și se adaugă 70 mL alcool etilic;
 Soluția B: 15 mL acetonă se amestecă cu 10 mL 2-fenoxi-etanol;
 Soluțiile A și B se amestecă în timpul utilizării;
Soluții standard de pesticide organoclorurate (HCH, DDT, Aldrin etc.) 0,1%, în acetonă.
 Identificarea pesticidelor organoclorurate

• Mod de lucru:
Plăcile de oxid de aluminiu se activează prin încălzire la 110°C, timp de 60 de minute;
Pe linia de start se spotează, cu o micropipetă, atât probele de analizat, cât și pesticidele standard;
După o developare pe o distanță de 15 cm, placa se usucă la temperatura camerei, apoi la 60°C,
timp de 10 minute;
Se pulverizează pe placă reactivul de revelare și se usucă la etuvă, la 60°C, timp de 5 minute. În final,
se expune placa în lumină Wood timp de 10 minute;
Pentru pesticidele organoclorurate apar spoturi colorate în brun. Prin compararea valorilor se
identifică compușii prezenți în apă.
 Bibliografie

1. E. Grou, M. Cicotti, L. Ghinea, V. Rădulescu, E. Goga, Metode pentru determinarea

reziduurilor de produse fitofarmaceutice, Editura Ceres, Bucureşti, 1979, p.25-27;
2. A. Megheşan–Breja, Teză de doctorat, Contribuţii la determinarea reziduurilor de
pesticide din legume şi fructe prin diferite tehnici cromatografice, 2014, p 68-75;
3. I. Haiduc; L. Boboş: „Chimia mediului şi poluanţii chimici, Editura EFES, Cluj-Napoca,
2005, p105-109
4. www.enviro.ubbcluj.ro/wp-content/2017/06/SuportCursCHIMIA_Mediului.pdf
5. Rodica Cuciureanu – ”Chimia și igiena mediului și alimentului”, Junimea 2001