Sunteți pe pagina 1din 21

Țesuturile epiteliale

Dr. Iulia Dumitrean


Epiteliile glandulare
 Epiteliile glandulare sunt aglomerări de celulele epiteliale care participă la
alcătuirea parenchimului glandelor cu secreție externă și/sau internă. Luând în
considerare locul în care aceste celule își varsă produsul de secreție epiteliile
glandulare pot să fie endocrine sau exocrine.
Epiteliile glandulare exocrine
 Aceste epitelii alcătuiesc glandele de tip exocrin ce își varsă produsul de
secreție la exterior, fie pe suprafața corpului, fie în cavități care comunică cu
exteriorul.
 Glandele exocrine se clasifică în:
1.Glande exocrine fără canal de excreție
2.Glande exocrine cu canal de excreție
1. Glande exocrine fără canal de excreție

Glanda unicelulară (celula caliciformă)

 preparat: colon
 colorație: hematoxilină eozină
Diagnostic
 Celulă prismatică, mai largă în regiunea apicală și mai îngustă în regiunea
bazală, așezată printre celulele epiteliale de acoperire.
 Citoplasma apicală (supranucleară) este mai palidă, cu aspect vacuolar în col
H.E, iar citoplasma bazală conține un nucleu ovoid sau turtit, bogat în cromatină.
Cu obiectivul mic
 Se observă printre celulele epiteliului simplu prismatic al mucoasei intestinale,
prezența unor celule înalte cu citoplasma supranucleară necolorată.
Cu obiectivul mare
Celula caliciformă se prezintă cu o formă caracteristică, a unei „cupe de șampanie” având un picior subțiat, care
se inseră pe membrana bazală și conține nucleul turtit, citoplasma bazofilă supranuclear.
Glanda unicelulară 40x
Glanda membraniformă
 preparat: stomac regiune fundică
 colorație: hematoxilină eozină
 Diagnostic
 Epiteliu simplu prismatic, monomorf al mucoasei gastrice. Celulele
epiteliului sunt alungite, cu nuclei ovalari, așezați în jumătatea
inferioară, perpendicular pe membrana bazală. Citoplasma
supranucleară este vacuolară, dorită granulelor de mucus, care nu se
colorează cu eozină (celule mucoase închise).
Cu obiectivul mic -10x
Vom recunoaște epiteliul monomorf prismatic, unistratificat, ce învelește mucoasa stomacului, invaginând-se pe alocuri în
țesutul conjunctiv subiacent.
Cu obiectivul mare
Vom urmări citologia celulei mucoase închise. Celule înalte prismatice cu polul apical bine delimitat, cu
numeroase vacuole mici acumulate în citoplasma supranucleară, nucleul ovalar cu structură cromatiniană laxă.
2. Glande exocrine cu canal de excreție

 Aceste glande se clasifică în funcție de morfologia canalului de excreție (simple =


un canal; compuse = canal ramificat) și a adenomerului (tubulare = deget de
mănușă; acinoase = bob de strugure):
1. glande tubulare (simple sau compuse)
2. glande acinoase (simple sau compuse)
3. glande tubulo-acinoase
Glanda tubulară simplă
 preparat: colon
 colorație: hematoxilină eozină
 Diagnostic
 Celule epiteliale prismatice, așezate într-un singur rând pe membrana bazală
(glandilem) ce delimitează un lumen alungit, filiform.
Cu Obiectivul mic -10x
Vom urmări în corionul mucoasei intestinale, glande tubulare așezate ordonat, ce
străbat perpendicular corionul și se deschid la suprafața mucoasei.
Cu obiectivul mare
Vom studia aspectul glandelor și caracterele morfologice ale celulelor secretoare care delimitează lumenul glandular: celule
prismatice cu nuclei ovalari așezați în treimea inferioară, cu citoplasmă bine colorată (enterocite) sau slab colorată, vacuolară
(celule caliciforme), ultimele în număr mai mare.
Glanda tubulară compusă (tubulo-acinoasă)

 preparat: glanda submaxilară


 colorație: hematoxilină eozină

Diagnostic
 Formațiuni ,,acinoase” alcătuite din 4-8 celule piramidale, așezate pe glandilem
(membrana bazală) delimitând la polul apical un lumen foarte fin.
 Vom observa structuri canaliculare intralobulare, secționate longitudinal sau transversal,
căptușite de un epiteliu prismatic bine colorat, ce delimitează un lumen mai larg regulat.
Nucleii acestor canale, numite striate sunt ovalari și așezați în centrul celulelor.
Cu obiectivul mic
Vom observa diversitatea acinilor glandulari ca mărime și structură citologică. Canalul secretor așezat printre acini este bine delimitat și puternic
eozinofil.
Cu obiectivul mare
Vom căuta să recunoaștem și să deosebim:
1. acinii secretori: seroși, mucoși, sero-mucoși
2. canalele secretoare – prin lumenul lor bine conturat, delimitat de: un rând de celule prismatice,
înalte cu nuclei centrali, citoplasmă eozinofilă
 Acinul seros – este cel mai mic, prezintă un lumen foarte mic. Este constituit din celule seroase prismatice,
mai mici, cu un nucleu rotund, aproape central, eucrom, citoplasma subnucleară este bine colorată în timp ce
supranuclear este mai slab colorată și vacuolară (granule de zimogen).
 Acinul mucos – este de mărime mijlocie cu un lumen mai evident, care este delimitat de 4-6 celule mucoase
mari, ordonate pe o membrană bazală.
 Celule mucoase sunt prismatice, mari cu citoplasma palidă, supranuclear vacuolară (granule de mucus) și un
nucleu hipercrom, turtit apico-bazal și așezat la polul inferior. Între celulele mucoase și glandilem se află
câteva celule mioepiteliale.
 Acinul mixt – este cel mai mare acin și prezintă un lumen larg, delimitat numai de celule mucoase. Între
acestea și glandilem la un pol al acinului, sub formă de ,,capișon” se interpun 3-5 celule seroase, alcătuind
semilunele lui Gianuzzi. Există și în acest acin celule mioepiteliale.